Papa în avion: Zidurile nu sunt soluţie, obiecţia de conştiinţă este un drept

De la plaga abuzurilor sexuale la urgenţa migratoare din Europa, de la următorul Sinod despre familie la obiecţie de conştiinţă, papa Francisc a răspuns pe larg jurnaliştilor în zborul de întoarcere spre Roma din Philadelphia. În tradiţionala conferinţă de presă în zborul papal, care a durat 50 de minute, Francisc a vorbit şi despre pacea în Columbia, despre dorinţa sa de a vizita China, despre rolul femeilor în Biserică. Înainte de a se întoarce în Vatican, Francisc a mers ca de obicei să-i mulţumească Sfintei Fecioare Maria, în bazilica "Santa Maria Maggiore". Despre conferinţa de presă în avion, reportaj de Alessandro Gisotti.

"M-a surprins căldura oamenilor". Papa Francisc începe astfel în conferinţa de presă întorcându-se la primirea avută în Statele Unite. Am fost uimit, a spus el , "de bunătate, de primire" în ceremoniile religioase şi "de evlavie, de religiozitate", se "vedeau oamenii rugându-se - a spus el - şi asta m-a uimit mult". Apoi Francisc afirmă că n-a fost nicio "provocare" şi, în privinţa Bisericii din Statele Unite, spune că provocarea este să însoţească "poporul în bucurie şi în momentele urâte de dificultate, când nu există loc de muncă, când există boala". Provocarea Bisericii, reafirmă el, este de a fi "aproape de oameni, aproape de poporul din Statele Unite", "nu o Biserică dezlipită de popor: nu. Aproape, aproape. Şi aceasta este o provocare pe care Biserica din Statele Unite a înţeles-o bine".

Abuzurile sexuale sunt un "sacrilegiu", nu mai trebuie acoperite niciodată

Aşadar Francisc a răspuns la o întrebare despre abuzurile sexuale comise din partea membrilor clerului. Pontiful pune accentul pe "marea suferinţă" care a lovit episcopatului american căruia s-a adresat la Washington. Mulţi dintre ei, comentează el, "au suferit" pentru acest "lucru foarte urât", "oameni ai Bisericii, ai rugăciunii, adevăraţi păstori". Apoi, reafirmă cu cuvinte foarte clare cât sunt de grave aceste abuzuri pe care le defineşte "un sacrilegiu". Când "un preot comite un abuz - afirmă el - este foarte grav, pentru că vocaţia preotului este să facă să crească acel copil" spre "iubirea lui Dumnezeu, spre maturitatea afectivă, spre bine" şi în loc să facă asta îl striveşte: "Şi pentru aceasta este aproape un sacrilegiu. Şi el a trădat vocaţia, chemarea Domnului. Pentru aceasta Biserica, în acest moment, este puternică, în asta: şi nu trebuie să se acopere, şi sunt vinovaţi cei care au acoperit aceste lucruri! Şi unii episcopi care au acoperit asta! Este un lucru foarte urât. Şi cuvintele de întărire nu sunt de a spune: «Dar, stai liniştit, nu e nimic!»: nu, nu, nu! A fost acelea, ci «a fost foarte urât şi eu îmi imaginez că voi aţi plâns mult»: în acel sens au fost cuvintele. Şi astăzi am vorbit dur".

A înţelege pe cel care nu reuşeşte să ierte abuzurile

Francisc nu ezită apoi să vorbească despre iertarea în aceste situaţii dramatice. În privinţa preoţilor care nu cer iertare pentru delictele lor, Papa subliniază că dacă un "preot este închis la iertare, n-o primeşte pentru că a închis uşa cu cheia pe dinăuntru şi ceea ce rămâne este rugăciunea, pentru ca Domnul să deschidă acea uşă". Este diferită chestiunea pentru cel care a fost abuzat sau rudele care nu reuşesc să ierte. "Îi înţeleg - afirmă el - mă rog pentru ei şi nu-i judec. Nu-i judec, mă rog pentru ei". Odată, destăinuieşte el, am întâlnit diferite persoane şi o femeie mi-a spus: "Când mama mea a aflat că au abuzat de mine, a blestemat împotriva lui Dumnezeu, a pierdut credinţa şi a murit atee". "Eu - spune Papa - o înţeleg pe femeia aceea. O înţeleg. Şi Dumnezeu care este mai bun decât mine o înţelege".

