Scrisoare pastorală

Sinodul episcopilor

Familia în inima Bisericii

Biserica, fiind o mamă iubitoare şi o maestră care a primit mesajul evangheliei ca un adevărat tezaur de credinţă pentru binele societăţii umane şi pentru binele tuturor fiilor ei, s-a îndreptat mereu cu mare grijă spre cea mai importantă structură şi operă a Creatorului, spre familie, în care iubirea divină să sălăşluiască, iar viaţa să asigure perpetuarea fiinţei umane în univers, prin omul, bărbat şi femeie, creat după chipul şi asemănarea sa.

Sfântul Părinte papa Francisc, urmând exemplul şi grija celorlalţi suverani pontifi din ultimii ani, a ţinut să acorde familiei o atenţie deosebită, convocând o adunare generală extraordinară a Sinodului episcopilor în luna octombrie a anului 2014, pentru a analiza provocările pastorale asupra familiei în contextul noii evanghelizări.

La sfârşitul dezbaterilor care au preocupat pe toţi părinţii sinodali, papa Francisc a anunţat convocarea celei de-a XIV-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului pentru luna octombrie a acestui an.

Cunoscând această dorinţă a papei, întreaga Biserică şi tot poporul lui Dumnezeu s-au unit într-un proces de reflecţie şi aprofundare, proces alimentat mereu de intervenţiile săptămânale prezentate în minunatele cateheze la audienţele generale din zilele de miercuri, dar şi cu alte ocazii, în care Sfântul Părinte a alimentat cu noi gânduri reflecţia şi analiza îndreptată spre cea mai arzătoare problematică a zilelor noastre.

Potrivit cu mesajul Sinodului extraordinar încheiat la 18 octombrie 2014, perioada deschisă pentru analize şi rugăciuni se apropie de sfârşit, iar părinţii sinodali se îndreaptă cu gândul la marea dezbatere în favoarea celei mai importante structuri a societăţii şi a Bisericii, familia, cu o chemare şi o misiune specială în Biserică şi în lumea contemporană.

Considerată de toţi ca opera cea mai înţeleaptă din partea lui Dumnezeu încă de la începutul omenirii, preţuită ca cea mai importantă celulă a societăţii, familia a fost şi trebuie să rămână leagănul vieţii şi al iubirii, al bucuriilor, al încercărilor, dar şi al afecţiunilor profunde şi al relaţiilor adeseori rănite, constituind cu adevărat o şcoală de umanitate (cf. GS 52), atât de importantă şi necesară pentru lume.

De aici reiese motivaţia Bisericii, expertă în umanitate şi fidelă în misiunea sa şi obligaţia întregului popor creştin, de a anunţa fără încetare şi cu o convingere profundă evanghelia familiei pe care am primit-o în dar, prin descoperirea iubirii lui Dumnezeu în Isus Cristos şi vestită fără întrerupere de părinţii Bisericii, de maeştrii vieţii spirituale şi ai magisteriului Bisericii (cf. Relatio Synodi, 18 octombrie 2014).

Familia are în Biserică şi pentru Biserică, precum şi pentru lume, o importanţă specială, rămânând în societatea de azi ca un subiect deosebit de evanghelizare şi ca o tribună de mărturie de credinţă în opera de apostolat şi misionară.

Grija pe care a arătat-o şi o arată sfânta Biserică, papa şi întreaga familie creştină este şi grija noastră a celor din Dieceza de Iaşi.

Cei trei ani dedicaţi grijii pastorale a familiei şi parcurgerea celor doi ani ceruţi de Sfântul Părinte sunt dovada de netăgăduit pe care o merită familia în integritatea ei: părinţii şi copiii, care nu trebuie să uite ceea ce amintea papa Francisc în una dintre catehezele sale. Nu numai persoanele în sine, bărbatul şi femeia, sau oricare altă persoană individuală poartă în sine chipul şi imaginea lui Dumnezeu, ci însăşi familia, în componenţa ei de tată, mamă şi copil, reprezintă o icoană a Sfintei Treimi - Tată, Fiu şi Duh Sfânt, căci ei cu adevărat sunt oglinda iubirii din Sfânta Treime.

Mandatul pe care l-au primit primii părinţi, Adam şi Eva, a fost clar: Dumnezeu în marea sa bunătate şi înţelepciunea sa veşnică a voit să împărtăşească lumii misterele iubirii sale, creându-l pe om, bărbat şi femeie, aşezând în el chipul şi imaginea sa. Dar Dumnezeu nu s-a oprit aici, ci a adăugat şi a oferit mai departe primei familii un mandat clar: "Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul!" (Gen 1,28), asigurând astfel în omenire perpetuarea iubirii, a vieţii şi prin aceasta imaginea şi gloria sa divină. Acelaşi lucru l-a făcut şi l-a confirmat Isus când, la împlinirea timpurilor, a coborât pe pământ într-o familie, familia din Nazaret, aducând în ea şi prin aceasta, în toate familiile armonia iubirii cereşti.

Pentru aceasta Isus a ţinut să stabilească în familie un mister adevărat al iubirii, un sacrament de mântuire, declarând cu autoritate divină: "Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă" (Mc 10,9), iar apostolul Paul, doctrinarul noii alianţe, a precizat cu cuvinte mari şi grăitoare: "Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile aşa cum Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea. Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică, dar şi cu privire la voi" (Ef 5,25.32-33a).

Având un dar atât de mare, un adevărat şi profund mister, se cuvine nu numai să-l cunoaştem, să-l aprofundăm, ci să-l respectăm şi să-l iubim, căci este darul inefabil al lui Dumnezeu pentru viaţa şi armonia din lume.

Sfinţiile voastre, dragi credincioşi,

Luna octombrie reprezintă pentru familie o perioadă sfântă, un kairos, iar pentru întreaga Biserică şi societate o chemare la solidaritate cu părinţii sinodali care, împreună cu Sfântul Părinte şi cu întreaga Biserică vor să facă vizibilă şi mai bine faţa misterului familiei şi a tainei sfintei Căsătorii, pentru ca toţi cei care au primit şi s-au angajat la o asemenea vocaţie să răspundă cu mult curaj şi iubire jertfelnică la chemarea Domnului şi la binecuvântarea şi fericirea lumii.

Vă invităm ca în această lună să vă uniţi zilnic cu Sfântul Părinte papa Francisc, cu părinţii sinodali şi cu toată Biserica în a descoperi evanghelia familiei, adică vocaţia şi misiunea familiei în Biserică şi în lumea contemporană (tema Sinodului episcopilor).

Invitaţia noastră este spre toţi preoţii, persoanele consacrate, familiile creştine din ţară şi dieceza noastră, spre toţi copiii şi tinerii noştri.

Ca toţi să fim una şi să găsim în familiile noastre izvorul iubirii, al vieţii şi al bucuriei.

Cu mulţumirea şi îmbrăţişarea noastră,

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

lecturi: 19.