Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Papa îi întâlnește pe tinerii din MEG

Mare sărbătoare vineri, 7 august 2015, în Aula "Paul al VI-lea" în Vatican, unde 1500 de tineri din MEG, Mișcarea Euharistică de Tineret promovată de iezuiți, l-au întâlnit pe papa Francisc la centenarul de întemeiere. MEG, la Roma pentru întâlnirea sa mondială cu tema "Pentru ca bucuria mea să fie în voi", este ramura de tineret a Apostolatului Rugăciunii, născut la Lourdes din intuiția unui iezuit francez și astăzi prezent în 56 de țări. Papa a răspuns la întrebările adresate de șase tineri.

Francisc a pornit de la două cuvinte: tensiune și conflict. "Sunt cuvinte - a spus el - care se trăiesc în viața zilnică, fie în societate, fie în familie". "Dar ce ar fi - să ne gândim - o societate, o familie, un grup de prieteni, fără tensiuni și fără conflicte? Știți ce ar fi? Un cimitir. Pentru că nu există tensiunile și nu există conflictele numai în lucrurile moarte. Când este viață, există tensiune și există conflict". "Pentru aceasta - a continuat el - este necesar să se dezvolte acest concept și să se caute, în viața mea, care sunt adevăratele tensiuni, cum vin aceste tensiuni, pentru că sunt tensiuni care spun că eu sunt viu; și cum sunt aceste conflicte. Dar numai în paradis nu vor exista! Toți vom fi uniți în pace cu Isus Cristos. Și fiecare trebuie să găsească tensiunile din viața sa. Tensiunile te fac să crești, dezvoltă curajul. Și un tânăr trebuie să aibă această virtute a curajului! Un tânăr fără curaj... este un tânăr înecat, este un tânăr bătrân. Uneori îmi vine să le spun tinerilor: «Vă rog, nu ieșiți la pensie!», pentru că sunt tineri care ies la pensie la 20 de ani: au totul sigur, în viață, totul liniștit și nu au tensiunea. Însă tensiunile sunt în familie, este clar. Cum se rezolvă o tensiune? Cu dialogul. Când într-o familie există dialogul, când într-o familie există această capacitate de a spune spontan ce gândește unul, tensiunile se rezolvă bine". De aici îndemnul: "nu vă fie frică de tensiuni. Dar fiți și vicleni, eh? Pentru că dacă tu iubești tensiunea pentru tensiune, acest lucru îți va face rău și tu vei fi un tânăr" căruia "îi place să fie mereu în tensiune. Nu: asta nu. Tensiunea vine pentru a ne ajuta să facem un pas spre armonie, dar și armonia provoacă o altă tensiune pentru a fi mai armonioasă. Ca să o spunem în mod clar: primul lucru, să nu ne fie frică de tensiuni pentru că ne fac să creștem; al doilea, să rezolvăm tensiunile cu dialogul, pentru că dialogul unește, fie în familie fie în grupul de prieteni și se găsește un drum pentru a merge împreună, fără a pierde propria identitate. Al treilea, să nu ne alipim prea mult de o tensiune pentru că acest lucru îți va face rău. Clar? Tensiunile ne fac să creștem, tensiunile se rezolvă cu dialogul și să fim atenți să nu ne alipim prea mult de o tensiune, pentru că acest lucru la sfârșit distruge. Am spus că un tânăr fără tensiune este un tânăr la pensie, un tânăr «mort»; dar un tânăr care știe să trăiască numai în tensiune, este un tânăr bolnav, eh? Acest lucru trebuie să se deosebească".

