CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN CUBA, ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII
ŞI VIZITA LA SEDIUL ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE
cu ocazia participării la a VIII-a Întâlnire Mondială a Familiilor în Philadelphia
(19-28 septembrie 2015)

Vizită la şcoala "Stăpâna noastră, regina îngerilor" şi întâlnirea cu copiii şi familiile de imigraţi

Harlem, New York

Vineri, 25 septembrie 2015

Iubiţi fraţi şi surori, bună seara!

Sunt bucuros să fiu aici cu voi, împreună cu toată această mare familie care vă însoţeşte. Îi văd pe profesorii voştri, pe educatori, pe părinţi şi rudele. Mulţumesc pentru primire! Şi cer scuze în special profesorilor pentru că "fur" câteva minute de la orele din clasă... dar sunt toţi mulţumiţi, ştiu asta!

Mi-au explicat că una dintre caracteristicile frumoase ale aceste şcoli şi ale acestei munci este că elevii şi unii dintre voi vin din alte locuri, şi mulţi din alte ţări. Şi acest lucru este frumos. Chiar dacă ştiu că nu este întotdeauna uşor să trebuiască să te muţi şi să găseşti o casă nouă, să găseşti vecini noi, prieteni; nu este uşor, însă trebuie început. La început poate să fie un pic obositor. De atâtea ori a învăţa o limbă nouă, adaptarea la o nouă cultură, la o climă nouă. Câte lucruri trebuie învăţate! Nu numai temele de la şcoală, ci atâtea lucruri.

Frumosul este că întâlnim şi prieteni noi şi acest lucru este foarte important, noii prieteni pe care-i întâlnim. Întâlnim persoane care ne deschid uşile şi ne arată tandreţea lor, prietenia lor, înţelegerea lor şi încearcă să ne ajute pentru ca să nu ne simţim străini. Este o întreagă muncă a oamenilor care ne ajută să ne simţim acasă. Chiar dacă uneori imaginaţia se întoarce la patria noastră, însă întâlnim oameni buni care ajută să ne simţim acasă. Ce frumos este a putea simţi şcoala, locurile de reuniune, ca o a doua casă. Şi acest lucru e important nu numai pentru voi, ci pentru familiile voastre. În acest mod şcoala devine o mare familie pentru toţi, unde împreună cu mamele noastre, cu taţii, bunicii, educatorii, profesorii şi colegii învăţăm să ne ajutăm să împărtăşim ceea ce este bun în fiecare, să dăm ceea ce este mai bun din noi înşine, să lucrăm în grup, să ne jucăm în grup - care este atât de important - şi să perseverăm în obiectivele noastre.

Foarte aproape de aici este o stradă foarte importantă cu numele unei persoane care a făcut atâta bine pentru alţii şi pe care vreau s-o amintesc cu voi. Mă refer la pastorul Martin Luther King. El a spus într-o zi: "Am un vis". A visat că atâţia copii, atâtea persoane vor avea egalitate de oportunităţi. A visat că atâţia bărbaţi şi femei, ca voi, vor putea merge cu capul sus, cu demnitatea celui care poate să-şi câştige existenţa. Este frumos a avea vise şi este frumos a putea lupta pentru vise. Nu uitaţi asta.

Astăzi vrem să continuăm să visăm şi "să sărbătorim" toate oportunităţile care, atât vouă cât şi nouă celor mari, ne permit să nu pierdem speranţa într-o lume mai bună şi cu posibilităţi mai mari. Şi atâtea persoane pe care le-am salutat şi pe care mi le-au prezentat visează ca voi, visează asta. Şi pentru aceasta se implică în această muncă. Se implică în viaţa voastră pentru a vă însoţi pe acest drum. Toţi visăm. Mereu. Ştiu că unul din visele părinţilor voştri, al educatorilor voştri şi al tuturor celor care vă ajută - şi al cardinalului Dolan, care este foarte bun! - este ca să puteţi creşte şi trăi cu bucurie. Aici se vede că sunteţi zâmbitori: continuaţi aşa, ajutaţi să contagieze bucuria toate persoanele pe care le aveţi aproape. Nu este mereu uşor. În toate casele există probleme, există situaţii dificile, există boli, dar nu încetaţi să visaţi că puteţi trăi cu bucurie.

Voi toţi care sunteţi aici, mici şi mari, aveţi dreptul să visaţi şi mă bucur mult că puteţi găsi, fie în şcoală, fie aici, în prietenii voştri, în profesorii voştri, în toţi cei care se apropie pentru a ajuta, sprijinul necesar pentru a putea face asta. Acolo unde sunt vise, unde este bucurie, acolo este mereu Isus. Mereu. În schimb, cine este cel care seamănă tristeţe, care seamănă neîncredere, care seamănă invidie, care seamănă dorinţele rele? Cum se numeşte? Diavolul. Diavolul semănă mereu tristeţe, pentru că nu vrea ca să fim fericiţi, nu vrea ca să visăm. Unde este bucurie este mereu Isus, pentru că Isus este bucurie şi vrea să ne ajute pentru ca această bucurie să dureze în toate zilele.

Înainte de a vă lăsa aş vrea să vă dau o "temă pentru acasă" - bine? Este o cerere simplă dar foarte importantă: nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine, pentru ca eu să pot împărtăşi cu atâtea persoane bucuria lui Isus. Şi să ne rugăm şi pentru ca mulţi să poată avea parte de această bucurie pe care o aveţi voi când vă simţiţi însoţiţi, ajutaţi, sfătuiţi, chiar dacă există probleme, însă este această pace în inimă, pentru că Isus nu ne abandonează.

Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi şi pe fiecare dintre voi şi Sfânta Fecioară Maria să vă ocrotească. Mulţumesc.

Nu ştiţi să cântaţi ceva? Voi, nu ştiţi să cântaţi? Să vedem, cine este mai curajos...

[două femei cântă]

Mulţumesc. Multe mulţumiri!

Bine, un cântec şi apoi toţi împreună ne rugăm Tatăl nostru.

[cântec]

Mulţumesc! Şi acum să ne rugăm. Toţi împreună să ne rugăm Tatăl nostru.

Tatăl nostru...

[Binecuvântarea]

Şi rugaţi-vă pentru mine. Nu uitaţi tema pentru acasă!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 13.