Ce rămâne în inima papei după o călătorie

Francisc îşi îndreaptă astfel gândul la acordurile de pace din Columbia, favorizate chiar de acţiunea Papei şi a Sfântului Scaun. "Am fost foarte bucuros", este comentariul, "şi m-am simţit parte în sensul că eu am voit asta şi am vorbit de două ori cu preşedintele Santos despre problemă", Sfântul Scaun "este foarte deschis să ajute aşa cum poate". Apoi Pontiful destăinuieşte ce poartă în inimă la sfârşitul unei călătorii apostolice: "Când avionul pleacă după o vizită, îmi revin privirile atâtor oameni şi îmi vine voinţa de a mă ruga pentru ei şi de a spune Domnului: «Dar, eu am venit aici pentru a face ceva, pentru a face bine. Probabil a făcut rău: iartă-mă. Dar păzeşte toţi acei oameni care m-au privit, care s-au gândit la lucrurile pe care le-am spus, care a auzit, şi pe cei care m-au criticat, pe toţi...». Simt asta".

Zidurile mai devreme sau mai târziu cad, primirea migranţilor

Papa răspunde aşadar la o întrebare despre urgenţa imigraţie în Europa. Francisc vorbeşte despre Africa "un continent exploatat" îndelung şi cere ca, "în loc să se exploateze un continent sau o ţară sau un ţinut", să se facă "investiţii pentru ca acei oameni să aibă loc de muncă" şi astfel "s-ar evita această criză". Şi critică zidurile care revin în inima Europei: "Dumneavoastră ştiţi cu se termină zidurile. Toate. Toate zidurile se prăbuşesc: astăzi, mâine sau după o sută de ani. Dar se vor prăbuşi. Nu este o soluţie. Zidul nu este o soluţie. În acest moment Europa este în dificultate: este adevărat. Trebuie să fim inteligenţi, pentru că vine tot acel val migrator şi nu este uşor de a găsi soluţii. Însă cu dialogul dintre ţări trebuie s-o găsească. Zidurile, niciodată nu sunt soluţii; mai degrabă punţile în locul lor: mereu. Mereu. Nu ştiu: ceea ce gândesc despre ziduri, bariere... nu: durează puţin timp, mult timp, dar nu sunt o soluţie. Problema rămâne, rămâne cu şi mai multă ură".

Nu există un "divorţ catolic", căsătoria este indisolubil

Pontiful vorbeşte pe larg despre familie, în vederea apropiatului Sinod şi îndeosebi despre reforma cu privire la nulitatea matrimonială. "Cei care se gândesc la «divorţul catolic» - subliniază Francisc - greşesc pentru că acest ultim document a închis uşa pentru divorţul care putea să intre - era mai uşor - pe calea administrativă. Mereu va exista calea judiciară". Procesele, adaugă el, "se schimbă", "jurisprudenţa se schimbă în mai bine, se îmbunătăţeşte mereu". "Părinţii sinodali - reafirmă - au cerut asta: procesele de nulitate matrimonială să fie mai zvelte". "Acest document, acest Motu Proprio facilitează procesele în timpi, dar nu este un divorţ, deoarece căsătoria este indisolubilă când este sacrament şi acest lucru Biserica nu, nu-l poate schimba. Este doctrină. Este un sacrament indisolubil. Procedura legală este pentru a dovedi că ceea ce părea sacrament nu a fost un sacrament: din lipsă de libertate, de exemplu, sau din lipsă de maturitate sau datorită bolii mentale... sunt atâtea motivele care duc, după un studiu, o investigaţie, să se spună: «Nu, acolo n-a fost sacrament, de exemplu, pentru că acea persoană nu era liberă»".

