Horgeşti: Campus de voluntariat

În comunitatea din Horgeşti, Bacău, a avut loc un campus de voluntariat organizat şi susţinut de Asociaţia ADSIS TINERI, în perioada 18-30 august 2015.

Conceptul ADSIS (care se traduce din limba latină prin "a fi prezent") s-a născut acum cinci decenii în Spania, din viziunea preotului catolic Jose Luis Perez Alvarez şi are drept scop promovarea demnităţii fiinţei umane prin prisma principiilor creştine, vizând mai ales mediile sociale defavorizate.

Au participat 15 voluntari, atât catolici, cât şi ortodocşi, din Iaşi, Paşcani şi împrejurimi, care au fost alături de mai bine de 70 de copiii din comunitate. Drept invitaţi speciali ai campusului au fost două tinere misionare din Spania: Zoraida Sanchez, laică consacrată, care trăieşte în Comunitatea ADSIS din Madrid, şi Aida Delacallegon, tânără asociată ADSIS.

Beneficiarii campusului de voluntariat au fost atât copiii catolici, cât şi ortodocşi din satul Horgeşti.

Pr. paroh Emil Lucaci şi sr. Maria Duma au fost cei care au găzduit cu deschidere campusul şi au colaborat cu dăruire pentru bună desfăşurare a activităţilor, punând la dispoziţie utilităţile necesare şi arătând un interes viu pentru ca totul să decurgă bine, atât pentru organizatori, voluntari, cât şi pentru copii şi întreaga comunitate.

Scopul principal al activităţilor desfăşurate în Horgeşti a fost lucrul cu copii, pe diverse paliere: formativ, practice, recreativ şi spiritual. Atmosfera generală a lucrului cu copii a fost bucuria împărtăşită reciproc prin bansuri, jocuri, desen, lucru manual, dar şi prin scurtele momente interactive de cateheza. O motivaţie puternică de implicare în activităţi a fost reprezentată de spectacolul final al campusului la care au fost invitaţi şi părinţii. Ei au putut descoperi cu acest prilej talente necunoscute ale copiilor şi au avut parte de momente de bucurie autentică.

În egală măsură, s-a realizat şi creşterea personală şi spirituală a voluntarilor, prin dinamicile de formare, susţinute de tinerele misionare, care au atins atât relaţia cu Dumnezeu, istoria şi capacităţile personale, cât şi valente ale interacţiunii umane. Fiecare voluntar a avut responsabilităţi precise de lucru, dar s-a insistat şi pe lucrul în echipă. În acelaşi timp, a existat un program al zilei bine prestabilit ce a inclus momente de rugăciune atât dimineaţa, cât şi seara, au fost repartizate echipe de lucru pentru toate cele trei mese ale zilei, au fost rezervate orele dimineţii pentru desfăşurarea dinamicilor, iar după-amiaza, timpul a fost alocat activităţilor cu copiii, încheiate cu sfânta Liturghie. Un punct esenţial al programului a fost evaluarea zilei, prin care toate aspectele forţe şi minusurile zilei au fost împărtăşite de fiecare voluntar.

Aspecte identitare ale campusului ADSIS sunt armonia grupului şi comuniunea care se creează prin îndemnul la împărtăşire a experienţelor trăite, a opiniilor formate, libertatea de exprimare, cunoaşterea de sine, a celuilalt şi cunoaşterea lui Dumnezeu.

Înainte de toate, campusul ADSIS are menirea unei pregătiri pentru viaţă, prin trăirea în comun a unor realităţi simple, precum jocul cu copii, masă, respectarea unui program, împărtăşirea experienţelor, rugăciunea, citirea şi meditarea textelor din Sfânta Scriptura, muzică, lucrul manual, ca maniere atractive şi eficiente de evanghelizare, de cunoaşterea şi exprimare a sinelui, de deschidere spre formarea unui raport personal cu Dumnezeu.

Campusul desfăşurat în Horgeşti este argumentul viu că Asociaţia ADSIS mărturiseşte prin fapte despre iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni, despre visul fraternităţii universale pe care el îl are cu umanitatea şi încredinţează celor care ajung să o cunoască, o simplă misiune: aceea de a-şi face simţită prezenţa în lume!

