La începutul anului liturgic bizantin
Creația cântă coborârea lui Dumnezeu
De Manuel Nin
Ziua de Rugăciune pentru Îngrijirea Creației, stabilită pentru 1 septembrie de papa Francisc, coincide în tradiția liturgică bizantină cu începutul anului. Este luna ultimelor recolte și a începutului pregătirii pentru un nou ciclu al vegetației, deci un moment propice pentru a-i mulțimi lui Dumnezeu pentru providența față de toată creație și mai ales pentru opera răscumpărării în Cristos, întrupându-se pentru a duce la unitate și a-i reconcilia pe oameni în el însuși. În aceeași zi se celebrează sărbătoarea sfântului Simeon Stilitul, care a trăit în Siria în secolul al V-lea ca monah și singuratic pe o stâncă.
În textele liturgice se scoate în evidență cum lauda creației întregi provine din pătimirea, moartea și învierea lui Cristos, mister care reînnoiește omul și creația: "Tu cu voința ta faci toate lucrurile și le transformi și cu pătimirea ta schimbi umbra morții în viață veșnică, o, Cuvânt al lui Dumnezeu, pe noi toți, lucrările tale, neîncetat ca Domn te celebrăm și te preaînălțăm în toți vecii. Din coasta ta străpunsă picăturile din izvorul divin al sângelui tău dătător de viață, o, Cristoase, picurând pe pământ conform economiei ai replăsmuit pe cei născuți din pământ".
În sânul Mariei, aproape nou paradis și nou cuptor, omul este replăsmuit și recreat în Cristos: "Noi credincioșii te contemplăm, o, Născătoare de Dumnezeu, ca un cuptor spiritual: așa cum i-a salvat pe cei trei tineri, tot așa cel care este preaînălțat m-a replăsmuit în întregime pe mine, omul, în sânul tău, el, Dumnezeul părinților". Și creația însăși participă cu omenirea la misterul răscumpărării: fiind despicat vălul templului în fața crucii lui Cristos, soarele se întunecă și se învăluie în întuneric prin pătimirea sa până când mormântul său strălucește: "Mormântul tău, izvor al învierii noastre, o, Cristoase, s-a revelat aducător de viață, mai frumos decât paradisul, mai strălucitor decât orice pat regal".
Misterul întrupării, "coborârea lui Dumnezeu" cântată de liturgia bizantină, este cauza și izvorul laudei îngerilor și a tinerilor în cuptorul, imagine a omenirii și a întregii creații: "Glorioasa umilire, bogăția divină a sărăciei tale, o, Cristoase, îi amuțește pe îngerii care te văd pironit pe cruce. Focului i-a fost frică într-o zi în Babilon în fața coborârii lui Dumnezeu. Pentru aceasta, tinerii, ca și cum ar dansa pe o pajiște, psalmodiază: Binecuvântat ești, o, Dumnezeule, Dumnezeul părinților noștri".
În liturgie, începutul anului apare ca o nouă creație și este scoasă în evidență figura lui Cristos Creator. Pentru aceasta, binecuvântarea sa asupra noului an este văzută ca acțiunea mâinii sale creatoare și grijulii asupra lumii și asupra Bisericii: "Tu care ai creat universul cu înțelepciune, Cuvânt al Tatălui care ești înainte de veacuri și ai format toată creația cu cuvântul tău atotputernic, binecuvântează coroana anului cu bunăvoința ta prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu și a tuturor sfinților". Unele texte sunt ecou al unui text din evanghelia lui Luca (4,16-22) și introduc tema lui Cristos învățător al Bisericii sale: "Tu care odinioară pe muntele Sinai ai scris tablele Legii, tu însuți, în trup, ai primit la Nazaret o carte profetică de citit, o, Cristoase Dumnezeule, și deschizând-o învățai popoarele că în tine s-a împlinit Scriptura. Învățând rugăciunea de la învățătura divină dată nouă de Cristos însuși, strigăm în fiecare zi către Creator: Tatăl nostru, care locuiești în ceruri, dă-ne nouă astăzi pâine cea de toate zilele, fără a ține cont de păcatele noastre".
În sfârșit, în rugăciune se invocă ocrotirea Domnului asupra întregii creații: "Tu, rege, tu care ești și rămâi în veci fără sfârșit, primește rugăciunea păcătoșilor care cer mântuire, și dăruiește, o, prieten al oamenilor, fertilitate pământului tău, dăruind vreme temperată, prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu. Făcător al întregii creații, care ai pus în puterea ta timpuri și momente, binecuvântează coroana anului cu bunăvoința ta, Doamne, păstrându-ne în pace".
(După L'Osservatore Romano, 1 septembrie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
lecturi: 4.