CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN CUBA, ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII
ŞI VIZITA LA SEDIUL ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE
cu ocazia participării la a VIII-a Întâlnire Mondială a Familiilor în Philadelphia
(19-28 septembrie 2015)

Sfânta Liturghie cu episcopii, preoţii şi călugării

Catedrala "Sfinţii Petru şi Paul", Philadelphia

Sâmbătă, 26 septembrie 2015

În această dimineaţă am învăţat ceva despre istoria aceste frumoase catedrale: istoria care este în spatele zidurilor sale înalte şi a vitraliilor. Îmi place să cred, totuşi, că istoria Bisericii din acest oraş şi din acest stat este realmente o istorie care nu cuprinde numai construcţia din ziduri, ci şi dărâmarea lor. Este o istorie care vorbeşte despre generaţii şi generaţii de catolici angajaţi care au mers spre periferii şi au construit comunităţi pentru cult, pentru educaţie, pentru caritatea şi slujirea societăţii în general.

Această istorie se vede în multele sanctuare care sunt presărate în acest oraş şi numeroasele biserici parohiale ale căror clopotniţe vorbesc despre prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul comunităţilor noastre. Se vede în efortul tuturor acelor preoţi, călugări şi laici care, cu dăruire, timp de peste două secole, s-au ocupat de necesităţile spirituale ale săracilor, imigraţilor, bolnavilor şi ale celor închişi. Şi se vede în sutele de şcoli în care fraţii şi surorile călugări i-au învăţat pe copii să citească şi să scrie, să-l iubească pe Dumnezeu şi pe aproapele şi să contribuie ca buni cetăţeni la viaţa societăţii nord-americane. Toate acestea sunt o mare moştenire pe care voi aţi primit-o şi pe care sunteţi chemaţi s-o îmbogăţiţi şi s-o transmiteţi.

Cea mai mare parte dintre voi cunoaşteţi istoria sfintei Ecaterina Drexel, una dintre marile sfinte pe care le-a dat această Biserică locală. Când a vorbit Papei Leon al XIII-lea despre necesităţile misiunilor, Papa - era un Papă foarte înţelept - a întrebat-o în mod intenţionat: "Şi tu? Ce anume vei face?". Acele cuvinte au schimbat viaţa Ecaterinei, pentru că i-au amintit că în fond fiecare creştin, bărbat sau femeie, în virtutea Botezului, a primit o misiune. Fiecare dintre noi trebuie să răspundă cum poate mai bine la chemarea Domnului pentru a edifica Trupul său, Biserica.

"Şi tu?". Aş vrea să subliniez două aspecte ale acestor cuvinte în contextul misiunii noastre specifice de a transmite bucuria Evangheliei şi a edifica Biserica, noi ca preoţi, diaconi sau membri, bărbaţi şi femei, ai institutelor de viaţă consacrată.

În primul rând, acele cuvinte - "Şi tu?" - au fost adresate unei persoane tinere, unei femei tinere cu idealuri înalte, şi i-a schimbat viaţa. A făcut-o să se gândească la munca imensă care era de făcut şi au făcut-o să-şi dea seama că era chemată să facă ceva în acest sens. Câţi tineri în parohiile şi şcolile noastre au aceleaşi idealuri înalte, generozitate de spirit şi iubire faţă de Cristos şi faţă de Biserică! Vă întreb: noi, îi punem la încercare? Le dăm spaţiu şi îi ajutăm să realizeze misiunea lor? Găsim modul de a împărtăşi entuziasmul lor şi darurile lor cu comunităţile noastre, mai ales în practica faptele de milostivire şi în atenţia faţă de alţii? Împărtăşim bucuria noastră şi entuziasmul nostru în slujirea Domnului?

Una dintre marile provocări pentru Biserică în acest moment este să facă să crească în toţi credincioşii simţul de responsabilitate personală în misiunea Bisericii şi a-i face capabili să îndeplinească această responsabilitate ca discipoli misionari, ca ferment al Evangheliei în lumea noastră. Asta cere creativitate pentru a ne adapta la schimbarea situaţiilor, transmiţând moştenirea trecutului, nu numai prin menţinerea structurilor şi instituţiilor, care sunt utile, dar mai ales deschizându-se posibilităţilor pe care Duhul ne face să le descoperim şi prin comunicarea bucuriei Evangheliei, în toate zilele şi în toate fazele vieţii noastre.

"Şi tu?". Este semnificativ că aceste cuvinte ale bătrânului Papă au fost adresate unei femei laice. Ştim că viitorul Bisericii, într-o societate care se schimbă rapid, cere deja de acum o participare a laicilor mult mai activă. Biserica din Statele Unite a pus mereu o mare angajare în cateheză şi în educaţie. Provocarea noastră astăzi este să construim pe acele baze solide şi să facem să crească un simţ de colaborare şi responsabilitate împărtăşită în programarea viitorului parohiilor şi instituţiilor noastre. Asta nu înseamnă a renunţa la autoritatea spirituală care ne-a fost conferită; mai degrabă înseamnă a discerne şi a valoriza cu înţelepciune darurile multiple pe care Duhul le revarsă asupra Bisericii. În mod deosebit, înseamnă a stima contribuţia imensă pe care femeile, laice şi călugăriţe, au dat-o şi continuă s-o dea în viaţa comunităţilor noastre.

Iubiţi fraţi şi surori, vă mulţumesc pentru modul în care fiecare dintre voi a răspuns la întrebarea lui Isus care a inspirat vocaţia voastră personală: "Şi tu?". Vă încurajez să reînnoiţi bucuria, uimirea acelei prime întâlniri cu Isus să scoateţi din acea bucurie fidelitate şi forţă reînnoite. Sunt nerăbdător să împărtăşesc cu voi în aceste zile şi vă cer să duceţi salutul meu afectuos celor care nu au putut să fie aici cu noi, în special numeroşilor preoţi, călugăriţe şi călugări bătrâni care sunt uniţi cu noi în mod spiritual.

În timpul acestor zile ale Întâlnirii Mondiale a Familiilor, v-aş cere în mod special să reflectaţi asupra slujirii noastre aduse familiilor, cuplurilor care se pregătesc pentru căsătorie şi tinerilor noştri. Ştiu că în Bisericile particulare se face mult pentru a răspunde la necesităţile familiilor şi a le susţine în drumul lor de credinţă. Vă cer să vă rugaţi cu fervoare pentru ele, precum şi pentru deciziile apropiatului Sinod despre familie.

Cu recunoştinţă pentru tot ceea ce am primit şi cu încredere sigură în mijlocul necesităţilor noastre, ne adresăm Mariei, Mama noastre Preasfântă. Cu iubirea sa de mamă să mijlocească pentru Biserica din America, pentru ca să continue să crească în mărturia profetică a puterii Crucii Fiului său pentru a aduce bucurie, speranţă şi forţă lumii noastre. Mă rog pentru fiecare dintre voi şi vă cer, vă rog, să vă rugaţi pentru mine.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.