Referindu-se la ceea ce a spus un tânăr indonezian care a vorbit despre conflicte într-o societate ca țara sa, "unde se respiră o mare diversitate internă de culturi", a spus că "și conflictele pot să ne facă bine, pentru că ne fac să înțelegem diferențele, ne fac să înțelegem cum sunt lucrurile diferite și ne fac să înțelegem că dacă nu găsim o soluție care să rezolve acest conflict, va fi o viață de război. Conflictul, pentru a fi bine asumat, trebuie să fie orientat spre unitate și într-o societate ca a ta care are o cultură cu atâtea culturi diferite înăuntru, trebuie să caute unitatea dar respectând fiecare identitate. Conflictul se rezolvă cu respectarea identității. Noi vedem, când privim la televizor sau în ziare, conflicte care nu se știe să fie rezolvate și ajung în războaie: o cultură n-o tolerează pe cealaltă. Să ne gândim la acei frați ai noștri din Rohinja: au fost alungați dintr-o țară și dintr-alta și dintr-alta, și merg pe mare... Când ajung într-un port sau pe o plajă, le dau un pic de apă sau un pic de mâncare și îi alungă pe mare. Acesta este un conflict nerezolvat și acesta este război, aceasta se numește violență, se numește a ucide. Este adevărat: dacă eu am un conflict cu tine și te ucid, s-a terminat conflictul. Dar acela nu este drumul. Dacă atâtea identități - culturale, religioase - trăiesc împreună într-o țară" - a adăugat el - nu vor exista conflicte "numai cu respectarea identității celuilalt. Și cu acest respect se rezolvă conflictul. Tensiunile - în familie, între prieteni - am spus că pentru a le rezolva era necesar dialogul; adevăratele conflicte sociale, și culturale, se rezolvă cu dialogul, dar mai întâi cu respectarea identității celeilalte persoane. În Orientul Mijlociu vedem că atâția oameni nu sunt respectați: minoritățile religioase, creștinii... nu numai că nu sunt respectați, ci de atâtea ori uciși, persecutați... De ce? Pentru că nu se respectă identitatea lor. În istoria noastră au exista mereu conflicte de identitate religioasă" cauzate de "nerespectarea identității celeilalte persoane. «Dar, acest nu este catolic, nu crede în Isus Cristos...» - «Respectă-l. Caută ce are bun. Caută în religia lor, în cultura lor, valorile pe care le are. Respectă». Astfel conflictele se rezolvă cu respectarea identității celuilalt. Tensiunile - a reafirmat el - se rezolvă cu dialogul".

Răspunzând la întrebarea: care a fost cea mai mare provocare sau dificultate pe care el a înfruntat-o în misiunea sa ca persoană consacrată, a spus: "Eu aș spune, a găsi mereu pacea în Domnul, acea pace pe care numai Isus ți-o poate da. În lucrări, în îndatoriri, provocarea este de a găsi acea pace care înseamnă că Domnul te însoțește, că Domnul este aproape. Și există și o altă provocare: a ști să se distingă pacea lui Isus de o altă pace care nu este a lui Isus: ați înțeles? Și acesta este un lucru pe care voi trebuie să-l învățați bine și să cereți de la Domnul harul de a ști să discerneți adevărata pace de pacea falsă. A discerne. Este o provocare, aceea. Și adevărata pace vine mereu de la Isus. Uneori este învelită și într-o cruce. Dar Isus e cel care îți dă pacea în acea încercare. Nu întotdeauna vine ca o cruce, dar întotdeauna adevărata pace este a lui Isus. În schimb, cealaltă pace - cea superficială - acea pace care te face mulțumit, te mulțumește un pic dar este superficială, vine de la «dușman», de la diavol și te face mulțumit: «Dar, eu sunt mulțumit, eu nu mă preocup de asta, sunt în pace». Însă înăuntru, înăuntru, înăuntru este o înșelare! Și aici este necesar să se ceară acest har, de a ști să se distingă, de a ști să se cunoască pacea care este a lui Isus și pacea care vine de la «dușman», care te distruge: întotdeauna, dușmanul distruge! Te face să crezi că acesta este drumul și apoi, la sfârșit, te lasă singur. Pentru că, amintiți-vă de asta: diavolul este un rău platnic, niciodată nu plătește bine. Mereu te înșală! Este un înșelător! Te face să vezi lucrurile măsluite și tu crezi că să acela este bun, că îți dă pacea, mergi acolo și la sfârșit nu găsești fericirea. A căuta mereu pacea lui Isus: aceasta este o provocare, o provocare pe care am avut-o eu, pe care o am eu și pe care o aveți voi toți. Și care este semnul păcii lui Isus? Cum știu eu că această pace o dă Isus? Semnul este acea bucurie, acea bucurie profundă: diavolul nu-ți dă niciodată bucuria. Îți dă un pic de distracție, face un pic de circ, te face fericit o clipă dar niciodată nu-ți dă acea bucurie. Acea bucurie poate s-o dea numai Isus dăruindu-ți-l pe Duhul Sfânt. Și provocarea noastră a tuturor - și a mea - este să căutăm mereu pacea lui Isus. Chiar și în momentele urâte, eh? Dar pacea lui Isus. Și a ști s-o distingi de cealaltă pace măsluită, care la sfârșit este o înșelare, sfârșești rău și nu-ți plătesc bine. Și Isus este un bun platnic, plătește bine: plătește foarte bine!".

Papa Francisc a răspuns apoi tânărului care l-a întrebat dacă vede semnale reale de bucurie în Biserică, în lume, pentru acest al XXI-lea secol: "Dar, semnalele există" și un "semnal de speranță" este "a vedea tineri ca voi care că Isus este în Euharistie, care cred că iubirea este mai puternică decât ura, că pacea este mai puternică decât războiul, că respectul este mai puternic decât conflictul, că armonia este mai puternică decât tensiunile... Aceasta este o speranță, acest lucru mie îmi dă bucurie!". "În această lume" - a spus el - "există atâtea războaie. Suntem într-un război: eu mă repet mult spunând că acesta este al treilea război mondial, pe bucăți, nu-i așa? Dar suntem în război. Și acest lucru este negativ. Dar există semne de speranță și există semne de bucurie".

Papa, vorbind despre conflictele în familie și ale generațiilor, a invitat să-și amintească de bunici: "bunicii sunt «marii uitați» din acest timp. Acum un pic mai puțin, aici în Italia, pentru că de vreme ce nu există loc de muncă și eu au pensie... își amintesc de bunici! Dar bunicii sunt «marii uitați» și bunicii sunt amintirea unei familii, amintirea țării, amintirea credinței, pentru că ei sunt cei care ne-o dau nouă. Bunicii. Și eu vă adresez o întrebare: voi vorbiți cu bunicii voștri? (Răspund: da!) Voi îi întrebați pe bunici...: «Dar bunicule, bunico, cu a fost aia? Cu se face? Ce făceai tu?». Faceți asta: faceți asta! Pentru că bunicii sunt un izvor de înțelepciune, pentru că au amintirea vieții, amintirea credinței, amintirea tensiunilor, amintirea conflictelor... Și sunt buni, bunicii! Mie îmi place mult să vorbesc cu bunicii". Apoi a povestit o anecdotă: "alaltăieri, în piață, la una dintre audiențele de miercuri, eu umblam în papamobil și am văzut o bunicuță, acolo, bătrână: se vedea că era bătrână! Dar avea ochii strălucind de bucurie. Și am spus să oprească papamobilul și am coborât. Și am mers ca s-o salut. Și zâmbea. «Dar, bunică, spuneți-mi: câți ani aveți dumneavoastră?» - «92!» - «Ah, bine, foarte bine, eh? Bucuroasă! Dar, dați-mi rețeta cum se ajunge la 92 de ani așa!». Și mi-a spus: «Știți, mănânc colțunași!». Și apoi a adăugat: «Și îi fac eu!». Aceasta este o anecdotă pentru a vă spune că a-i vizita pe bunici este mereu o surpriză. Bunicii ne surprind mereu: știu să ne asculte, au o răbdare". Și "când bunicii trăiesc în casă, ajută mult la rezolvarea tensiunilor, normale într-o familie. Nu-i uitați pe bunici!".

Apoi papa a răspuns la întrebarea despre prietenia cu Isus: dacă în această relație de prietenie trebuie să ne așteptăm în schimb și la o manifestare a prezenței sale: "O prietenie este mereu în doi: eu sunt prietenul meu și tu ești prietenul meu. Și Isus se manifestă mereu - am vorbit despre asta - în pacea sa. Dacă tu te apropii de Isus, îți dă o pace, îți dă o bucurie. Și când tu îl întâlnești pe Isus - în rugăciune, într-o faptă bună, într-o faptă de ajutorare a altuia; există atâtea maniere pentru a-l găsi pe Isus... - vei simți pacea și bucuria. Aceasta este manifestarea... Așa este... dar tu trebuie să-l cauți fie în rugăciune, fie în Euharistie, în viața zilnică, în responsabilitatea îndatoririlor tale și în căutarea celor mai nevoiași și ajutorarea lor: acolo este Isus! Și te va face să simți asta. Uneori vei simți ceea ce este propriu numai pentru întâlnirea cu Isus: uimirea! Uimirea de a-l întâlni pe Isus. A-l întâlni pe Isus: acest cuvânt să nu-l uitați, vă rog. A-l întâlni pe Isus! Să ne gândim la ziua aceea: era ora 10.00 dimineața, Isus trecea și Ioan și Andrei erau cu Ioan Botezătorul, discutau, acolo, despre atâtea lucruri. Și Ioan Botezătorul a spus: «Acela este, acela, Mielul lui Dumnezeu!». Și ei, curioși, au mers după Isus, pentru a-l căuta. Este curiozitatea... Și Isus face ca și cum nu s-ar întâmpla nimic și li se adresează lor și le spune: «Ce căutați?» - «Dar unde trăiești?» - «Veniți!». Și ei au rămas - spune Evanghelia - cu Isus toată ziua. Dar ce s-a întâmplat după aceea? Andrei a mers repede la fratele său Petru: era plin de bucurie, o bucurie mare; era plin de uimire pentru că l-a întâlnit pe Isus. Și spune: «L-am întâlnit pe Mesia!». Și Ioan a făcut același lucru cu Iacob. Așa este. Întâlnirea cu Isus îți dă acea uimire. Este prezența sa. Apoi trece, dar te lasă pacea și bucuria. Nu uitați niciodată asta: uimire, pace, bucurie! Este Isus! Aceasta este răsplata".

