Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Skorka: viziunea unui Ierusalim de pace

De Elena Dini

Anul acesta se sărbătorește a 50-a aniversare a declarației conciliare despre relațiile Bisericii cu religiile necreștine Nostra aetate, care a marcat un moment important în cadrul dialogului interreligios și ecumenic și, îndeosebi, cu lumea ebraică. Pentru a celebra această aniversare, în această vară conferința anula a International Council for Christians and Jews s-a ținut la Roma și a avut posibilitatea fericită de a-l întâlni pe papa Francisc într-o audiență în care Sfântul Părinte a amintit cum: "Un adevărat dialog fratern a putut să se dezvolte pornind de la Conciliul Vatican II, după promulgarea declarației Nostra aetate. Acest document reprezintă, de fapt, «da»-ul definitiv spus rădăcinilor ebraice ale creștinismului și «nu»-ul irevocabil spus antisemitismului. Celebrând a cincizecea aniversare a lui Nostra aetate, putem să privim la roadele bogate pe care le-a produsă și să facem cu recunoștință un bilanț al dialogului ebraico-catolic". Printre participanții la conferință a fost și rabinul argentinian Abraham Skorka, cel care era în primul rând pentru a-l saluta pe prietenul Jorge Mario Bergoglio și care după aceea ne-a acordat un interviu.

A trecut mai mult de un an de la pelerinajul istoric pe care l-ați făcut cu papa Francisc în Țara Sfântă. Pentru ce ați decis să-l însoțiți în acea călătorie?

Țara Sfântă a fost una din temele pe care le-am analizat adesea împreună, și în cartea noastră. Punctul este: ce putem face pentru a favoriza pacea în Orientul Mijlociu, în manieră deosebită în Țara Sfântă? Pentru mine statul Israel este o temă importantă, este vorba despre un stat care trăiește provocarea de a arăta dezvoltarea culturii ebraice în zilele noastre. Sionismul nu este numai o mișcare care reclamă și proclamă întoarcerea evreilor în țara lui Israel. Este și o mișcare culturală prin care ebraica a fost transformată într-o limbă vie și care se întreabă cu privire la viitorul culturii ebraice. Și apoi numele "Roma" și "Ierusalim". Există un antagonism istoric între aceste două orașe care este menționat și în Talmud: Roma a înfrânt provincia Iuda în acel teribil război între anii 67 și 70 care s-a încheiat cu distrugerea templului din Ierusalim. În anul 73 a fost episodul de la Masada și apoi, între anii 132 și 135, războiul teribil dus înainte de Adrian. Ceea ce am încercat să facem este un pelerinaj în Țara Sfântă cu un mesaj de pace și cu speranța că divizarea care s-a produs în două mii de ani de ciocniri să poată fi umplută cu sentimente de puritate și iubire, recreând astfel posibilitatea de a vedea în celălalt un frate în însăși condiția noastră umană. Ideea era și aceea de a merge în locul spre care îndrept tefilot-urile mele, rugăciunile mele, și în locul în care Isus - care este așa de special pentru credința creștină - s-a născut, a trăit și a lăsat mesajul său. Așadar este vorba despre un loc special pe care-l avem în comun și când l-am văzut pe Francisc după ce a fost ales papă, i-am spus: să mergem în Israel. Acesta este locul în care religiozitatea noastră, viziunea noastră despre Dumnezeu și conexiunea noastră cu El a fost întemeiată. Suntem copiii, descendenții marilor profeți care din Ierusalim au vestit profețiile lor. Cu noi era și iubitul nostru prieten Omar Abboud pentru a arăta că toate religiile abrahamitice trebuie să se îmbrățișeze pentru a forma un cerc în care curge o energie spirituală care, conform sfintelor noastre Scripturi, va aduce pacea în lume. Aceasta este provocarea noastră și acesta este motivul aceleia care nu a fost o călătorie, ci un pelerinaj.