La Buenos Aires, afirmă el, pentru mulţi atunci când logodnica rămânea însărcinată trebuia să se căsătorească. Eu, aminteşte el, "preoţilor le recomandam - dar cu forţă, aproape că interziceam să se celebreze căsătoria în aceste condiţii. Noi le numim «căsătorii în grabă» pentru a salva aparenţele". Apoi îşi îndreaptă atenţia spre "probleme recăsătoririi, a divorţaţilor care fac o nouă unire". "Mie - spune Papa - pare un pic simplist" a spune că "soluţia pentru aceşti oameni este ca să poată primi Împărtăşania. Aceasta nu este soluţia". Şi problema "noilor uniri ale divorţaţilor: nu este unica problemă", avertizează el şi invită să se citească Instrumentum laboris. "De exemplu: tinerii nu se căsătoresc, nu vor să se căsătoresc. Este o problemă pastorală pentru Biserică. O altă problemă: maturitatea afectivă pentru căsătorie". Sinodul, reia el, "trebuie să se gândească bine cum să se facă pregătirea pentru căsătorie: este unul dintre lucrurile cele mai dificile": "Şi sunt atâtea probleme... Dar, toate sunt prezentate în Instrumentum laboris. Dar îmi place că dumneavoastră mi-aţi pus întrebare despre «divorţul catolic»: nu, acela nu există. Sau n-a fost căsătorie - şi asta este nulitate, n-a existat - sau, dacă a existat, este indisolubilă. Acel lucru este clar".

Obiecţia de conştiinţă este drept uman care trebuie respectat

Francisc răspunde apoi cu privire la obiecţia de conştiinţă, îndeosebi cu privire la acei funcţionari statali care, în SUA, au refuzat să semneze certificatele de "căsătorie homosexuală". "Obiecţia de conştiinţă este un drept", este răspunsul său, "şi dacă o persoană nu permite să se exercite obiecţia de conştiinţă, neagă un drept": "Este un drept uman. Dacă funcţionarul de guvern este o persoană umană, are acel drept. Este un drept uman".

Apoi Papa vorbeşte despre războaie şi cere să se evite "bombardamentele" care aduc "moarte, sânge".

"Doresc să vizitez China"

Papa Francisc revine apoi ca să exprime dorinţa de a vizita China: "Eu iubesc poporul chinez; îi vreau binele. Îmi doresc ca să existe posibilităţile de a avea bune raporturi... Bune raporturi! Avem contacte, vorbim... A merge înainte. Dar pentru mine a avea o ţară prietenă precum China, care are atâta cultură şi atâta posibilitate de a face bine, ar fi o bucurie".

Mulţumire pentru surorile din SUA. Nu preoţiei feminine

De asemenea, Papa se opreşte asupra rolului femeilor în Biserică şi îndeosebi asupra a cât de mult sunt iubite surorile în Statele Unite: "Sunt brave, sunt femei brave, brave. Fiecare urmează Congregaţia sa, regulile sale, există diferenţe, dar sunt brave şi pentru aceasta am simţit obligaţia de a mulţumi pentru ceea ce au făcut".

Cu privire la succesul obţinut în această vizită, Papa revine apoi ca să definească puterea ca slujire. "Eu - revelează el - mă simt mereu slab, în sensul de a nu avea puterea, puterea este şi un lucru trecător: astăzi este, mâine nu este... Este important dacă tu cu puterea poţi să faci bine". Cu privire la preoţia feminină, reafirmă că nu se poate face, aşa cum a afirmat deja sfântul Ioan Paul al II-lea. totuşi, adaugă el, în Biserică "sunt mai importante femeile decât bărbaţii" şi este nevoie de o "teologie a femeii" cu privire la care trebuie să mergem înainte.

Nu sunt un star, sunt slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu

În sfârşit, Francisc răspunde cu privire la marea popularitate şi la cei care-l definesc un "star": "Tu ştii care era titlul pe care-l foloseau Papii şi care trebuie folosit? Slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu. Este un pic diferit de star. Stelele sunt frumoase ca să le priveşti, mie îmi place să le privesc când cerul este senin vara... Dar Papa trebuie să fie - trebuie să fie! - slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu. Da, în media se foloseşte asta, dar există un alt adevăr: câte staruri am văzut noi care după aceea se sting şi cad... Este un lucru trecător. În schimb a fi «slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu», acest lucru este frumos! Nu trece!".

(După Radio Vaticana, 28 septembrie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 11.