Apoi o altă întrebare: ce ar spune tinerilor pentru ca să descopere profunzimea Euharistiei. "Mereu ajută gândul la Ultima Cină. Și acel cuvânt pe care Isus l-a spus când a dat pâinea și vinul, Trupul său și Sângele său: «Faceți aceasta în amintirea mea»... Amintirea lui Isus prezent acolo; amintirea lui Isus care, la fiecare Liturghie, este acolo și ne mântuiește acolo; amintirea acelui gest al lui Isus, care după asta a mers în Grădina Măslinilor ca să înceapă Pătimirea sa. Amintirea unei iubiri așa de mari care și-a dat viața pentru mine! Fiecare dintre noi poate spune asta. Harul amintirii, despre care am vorbit când am vorbit despre bunici. Harul amintirii: amintirea a ceea ce a făcut Isus. Nu este numai ritual, nu este o ceremonie... Există ceremonii foarte frumoase, ceremonii militare, culturale: nu, nu! Este un alt lucru: înseamnă a merge acolo, pe Calvar, unde Isus și-a dat viața pentru mine. Fiecare trebuie să spună asta și cu această amintire, văzându-l pe Isus, primind Trupul și Sângele lui Isus, tu aprofundezi misterul Euharistiei. «Eh, părinte, când eu merg la Liturghie, mă plictisesc...»". Asta se întâmplă - explică el - dacă se trăiește Liturghia ca un simplu rit. Pentru a aprofunda misterul Euharistiei, Papa subliniază acest verb: "amintește-ți". "Amintește-ți de Isus Cristos. Amintește-ți de Isus Cristos. Dar când sunt la Liturghie, acolo, când își dă viața pentru mine. Și astfel aprofundezi misterul. Și apoi când nu mergi la Liturghie, dar mergi să te rogi în fața tabernacolului, amintește-ți că El este acolo și că și-a dat viața pentru tine. Amintirea. A fost sfatul pe care Isus l-a dat ucenicilor săi: «Faceți aceasta în amintirea mea». Adică de fiecare dată când faceți această celebrare, amintiți-vă de mine; de fiecare dată când mergeți să vă rugați în fața tabernacolului, amintiți-vă de asta".

Apoi papa a încheiat: "gândiți-vă la aceste cuvinte: tensiune-dialog; conflict-respect-dialog; răsplata prezenței lui Isus - prietenia cu Isus: pace și bucurie; întâlnirea cu Isus: uimire, bucurie, pace, înainte; a aprofunda Euharistia: amintirea a ceea ce a făcut Isus. Și astfel veți merge înainte. Lumea are atâtea lucruri urâte, suntem în război; dar există și atâtea lucruri frumoase și atâtea lucruri bune și atâția sfinți ascunși în poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu este prezent. Dumnezeu este prezent și există atâtea, atâtea motive de speranță pentru a merge înainte. Curaj și înainte! Putem, înainte de a da binecuvântarea, să cerem ajutor Sfintei Fecioare Maria deoarece copiii când încep să meargă caută mâna mamei pentru ca să nu greșească drumul. Și noi trebuie să mergem pe drumul vieții cu mâna mamei. S-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria, fiecare în propria limbă: Bucură-te, Marie...".

(După Radio Vaticana, 7 august 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 15.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat