Papa Francisc: Angelus (16 august 2015)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În aceste duminici liturgia ne propune, din Evanghelia lui Ioan, discursul lui Isus despre Pâinea vieţii, care este El însuşi şi care este şi sacramentul Euharistiei. Textul de astăzi (In 6,51-58) prezintă ultima parte a acestui discurs şi vorbeşte despre unii dintre oameni care se scandalizează pentru că Isus a spus: "Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă" (In 6,54). Uimirea ascultătorilor este de înţeles; de fapt, Isus foloseşte stilul tipic al profeţilor pentru a provoca în mulţime - şi în noi - întrebări şi, la sfârşit, să provoace o decizie. Înainte de toate întrebări: ce înseamnă "a mânca trupul şi a bea sângele" lui Isus? Este numai o imagine, un mod de a spune, un simbol, sau indică ceva real? Pentru a răspunde, trebuie intuit ce anume se întâmplă în inima lui Isus în timp ce frânge pâinile pentru mulţimea înfometată. Ştiind că va trebui să moară pe cruce pentru noi, Isus, se identifică cu acea pâine frântă şi împărtăşită şi ea devine pentru El "semnul" Jertfei care îl aşteaptă. Acest proces îşi are culmea la Ultima Cină, unde pâinea şi vinul devin realmente Trupul său şi Sângele său. Este Euharistia, pe care Isus ne-o lasă cu un scop precis: ca noi să putem deveni una cu El. De fapt, spune: "Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el" (v. 56). Acel "a rămâne": Isus în noi şi noi în Isus. Împărtăşania este asimilare: mâncându-l pe El, devenim ca El. Dar asta cere "da"-ul nostru, adeziunea noastră de credinţă.

Uneori se aude, cu privire la sfânta Liturghie, această obiecţie: "Dar la ce foloseşte Liturghia? Eu merg la biserică atunci când simt că trebuie să merg, sau mă rog mai bine în singurătate". Dar Euharistia nu este o rugăciune privată sau o experienţă spirituală frumoasă, nu este o simplă comemorare a ceea ce a făcut Isus la Ultima Cină. Noi spunem, pentru a înţelege bine, că Euharistia este "memorial", adică un gest care actualizează şi face prezent evenimentul morţii şi învierii lui Isus: pâinea este realmente Trupul său dăruit pentru noi, vinul este realmente Sângele său vărsat pentru noi.

Euharistia este Isus însuşi care ni se dăruieşte în întregime nouă. A ne hrăni cu El şi a locui în El prin Împărtăşania euharistică, dacă face asta cu credinţă, transformă viaţa noastră, o transformă într-un dar oferit lui Dumnezeu şi fraţilor. A ne hrăni din acea "Pâine a vieţii" înseamnă a intra în sintonie cu inima lui Cristos, a asimila alegerile sale, gândurile sale, comportamentele sale. Înseamnă a intra într-un dinamism de iubire şi a deveni persoane de pace, persoane de iertare, de reconciliere, de împărtăşire solidară. Aceleaşi lucruri pe care le-a făcut Isus.

Isus încheie discursul său cu aceste cuvinte: "Cine mănâncă din această pâine va trăi în veci" (In 6,58). Da, a trăi în comuniune reală cu Isus pe acest pământ ne face să trecem deja de la moarte la viaţă. Cerul începe chiar în această comuniune cu Isus.

Şi în cer ne aşteaptă deja Maria Mama noastră - am celebrat ieri acest mister. Ea să ne dobândească harul de a ne hrăni mereu cu credinţă din Isus, Pâine a vieţii.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut pe toţi cu afect, romani şi pelerini: familiile, grupurile parohiale, asociaţiile, pe tineri.

Salut grupul folcloric "Organización de arte y cultura mexicana", pe tinerii din Verona care trăiesc o experienţă la Roma şi pe credincioşii din Beverare.

Un salut special adresez numeroşilor tineri din Mişcarea de Tineret Saleziană, adunaţi la Torino în locurile sfântului Ioan Bosco pentru a celebra bicentenarul naşterii sale; îi încurajez să trăiască în cotidian bucuria Evangheliei, pentru a genera speranţă în lume.

Tuturor urez o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine! Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.