În încheiere, vor fi expuse câteva mărturii ale participanţilor:

• "Pentru mine campusul de la Horgeşti din acest an a fost o redescoperire a faptului că Domnul este prezent foarte mult în tineri, chiar şi în aceea cărora nu le acordăm un credit prea mare la început. Mi s-a propus să vin în acest campus ca formator al tinerilor, însă intrând încet-încet în activităţile zilnice, în echipele de lucru, în cunoaşterea tinerilor în grupul mic de discuţii, mi-am dat seama că am ajuns la Horgeşti pentru multe daruri pe care Domnul dorea să mi le ofere şi anume: cunoaşterea unor tineri însetaţi să intre într-o relaţie mai profundă cu Dumnezeu, întemeierea unor prietenii puternice şi frumoase, oferirea unor momente de bucurie şi clipe de neuitat de către copiii din sat, la spectacolul final, întâlnirea unor oameni deosebiţi, comuniunea şi fraternitatea create zi de zi. Mulţumesc Domnului şi tuturor celor care ne-au sprijinit în realizarea acestui campus! Domnul să-i răsplătească înmiit!" (Cristina Budău, organizator)

• "Fiecare campus vine cu o experienţă unică, de neuitat. Anul acesta, în Horgeşti, odată cu responsabilitatea pe care am avut-o, am învăţat să relaţionez mult mai bine cu oamenii din jurul meu, să ascult, să ajut şi, cel mai important, de la copii am învăţat să trăiesc fiecare clipă fără niciun regret" (Codruţa Dudău, voluntar organizator)

• "Au trecut câteva zile de când campusul din Horgeşti a luat sfârşit, iar eu încă trăiesc melancolia unei experienţe de neînlocuit. Copiii, biserica, grupul, părintele şi sora mi-au lăsat un gust dulce care parcă cere a se reîmprospăta cât mai repede. Am ajuns la Horgeşti cu dorinţa de a-mi răspunde la o întrebare: «Dumnezeu este iubire?» Două săptămâni parcă au fost mai mult decât suficiente pentru a înţelege că el este mai mult decât atât. Dumnezeu este motivul pentru care am ajuns fiecare dintre noi acolo şi chiar motivul pentru care acea întrebare îmi alerga prin minte. Acum... Sunt mândră de Adsis, de grupuşorul nostru şi de mine. Aş repeta această experienţă de fiecare dată când cineva mi-ar cere ajutorul, ba chiar când simt că eu am nevoie de ajutor". (Bianca Altam, voluntar organizator)

• "Pe parcursul celor 12 zile de comuniune, noi, voluntarii, împreună cu copiii, am experimentat iubirea lui Dumnezeu prezenta în viaţa noastră, am recunoscut şi folosit dintre talanţii pe care el ni i-a dăruit, astfel că în final, precum apostolii alături de Isus pe muntele Tabor, nu conteneam de a exprima dorinţa de a rămâne în locul în care am trăit prin Dumnezeu. Un gând de recunoştinţă şi mulţumire tuturor celor care şi-au făcut simţită prezenţa! Şi m-au ajutat ca la rândul meu, să-mi fac simţită prezenţa" (Daniela Cobzariu, voluntar organizator)

• "Campusul a fost experienţa ce şi-a lăsat amprenta în mod vizibil asupra mea. Eram tipul de persoană indiferentă, ştiam că trebuie să fac ceva ca să mă mobilizez, dar efectiv nu eram în stare, nu-mi găseam motivaţia. Când mi s-a oferit şansa să vin în acest campus, am acceptat cu mare drag, cu dorinţa de a cunoaşte oameni ce au caractere diferite şi cu speranţa de a schimba partea cea rea din mine. Apoi minunea s-a produs. Eu, acea fată timidă, acum pot spune cu sinceritate sunt mult mai deschisă, mult mai răbdătoare. E drept ca pentru omul credincios este posibilă schimbarea, în sensul bun al cuvântului. Chiar dacă are credinţă cât un bob de muştar, cum se spune. Divinitatea nu doreşte moartea păcătosului, ci să se îndrepte şi să fie viu. Din această experienţă am învăţat în primul rând să trăiesc în comunitate, să ascult şi să mă fac ascultată, să mă cunosc pe mine însămi, şi cel mai deosebit lucru: am făcut cunoştinţă cu Dumnezeu. Am întâlnit oameni minunaţi, oameni de la care am învăţat să-mi dau o şansă, să-mi deschid inima, şi cel mai de preţ învăţătura: niciodată nu e târziu pentru un nou început. Un început frumos. Am trăit o bucurie mare atunci când am simţit că pot ajuta copiii, că-i pot îndruma pe o cale mai dreaptă. Am simţit o mulţumire deplină când am realizat cum radiau copiii de fericire. Şi doar în acel moment, pot spune, m-am simţit împlinită. Am legat prietenii atât cu copii, cât şi cu voluntarii. Însă cel mai important, m-am împrietenit cu el: creatorul nostru. Un tată iubitor, mângâietor, apărător şi eliberator. O legătură pe viaţă" (Bianca Georgiana Judele, voluntar

• "Nu am cuvinte să spun cât de mult m-am ataşat de toţi. Mi-e dor de voi. Aş mai repeta experienţa de nenumărate ori, îmi doresc să reveniţi şi să facem iarăşi un spectacol. Sunt fericită pentru tot ce am dobândit în acele două săptămâni!" (Bianca Maria Bejan, Horgeşti).

Asociaţia ADSIS TINERI, Iaşi

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 18-30 august: Horgeşti: Campus de voluntariat

lecturi: 10.