Papa Francisc: Angelus (9 august 2015)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Continuă în această duminică lectura capitolului al şaselea din Evanghelia lui Ioan, în care Isus, după ce a făcut marea minune a înmulţirii pâinilor, explică oamenilor semnificaţia acelui "semn" (In 6,41-51).

Aşa cum a făcut anterior cu samariteana, pornind de la experienţa setei şi de la semnul apei, aici Isus porneşte de la experienţa foamei şi de la semnul pâinii, pentru a se revela pe Sine însuşi şi a invita să se creadă în El.

Oamenii îl caută, oamenii îl ascultă, pentru că au rămas entuziasmaţi de minune - voiau să-l facă rege! -; dar când Isus afirmă că adevărata pâine, dăruită de Dumnezeu, este El însuşi, mulţi se scandalizează, nu înţeleg, şi încep să murmure între ei: "pe tatăl şi pe mama sa îi cunoaştem - spune ei -. Cum de spune acum: «M-am coborât din cer»?" (In 6,42). Şi încep să murmure. Atunci Isus răspunde: "Nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis", şi adaugă: "Cine crede are viaţa veşnică" (v. 44.47).

Acest cuvânt al Domnului ne uimeşte şi ne face să reflectăm. El introduce în dinamica credinţei, care este o relaţie: relaţia dintre persoana umană - noi toţi - şi Persoana lui Isus, unde rolul decisiv îl joacă Tatăl, şi desigur şi Duhul Sfânt - care aici este subînţeles. Nu e suficient a-l întâlni pe Isus pentru a crede în El, nu e suficient a citi Biblia, Evanghelia - acest lucru e important!, dar nu e suficient -; nu e suficient nici a asista la o minune, ca aceea a înmulţirii pâinilor. Atâtea persoane au fost în contact strâns cu Isus şi nu au crezut în El, ba mai mult, chiar l-au dispreţuit şi condamnat. Şi eu mă întreb: pentru ce acest lucru? N-au fost atraşi de Tatăl? Nu, asta s-a întâmplat pentru că inima lor era închisă la acţiunea Duhului lui Dumnezeu. Şi dacă tu ai inima închisă, credinţa nu intră. Dumnezeu Tatăl ne atrage mereu spre Isus: noi suntem cei care deschidem inima noastră sau o închidem. În schimb credinţa, care este ca o sămânţă în adâncul inimii, răsare când ne lăsăm "atraşi" de Tatăl spre Isus şi "mergem cu El" cu inima deschisă, fără prejudecăţi; atunci recunoaştem pe faţa lui Faţa lui Dumnezeu şi în cuvintele sale Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că Duhul Sfânt ne-a făcut să intrăm în relaţia de iubire şi de viaţă care există între Isus şi Dumnezeu Tatăl. Şi acolo noi primim darul, cadoul credinţei.

Atunci, cu această atitudine de credinţă, putem să înţelegem şi sensul "Pâinii vieţii" pe care Isus ne-o dăruieşte şi pe care El o exprimă astfel: "Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii" (In 6,51). În Isus, în "trupul" său - adică în omenitatea sa concretă - este prezentă toată iubirea lui Dumnezeu, care este Duhul Sfânt. Cine se lasă atras de această iubire, merge spre Isus şi merge cu credinţă şi primeşte de la El viaţa, viaţa veşnică.

Cea care a trăit această experienţă în mod exemplar este Fecioara din Nazaret, Maria: prima persoană umană care a crezut în Dumnezeu primind trupul lui Isus. Să învăţăm de la ea, Mama noastră, bucuria şi recunoştinţa pentru darul credinţei. Un dar care nu este "privat", un dar care nu este proprietate privată, ci este un dar de împărtăşit: este un dar "pentru viaţa lumii"!

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

În urmă cu şaptezeci de ani, la 6 şi 9 august 1945, au avut loc bombardamentele atomice teribile asupra Hiroshimei şi Nagasaki. La distanţă de atâta timp, acest tragic eveniment încă trezeşte oroare şi repulsie. El a devenit simbolul puterii distructive nemăsurate a omului atunci când foloseşte greşit progresele ştiinţei şi tehnicii şi constituie un avertisment peren adresat omenirii, pentru ca să respingă pentru totdeauna războiul şi să elimine armele nucleare şi orice armă de distrugere în masă. Această tristă aniversare ne cheamă mai ales să ne rugăm şi să ne angajăm pentru pace, pentru a răspândi în lume o etică de fraternitate şi un climat de convieţuire senină între popoare. Din orice ţinut să se înalţe un singur glas: nu războiului, nu violenţei, da dialogului, da păcii! Cu războiul se pierde mereu. Singurul mod de a învinge un război este a nu-l face.

Urmăresc cu vie îngrijorare veştile care vin din El Salvador, unde în ultimele timpuri s-au agravat necazurile populaţiei din cauza foametei, a crizei economice, a contrastelor sociale acute şi a violenţei crescânde. Încurajez iubitul popor salvadorian să persevereze unit în speranţă şi îi îndemn pe toţi să se roage pentru ca în ţara fericitului Oscar Romero să reînflorească dreptatea şi pacea.

Adresez salutul meu vouă tuturor, romani şi pelerini; îndeosebi tinerilor din Mason Vicentino, Villaraspa, Nova Milanese, Fossò, Sandon, Ferrara şi ministranţilor din Calcarelli.

Salut motocicliştii din San Zeno (Brescia), angajaţi în favoarea copiilor internaţi la Spitalul "Bambin Gesù".

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine! Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.