Ați vorbit pe de o parte despre importanța locului în sine, despre Ierusalim, și pe de altă parte despre mesajul său universal. Dumneavoastră, papa Francisc, Omar Abboud: niciunul dintre cei trei nu este originar din Țara Sfântă, nici nu trăiește acolo. Ce credeți că o realitate ca Ordinul Sfântului Mormânt, care numără peste 30 de mii de membri în lume, poate să facă în locurile în care se află pentru a favoriza întâlnirea și pacea în acest spirit?

Pelerinajul nostru poate să fie definit ca o invitație la pace din locul în care Isaia a spus: "Pentru că din Sion va ieși Torah [legea, în traducerea CEI] și cuvântul Domnului din Ierusalim" (Is 2,3). Dar ce înseamnă cuvântul Torah? Pace! Acest verset se situează în cadrul descrierii unei realități de pace în care un popor nu va mai ridica sabia împotriva altui popor și săbiile vor fi transformate în pluguri. Noi primim această idee, dar cum putem s-o punem în practică prin lume? Fiecare comunitate creștină și fiecare comunitate ebraică trebuie să aibă programe interreligioase. Primul pas este acela de a se întâlni între evrei și creștini de diferite denominațiuni, a se cunoaște și a se confrunta cu privire la unele teme. Desigur, la început confruntarea nu va trebui să fie despre teme deosebit de sensibile, ci despre probleme zilnice analizate din punctul de vedere ebraic și creștin și apoi studiate împreună, cum a propus Francisc în Evangelii gaudium. Acesta trebuie să fie punctul de plecare: a ne cunoaște și a lucra împreună pentru a rezolva problemele care ating societatea comună.

Vreți să încheiați împărtășind o rugăciune care să poată susține în efortul de a lucra pentru pacea în Țara Sfântă?

Toate rugăciunile noastre citează versete din Biblie. Îmi vin în minte câteva pasaje din cartea lui Isaia. În capitolul al II-lea din Isaia este vestita imagine a unui Ierusalim de pace. Pacea este darul care trebuie cerut lui Dumnezeu: trebuie să cerem ca să ne binecuvânteze (și mă refer la evrei, creștini și musulmani) pentru a-l accepta pe celălalt cu respect, pentru a vedea în el un frate. Cu siguranță atunci vom fi în măsură să construim un Ierusalim de pace în care toți vom avea posibilitatea de a exprima cele mai bune sentimente, idei și gânduri pe care le avem. Celălalt pasaj pe care-l consider că este o tefila, o rugăciune, în Isaika este la sfârșitul capitolului al XIX-lea unde este prezisă existența unui drum care va lega Egiptul de Asiria și după aceea "În ziua aceea, Israel va fi al treilea cu Egiptul și Asiria, o binecuvântare în mijlocul Pământului. Domnul Sabaot va binecuvânta, zicând: «Binecuvântat să fie Egiptul, poporul meu, și Asiria, lucrarea mâinii mele, și Israel, moștenirea mea!»" (Is 19,24-25). În acea zi, așa înțeleg și mă rog, toate popoarele îl vor adora pe Dumnezeu și va fi o binecuvântare pentru lumea întreagă. Al treilea pasaj în Isaia pe care-l consider relevant pentru mine ca rugăciune este fraza: "întrucât casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate popoarele" (Is 56,7). Dumnezeu ne va binecuvânta, pe toți, și va transforma orașul Ierusalim în casă a lui Dumnezeu. Nu pentru că Dumnezeu trăiește în această casă, ci pentru ca fiecare persoană care vine la Ierusalim, fără deosebire de credința sa, să aibă posibilitatea de a găsi în acest oraș o adevărată dimensiune spirituală. Astfel vom cinsti cu adevărat memoria profeților din Israel, a marilor săi maeștri, a lui Isus și a lui Muhammad.

(După Vatican Insider, 11 august 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 8.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat