Sinodul Episcopilor despre Familie 2015

Introducerea Sfântului Părinte Francisc (5 octombrie 2015)

Dragi Preafericiri, Eminenţe, Excelenţe, fraţi şi surori,

Biserica reia astăzi dialogul început cu convocarea Sinodului Extraordinar despre Familie - şi desigur şi cu mult înainte - pentru a evalua şi a reflecta împreună asupra textului Instrumentum laboris, elaborat pornind de la Relatio Synodi şi de la răspunsurile Conferinţelor Episcopale şi ale organismelor care au dreptul.

Sinodul, aşa cum ştim, înseamnă un mers împreună cu spirit de colegialitate şi de sinodalitate, adoptând curajos parresia, zelul pastoral şi doctrinal, înţelepciunea, francheţea şi punând mereu în faţa ochilor noştri binele Bisericii, ale familiilor şi suprema lex, salus animarum (cf. can. 1752).

Aş vrea să amintesc că Sinodul nu este o întrunire sau un "parloar", nu este un parlament sau un senat, unde se pun de acord. În schimb, Sinodul este o exprimare eclezială, adică este Biserica ce merge împreună pentru a citi realitatea cu ochii credinţei şi cu inima lui Dumnezeu; este Biserica ce se întreabă cu privire la fidelitatea sa faţă de depozitul credinţei, care pentru ea nu reprezintă un muzeu care trebuie privit şi nici numai de salvgardat, ci este un izvor viu la care Biserica se adapă pentru a adăpa şi a lumina depozitul vieţii.

Sinodul se desfăşoară în mod necesar în sânul Bisericii şi înlăuntrul poporului sfânt al lui Dumnezeu din care noi facem parte în calitate de păstori, adică slujitori.

În afară de asta, Sinodul este un spaţiu protejat în care Biserica experimentează acţiunea Duhului Sfânt. În Sinod Duhul vorbeşte prin limba tuturor persoanelor care se lasă conduse de Dumnezeul care uimeşte mereu, de Dumnezeul care revelează celor mici ceea ce ascunde celor înţelepţi şi celor pricepuţi, de Dumnezeul care a creat legea şi sâmbăta pentru om şi nu viceversa, de Dumnezeul care lasă cele nouăzeci şi nouă de oi pentru a căuta unica oiţă rătăcită, de Dumnezeul care este întotdeauna mai mare decât logicile noastre şi decât calculele noastre.

Însă amintim că Sinodul va putea să fie un spaţiu al acţiunii Duhului Sfânt numai dacă noi participanţii ne îmbrăcăm în curaj apostolic, umilinţă evanghelică şi rugăciune încrezătoare.

Curajul apostolic care nu se lasă înfricoşat nici în faţa seducţiilor lumii, care tind să stingă în inima oamenilor lumina adevărului înlocuind-o cu lumini mici şi temporare şi nici în faţa împietririi unor inimi care - în pofida intenţiilor bune - îndepărtează persoanele de Dumnezeu. "Curajul apostolic de a aduce viaţă şi de a nu face din viaţa noastră creştină un muzeu de amintiri" (Omilie la Sfânta Marta, 28 aprilie 2015).

Umilinţa evanghelică ce ştie să se golească de propriile convenţii şi prejudecăţi pentru a asculta pe fraţii episcopi şi a se umple de Dumnezeu. Umilinţă care face să nu se îndrepte degetul împotriva celorlalţi pentru a-i judeca, ci să întindă mâna lor pentru a-i ridica fără a se simţi vreodată superiori lor.

Rugăciunea încrezătoare este acţiunea inimii atunci când se deschide lui Dumnezeu, când se reduc la tăcere toate neînţelegerile noastre pentru a asculta glasul suav al lui Dumnezeu care vorbeşte în tăcere. Fără a-l asculta pe Dumnezeu, toate cuvintele noastre vor fi numai "cuvinte" care nu satură şi nu folosesc. Fără a ne lăsa conduşi de Duhul, toate deciziile noastre vor fi numai "decoraţiuni" care în loc să exalte Evanghelia o acoperă şi o ascund.

Iubiţi fraţi,

Aşa cum am spus, Sinodul nu este un parlament, unde pentru a ajunge la un consens sau la un acord comun este nevoie de negociere, de pacte sau de compromisuri, ci unica metodă a Sinodului este aceea de a ne deschide Duhului Sfânt, cu curaj apostolic, cu umilinţă evanghelică şi cu rugăciune încrezătoare; pentru ca El să fie cel care să ne conducă, să ne lumineze şi să ne facă să punem în faţa ochilor nu părerile noastre personale, ci credinţa în Dumnezeu, fidelitatea faţă de magisteriu, binele Bisericii şi salus animarum.

În sfârşit, aş vrea să mulţumesc din inimă Eminenţei Sale cardinalul Lorenzo Baldisseri, secretar general al Sinodului, Excelenţei Sale monseniorul Fabio Fabene, subsecretar; raportorului Eminenţa Sa cardinalul Peter Erdö şi secretarului special Excelenţa Sa monseniorul Bruno Forte, preşedinţilor delegaţi, scriitorilor, consultanţilor, traducătorilor şi tuturor celor care au muncit cu adevărată fidelitate şi totală dăruire Bisericii: mulţumesc din inimă!

Vă mulţumesc la fel vouă tuturor, dragi părinţi sinodali, delegaţi fraterni, auditori, auditoare şi asesori pentru participarea voastră activă şi rodnică.

O mulţumire specială vreau să îndrept către jurnaliştii prezenţi în acest moment şi celor care ne urmăresc de departe. Mulţumesc pentru participarea voastră pasionată şi pentru atenţia voastră admirabilă.

Să începem drumul nostru, invocând ajutorul Duhului Sfânt şi mijlocirea Sfintei Familii: Isus, Maria şi sfântul Iosif! Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 10.