A doua şi a treia întrunire la Sinodul Episcopilor

În ascultare

S-a încheiat marţi dimineaţa, 6 octombrie 2015, cu a treia întrunire generală, dezbaterea adunării sinodale despre prima parte din Instrumentul laboris, dedicată temei "Ascultarea provocărilor despre familie". În prezenţa papei Francisc - care la deschiderea lucrărilor a dezvoltată o scurtă intervenţie a cărei sinteză o publicăm în această pagină - au intervenit treizeci de părinţi sinodali.

Discuţia în aulă a fost precedată de recitarea Orei a Treia, în timpul căreia cardinalul indian George Alencherry a ţinut omilia: printre temele atinse, misiunea Bisericii, căreia nu trebuie să-i fie frică să iasă pe străzi, şi chestiunea celibatului sacerdotal. Au fost prezenţi 267 de părinţi sinodali, sub preşedinţia arhiepiscopului de Manila, cardinalul Luis Antonio G. Tagle. În cursul lucrărilor - printre alţii au luat cuvântul cardinalii Erdö, Scola, Versaldi, Souraphiel, episcopul Van Looy, iezuitul Spadaro, abatele benedictin Schröder, părintele Aldegani, superior general al iozefinilor lui Murialdo - a fost subliniată, printre altele, importanţa bătrânilor ca resursă pentru Biserică şi pentru societate. Îndeosebi, s-a afirmat că bătrânii sunt majoritatea voluntarilor în parohii şi în asociaţii caritative şi asistenţiale. Totuşi, reiese un fenomen, adică devalorizarea cunoştinţelor generaţiilor precedente. Pentru aceasta, bătrânii, tot mai des, simt un complex de inferioritate şi se simt depăşiţi. În schimbarea rapidă a cunoştinţelor tehnologice şi informatice, se asistă la dispariţia valorilor care în generaţiile precedente erau mai puternice. Una dintre misiunile cele mai urgente pentru familie este, de aceea, aceea a formării de spaţii de contact între generaţii.

A fost subliniată apoi necesitatea pentru Biserică de a primi persoanele în existenţa lor concretă pentru a face să se reflecteze asupra necesităţii pentru păstori de a găsi orice mijloc pentru a-l ajuta pe cel care a experimentat falimentul. Astfel va exista posibilitatea de a reformula în mod realist propriul drum spre comuniunea deplină cu Biserica. De fapt, misiunea păstorului nu este aceea de a exclude oile, ci de a le integra. Aşadar este necesar să se imagineze itinerare de integrare şi de reconciliere pentru cei care trăiesc în situaţii familiale rănite sau iregulare. Aceste parcursuri cer un discernământ spiritual sub conducerea episcopului.

O reflecţie despre pregătirea la sacramentul căsătoriei a fost solicitată de un părinte sinodal. Asta pentru a nu cădea în contradicţie, pentru că pe de o parte Biserica ia act că multe căsătorii sunt nule datorită condiţiilor culturale schimbate care influenţează asupra intenţiilor soţilor, în timp ce se continuă să se admită la sacrament aceleaşi persoane care după aceea vor declara că n-au voit ceea ce intenţionează Biserica. De aici, necesitatea unui drum personalizat sub conducerea preotului care-i cunoaşte pe soţi cu scopul de a-i ajuta pe tineri să crească în credinţa lor şi să verifice intenţia lor fără a-i împovăra cu greutăţi pe care nu vor reuşi să le ducă. Este vorba în practică mai degrabă de a preveni răni decât de a le îngriji.

Un alt părinte sinodal a afirmat apoi că este necesară o pronunţare sintetică a magisteriului cu privire la natura sacramentală a căsătoriei ca fundament al familiei creştin, în aşa fel încât să se depăşească viziunea despre căsătorie ca "ridicare la rangul de sacrament" a unei realităţi naturale deja împlinite în sine. Un alt părinte a mai afirmat că, dată fiind diversitatea atâtor situaţii familiale, sinodul, în loc să caute soluţii universale, ar trebui să deschidă un spaţiu care să permită soluţii regionale, naţionale sau continentale pentru provocări atât de diferite.

Trei drumuri pentru a ajuta familia în misiunea sa au fost în sfârşit în centrul uneia dintre intervenţiile din aulă. Primul, s-a spus, cere o relaţie mai echilibrată şi mai bogată între bărbat şi femeie. Al doilea se referă la raporturile dintre generaţii, în aşa fel încât să însoţească familia ca să fie într-adevăr la înălţimea misiunii sale generative. Al treilea drum interesează raportul dintre familia nouă şi contextul său înconjurător, în aşa fel încât să se evite concentrare asupra sieşi şi asupra autosuficienţei.

La sfârşitul celei de-a treia întruniri generale, a fost ascultată mărturia auditorilor Meshack Jabulani Nkosi şi Buysile Patronella Nkosi, membri ai Advisory Committee for the National Family Desk of the Southern Africa Episcopal Catholic Bishops Conference.

Cum trebuie să se răspundă la provocările şi la dificultăţile care implică familiile în societatea contemporană, de la pierderea credinţei la dramele legate de violenţe, de persecuţii şi de migraţii? Suferinţele din lume interpelează Biserica şi, în a doua întrunire ţinută luni după-amiază, 5 octombrie, părinţii sinodali au încercat să se confrunte cu unele dintre aceste întrebări şi să propună răspunsuri pastorale adecvate.

După rugăciunea Adsumus condusă de papa, 25 dintre cei 259 prezenţi în aulă - preşedinte era cardinalul Vingt-Trois - au ţinut intervenţiile programate de trei minute fiecare. Între ei, au luat cuvântul cardinalii Dolan, Sgreccia, Ezzati Andrello şi Bertello, arhiepiscopii Fernández, Kurtz, Koch, Valles, Babjak şi Thazhath, şi episcopii Djomo Lola, Bonny şi Drennan.

