Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 12 august 2015

Familia - 22. Sărbătoarea

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi deschidem un mic parcurs de reflecţie după trei dimensiuni care ritmează, ca să spunem aşa, ritmul vieţii familiale: sărbătoarea, munca, rugăciunea.

Începem de la sărbătoare. Astăzi vom vorbi despre sărbătoare. Şi spunem imediat că sărbătoarea este o invenţie a lui Dumnezeu. Amintim că încheierea relatării creaţiei, în Cartea Genezei pe care am ascultat-o: "Şi a împlinit Dumnezeu în ziua a şaptea lucrarea pe care o făcuse. Şi s-a odihnit în ziua a şaptea de la toată lucrarea pe care o făcuse. Şi Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea s-a odihnit de la toată lucrarea pe care a creat-o atunci când a făcut-o" (2,2-3). Dumnezeu însuşi ne învaţă importanţa de a dedica un timp să contemplăm şi să ne bucurăm de ceea ce în muncă a fost bine făcut. Vorbesc despre muncă, desigur, nu numai în sensul meseriei şi al profesiei, ci în sensul mai amplu: fiecare acţiune cu care noi bărbaţi şi femei putem colabora la opera creatoare a lui Dumnezeu.

Aşadar sărbătoarea nu este lenea de a sta în fotoliu, sau beţia unei evadări nechibzuite, nu, sărbătoarea este înainte de toate o privire iubitoare şi recunoscătoare cu privire la munca bine făcută; sărbătorim o muncă. Şi voi, noi căsătoriţi, sărbătoriţi munca unui frumos timp de logodnă: şi acest lucru este frumos! Este timpul pentru a-i privi pe copii, sau pe nepoţi, care cresc şi să ne gândim: ce frumos! Este timpul pentru a privi casa noastră, prietenii pe care-i găzduim, comunitatea care ne înconjoară şi să ne gândim: ce lucru bun! Dumnezeu a făcut aşa când a creat lumea. Şi încontinuu face aşa, pentru că Dumnezeu creează mereu, chiar şi în acest moment!

Se poate întâmpla ca o sărbătoare să ajungă în circumstanţe dificile sau dureroase şi se celebrează eventual "cu un nod în gât". Şi totuşi, şi în aceste cazuri, îi cerem lui Dumnezeu forţa de a nu o zădărnici complet. Voi mame şi taţi ştiţi bine asta: de câte ori, din iubire faţă de copii, sunteţi capabili să nu luaţi în seama neplăcerile pentru a lăsa ca ei să trăiască bine sărbătoarea, să guste sensul bun al vieţii! Există atâta iubire în asta!

Şi în domeniul muncii, uneori - fără a renunţa la îndatoriri! - noi ştim să "infiltrăm" vreo ocazie de sărbătoare: o zi de naştere, o căsătorie, o nouă naştere, precum şi o plecare sau o nouă sosire..., este important. Este important a face sărbătoare. Sunt momente de familiaritate în angrenajul maşinii productive: ne face bine!

În adevăratul timp al sărbătorii suspendă munca profesională şi este sacru, pentru că aminteşte bărbatului şi femeii că sunt făcuţi după chipul lui Dumnezeu, care nu este sclav al muncii, ci Stăpân, aşadar şi noi nu trebuie să fim niciodată sclavi ai muncii, ci "stăpâni". Există o poruncă pentru asta, o poruncă ce îi interesează pe toţi, fără excepţie! Şi în schimb ştim că există milioane de bărbaţi şi femei şi chiar copii sclavi ai muncii! În acest timp există sclavi, sunt exploataţi, sclavi ai muncii şi acest lucru este împotriva lui Dumnezeu şi împotriva demnităţii persoanei umane! Obsesia profitului economic şi eficientismul tehnicii pun în pericol ritmurile umane ale vieţii, pentru că viaţa are ritmurile sale umane. Timpul odihnei, mai ales cea duminicală, este destinată nouă pentru ca să ne putem bucura de ceea ce nu se produce şi nu se consumă, nu se cumpără şi nu se vinde. Şi în schimb vedem că ideologia profitului şi a consumului vrea să mănânce şi sărbătoarea: şi ea uneori este redusă la o "afacere", la un mod pentru a face bani şi pentru a-i cheltui. Dar pentru asta muncim? Lăcomia de a consuma, care comportă risipa, este un virus urât care, printre altele, ne face să ne simţim la sfârşit mai obosiţi decât înainte. Dăunează muncii adevărate, consumă viaţa. Ritmurile neregulate ale sărbătorii fac victime, adesea tinere.

În sfârşit, timpul sărbătorii este sacru pentru că Dumnezeu îl locuieşte într-un mod special. Euharistia duminicală aduce la sărbătoare tot harul lui Isus Cristos: prezenţa sa, iubirea sa, jertfa sa, faptul de a deveni comunitate, faptul de a fi împreună cu noi... Şi astfel fiecare realitate primeşte sensul său deplin: munca, familia, bucuriile şi trudele de fiecare zi, chiar suferinţa şi moartea; totul este transfigurat de harul lui Cristos.

Familia este înzestrată cu o competenţă extraordinară pentru a înţelege, a orienta şi a susţine valoarea autentică a timpului sărbătorii. Dar ce frumoase sunt sărbătorile în familie, sunt foarte frumoase! Şi îndeosebi duminica. Desigur, nu este o întâmplare dacă sărbătorile în care există loc pentru toată familia sunt cele care sunt cele mai reuşite!

Însăşi viaţa familială, privită cu ochii credinţei, ne apare mai bună decât trudele care ne costă. Ne apare ca o capodoperă de simplitate, frumoasă tocmai pentru că nu e artificială, neprefăcută, ci capabilă să încorporeze în sine toate aspectele vieţii adevărate. Ne apare ca un lucru "foarte bun", aşa cum a spus Dumnezeu la sfârşitul creării bărbatului şi femeii (cf. Gen 1,31). Aşadar, sărbătoarea este un cadou preţios al lui Dumnezeu; un cadou preţios pe care Dumnezeu l-a oferit familiei umane: să nu-l ruinăm!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.