Eugenetica de fapt

În Danemarca este "interzis" să se nască Down

De Sarah Numico

"În treizeci de ani nu vor mai fi persoane afectate de sindromul Down", sunt titluri în ziarele daneze în aceste zile. Însă nu este vorba de vreun miracol extraordinar în domeniul medical, capabil să "ajusteze" acel cromozom care cine ştie cum se adaugă la perechea de cromozomi 21, generând sindromul Down. Nu vor mai fi pentru că 98% dintre femeile însărcinate cărora le este diagnosticat că pruncul este afectat de sindrom astăzi avortează. Datele, impresionante, sunt de la Cytogenisk Centralregister de la clinica universitară din Aarhus. Toate unanime în a spune că acel 98% este consecinţă a deciziei autorităţii sanitare daneze în 2004 de a da posibilitate gratuită mamelor să efectueze un examen de screening prenatal non invaziv (NIPT) la a noua săptămână de sarcină, translucenţa nucală în a douăsprezecea, şi eventual amniocenteza în a douăzecea, garantând 99,3% certitudinea diagnozei.

Nu este o "alegere liberă". "Este opinie împărtăşită în Danemarca de acum de mulţi ani că dacă există diagnoza, se avortează. Nimeni nu pune întrebări", explică Thomas Hamann, preşedinte al Asociaţiei naţionale pentru sindromul Down (Landsforeningen Downs Syndrom). În 2014 s-au născut 2 copii Down prin alegere, 32 prin "eroare diagnostică". Autorităţile statale din domeniul sanitar nu fac nimic pentru a împiedica asta, justificându-se cu "alegerea liberă a femeii". În realitate "este nevoie de mult curaj pentru a alege să se primească copilul" într-un context social care "nu lasă spaţiu acestei posibilităţi". Familia este lăsată singură. Comitetul etic naţional a avertizat "împotriva instrumentalizărilor economice ale acestei proceduri", explică Hamann, însă "interesele economice există şi sunt enorme" şi ajung la milioane de euro economisiţi din costurile sanitare şi sociale necesare pentru a fi alături de persoanele Down în cursul vieţii. Astfel asociaţia încearcă să "facă cunoscut ce anume este sindromul şi că nu este sfârşitul lumii a avea un copil Down şi că există multe posibilităţi pentru a stimula în mod adecvat copilul în aşa fel încât să se dezvolte armonios". Pornind de la afectul mamei şi al tatălui, desigur. Însă Hamann este dezamăgit: "Selecţia speciei nu este o chestiune de viitor". Prezentul în Danemarca riscă să fie "viitorul lumii". Nu numai atât: "avortul ar putea să devină răspunsul la orice examinare care lasă să se întrevadă posibilitatea de patologii în viitorul fătului. Şi este tulburător".

"Am mers prea departe". "În faţa faptului profund ruşinos că eradicăm un grup special de persoane din Danemarca", afirmă Ellen H?jlund Wibe, din Asociaţia drept la viaţă (Retten til Liv), "întâlnim reacţii din multe ţări occidentale şi de la diferite grupuri, nu numai ale creştinilor angajaţi"; în timp ce în Danemarca "nu mai sunt garanţi ai valorii vieţii umane", denunţă Wibe. Şi mărturiseşte: "Cei puţini care aleg să ţină un copil Down, adesea din motive religioase, întâlnesc foarte puţină înţelegere faţă de dorinţa lor. Teama lor este că ajutoarele economice în viitor pot să fie reduse, pentru că li se va spune că ar fi putut să avorteze. Frica lor nu este neîntemeiată". Wibe observă cu încredere că "din profunzimea instinctului uman se nasc câteva reacţii şi creşte lent conştiinţa, şi în medii laice, că am mers prea departe cu eugenetica noastră în Danemarca".

Pericolul-eutanazie. "Ca medic catolic văd în această dezvoltare o ameninţare pentru omenirea însăşi şi negarea unei părţi esenţiale a vieţii", spune John-Erik Stig Hansen, medic şi director al Centrului naţional de bio-siguranţă. "Se redefineşte lent percepţia a ceea ce este normal, de dorit sau de valoare. Şi nu este loc pentru slăbiciune". Stig Hansen vede o "legătură foarte problematică între chestiunile de diagnoză prenatală şi mişcarea pro-eutanazie: circa 70% dintre danezi, conform sondajelor, este în favoarea eutanaziei: dacă viaţa devine dificilă şi cere ajutor, asistenţă, compasiune, este exclusă, nu mai este considerată o viaţă bună". O tristeţe a doctorului Hansen, care printre altele este preşedinte al consiliului pastoral în parohia sa la Lyngby, se află în faptul că "văd că Bisericile noastre sunt mai degrabă pasive". "Majoritatea danezilor aparţine Bisericii luterane de stat şi este deci parte a sistemului, fără obiecţii faţă de avort, nici măcar cel selectiv". Numai Biserici minoritare cum este Biserica catolică şi câteva Biserici evanghelice "protestează, dar într-un mod foarte puţin vizibil". Deci un mesaj pentru Europa: "Danemarca este un laborator, un exemplu la care trebuie privit pentru a înţelege ce se întâmplă dacă se elimină religia şi creştinismul din societate".

(După agenţia SIR, 21 octombrie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.