Discuţia despre liniile pastoraţie care trebuie urmate a fost unul dintre elementele caracterizante ale după-amiezii: o pastoraţie familială care se cere să fie extinsă şi continuă pe întreaga perioadă a vieţii. Trebuie însoţite persoanele, susţinute în provocările societăţii, dar şi ajutate să crească în ceea ce garantează stabilitatea cuplului, adică o iubire trainică. Unul dintre părinţii sinodali a subliniat că orice răspuns pastoral trebuie să pornească mereu de la cuvântul lui Dumnezeu şi de la ceea ce Dumnezeu a revelat despre familie şi căsătorie. În acelaşi mod, a fost cineva care a subliniat importanţa apărării căsătoriei sacramentale. Au fost repetate invitaţiile la folosirea milostivirii faţă de familiile rănite. Însoţirea familiilor, s-a spun în unele intervenţii, trebuie să aibă o atitudine maternă, care să nu fie atentă numai la afirmarea unei legi: Biserica trebuie să fie prieteni, să aibă duioşie de mamă şi claritate de învăţătoare. În acest mod, a reieşit că familiile pot şi trebuie să fie redescoperite ca subiect esenţial al muncii de evanghelizare. Trebuie formate familii misionare, trebuie avut încredere în ele - şi dincolo de problematici şi de situaţiile dificile care atrag mai mult atenţia mijloacelor media - trebuie reafirmată frumuseţea familiei care trăieşte pe deplin mesajul creştin.

Cu privire la confruntarea cu societatea contemporană, în mai mult rânduri a fost adresată invitaţia de a percepe semina Verbi în diferite situaţii, să nu se excludă, şi a fost subliniată importanţa de a găsi limbaje noi, adecvate unei realităţi schimbate. Unele problematici specifice au reieşit mai mult decât altele, cum ar fi necesitatea unei solidarităţi mai mari faţă de familiile care trăiesc în sărăcie şi în lipsuri, a unui ajutor pentru cei care sunt victime ale violenţelor, îndeosebi copii şi adolescenţi, a unui sprijin pentru migranţii care riscă să-şi piardă identitatea lor eclezială. A fost ridicată şi problema căsătoriilor mixte şi interreligioase, dorind un dialog mai profund între religii.

Şi în următoarele intervenţii libere - 17, printre care amintim pe cele ale patriarhilor Twal, Younan, Laham şi Sako, ale cardinalilor Ryłko, Marx (care la sfârşitul întrunirii s-a oprit să vorbească şi cu unii jurnalişti) şi Filoni, şi a arhiepiscopului Kondrusiewicz - au fost aprofundate câteva dintre temele prezentate anterior. Tragediile migraţiilor, de exemplu, au reieşit cu referinţă la drama creştinilor persecutaţi: a existat şi propunerea de a crea exarhate care să regrupeze familiile risipite. Privind tot la dramele contemporane, un părinte sinodal a făcut un apel pentru ca să nu fie niciodată marginalizate fetele violate, răpite şi forţate să-şi schimbe religia.

Din punctul de vedere al desfăşurării sinodului, au fost cineva care a prezentat perplexitate cu privire la metoda de lucru şi cineva care le-a solicitat părinţilor să nu irosească ceea ce s-a făcut până acum - aşadar, şi în precedentul sinod extraordinar - şi să meargă înainte cu curaj în discuţie. Într-un dintre intervenţii a fost cerut, fără discriminări sau excomunicări, să se limiteze discuţia la ceea ce este cu adevărat familia şi să nu se separeu pastoraţia de doctrină. Pe de altă parte, de la mulţi a venit invitaţia la o privire realistă asupra lumii în care trăim, la conştiinţa că nu avem baghete magice care să aducă soluţii la toate şi să înţelegem că oamenii nu au nevoie de legi ci de încurajare. Încă o dată: atenţie şi milostivire, pentru a putea da cu Evanghelia familiei o adevărată road map lumii.

Intervenţia papei - o bază pentru dezbatere

La deschiderea lucrărilor celei de-a treia întruniri generale, cardinalul Lorenzo Baldisseri, răspunzând la câteva întrebări de clarificare cu privire la metoda de lucru a sinodului puse în timpul celei de-a doua întruniri generale, a reafirmat rolul cercurilor mici şi al comisiei stabilite de papa pentru a colabora la redactarea raportului final împreună cu raportorul general, cu secretarul general şi cu secretarul special, aşa cum este prevăzut de Ordo Synodi. La rândul său Pontiful, care a luat cuvântul după secretarul general, a voit să reafirme faptul că actualul sinod este în continuitate cu sinodul celebrat anul trecut. Cu privire la Instrumentum laboris, Francisc a subliniat că el rezultă din Relatio synodi integrat cu contribuţiile venite ulterior, care a fost aprobat de Consiliul post-sinodal - reunit în prezenţa Pontifului - şi care este baza pentru a continua dezbaterea şi discuţiile din zilele următoare. În acest context, importanţă esenţială asumă contribuţiile diferitelor grupuri lingvistice. Papa a amintit şi că cele trei documente oficiale ale sinodului de anul trecut sunt cele două discursuri ale sale, de la început şi de la sfârşit, şi Relatio synodi. Pontiful a subliniat că doctrina catolică despre căsătorie n-a fost atinsă şi apoi a avertizat să nu se dea impresia că unica problemă a sinodului este aceea a împărtăşaniei dată divorţaţilor, invitând să nu se reducă orizonturile sinodului.

(După L'Osservatore Romano, 7 octombrie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 8.