CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN ECUADOR, BOLIVIA ŞI PARAGUAY
(5-13 iulie 2015)

Ceremonia de bun venit

Aeroportul internaţional El Alto din La Paz

Miercuri, 8 iulie 2015

Domnule preşedinte,

Stimate autorităţi,

Fraţi întru episcopat,

Iubiţi fraţi şi surori,

Bună seara!

La începutul acestei vizite pastorale, vreau să adresez salutul meu tuturor bărbaţilor şi femeilor din Bolivia, cu cele mai bune urări de pace şi prosperitate. Îi mulţumesc preşedintelui statului plurinaţional Bolivia pentru primirea călduroasă şi fraternă pe care mi-a rezervat-o şi pentru cuvintele sale respectuoase de bun-venit. Mulţumesc şi domnilor miniştri şi autorităţilor statului, ale forţelor armate şi ale poliţiei naţionale, care au avut bunătatea de a veni ca să mă primească. Fraţilor mei întru episcopat, preoţilor, călugărilor şi călugăriţelor, credincioşilor creştini, întregii Biserici peregrine din Bolivia, vreau să exprim sentimentele mele de fraternă comuniune în Domnul. Port în inimă în special pe fiii acestei ţări care din multiple motive nu sunt aici şi au trebuit să caute o "altă ţară" care să-i primească, un alt loc unde mama noastră pământ să-i facă rodnici şi să le dea posibilităţi de viaţă.

Sunt bucuros să fiu în această ţară de o frumuseţe singulară, binecuvântată de Dumnezeu în diferitele sale zone: podişul, văile, ţinuturile amazoniene, deşerturile, lacurile incomparabile; preambulul Constituţiei sale a pecetluit asta în mod poetic: "În timpuri imemoriale s-au ridicat munţi, s-au creat fluvii, s-au format lacuri. Amazonia noastră, Chaco al nostru, podişul nostru, câmpiile noastre şi văile se acoperă de plante şi de flori", şi acest lucru îmi aminteşte că "lumea este ceva mai mult decât o problemă de rezolvat, este un mister bucuros pe care-l contemplăm în bucurie şi în laudă" (Enciclica Laudato si', 12). Dar este mai ales o ţară binecuvântată în oamenii săi, cu realitatea sa culturală şi etnică variată, care constituie o mare bogăţie şi un apel permanent la respect reciproc şi la dialog: popoare originare milenare şi popoare originare contemporane; câtă bucurie ne dă faptul să ştim că limba castellano adusă în aceste ţinuturi, convieţuieşte astăzi cu 36 de dialecte originare, amestecându-se - aşa cum fac în florile naţionale kantuta şi patujú roşul şi galbenul - pentru a da frumuseţe şi unitate în diferenţă. În această ţară şi în acest popor s-a înrădăcinat cu putere vestea Evangheliei, care de-a lungul anilor a iluminat convieţuirea, contribuind la dezvoltarea poporului şi promovând cultura.

Ca oaspete şi pelerin, vin pentru a întări credinţa celor care cred în Isus Cristos înviat, pentru ca aceia care credem în El, în timp ce suntem pelerini în această viaţă, suntem martori ai iubirii sale, ferment al unei lumi mai bune, şi colaborăm la construirea unei societăţi mai drepte şi solidare.

Bolivia face paşi importanţi pentru a include ample sectoare în viaţa economică, socială şi politică a ţării; poate să se bazeze pe o Constituţie care recunoaşte drepturile indivizilor, ale minorităţilor, ale mediului şi pe instituţii sensibile faţă de aceste realităţi. Toate acestea cer un spirit de colaborare civilă, de dialog şi de participare în indivizi şi în actorii sociali cu privire la chestiunile care îi interesează pe toţi. Progresul integral al unui popor cuprinde creşterea persoanelor în valori şi convergenţa cu privire la idealuri comune care reuşesc să unească voinţele fără a exclude şi a respinge pe nimeni. Dacă creşterea este numai materială, se riscă mereu să se creeze din nou diferenţe noi, ca belşugul unora să se construiască pe lipsurile altora. De aceea, în afară de transparenţa instituţională, coeziunea socială cere un efor în educare cetăţenilor.

În aceste zile mi-ar plăcea să încurajez vocaţia discipolilor lui Cristos de a comunica bucuria Evangheliei, de a fi sare a pământului şi lumină a lumii. Glasul păstorilor, care trebuie să fie profetic, vorbeşte societăţii în numele maicii Biserici - pentru că Biserica este mamă - şi vorbeşte pornind de la opţiunea sa preferinţială şi evanghelică pentru cei din urmă, pentru cei rebutaţi, pentru cei excluşi: aceasta este opţiunea preferenţială a Bisericii. Caritatea fraternă, expresie vie a poruncii noi a lui Isus, se exprimă în programe, opere şi instituţii care caută promovarea integrală a persoanei, precum şi îngrijirea şi protejarea celor mai vulnerabili. Nu se poate crede în Dumnezeu Tatăl fără a vedea un frate în fiecare persoană şi nu poate fi urmat Isus fără a ne da viaţa pentru cei pentru care El a murit pe cruce.

Într-o epocă în care de atâtea ori se tinde să se uite sau să se confunde valorile fundamentale, familia merită o atenţie specială din partea responsabililor binelui comun, pentru că este celula fundamentală a societăţii, care aduce legături solide de unire pe care se bazează convieţuirea umană şi, cu naşterea şi educarea copiilor, asigură reînnoirea şi viitorul societăţii.

Biserica simte o preocupare deosebită şi faţă de tineri care, angajaţi în credinţă şi în mari idealuri, sunt promisiune de viitor, "santinele care anunţă lumina zorilor şi noua primăvară a Evangheliei", spunea sfântul Ioan Paul al II-lea (Mesaj pentru a XVIII-a Zi Mondială a Tineretului, 6). A avea grijă de copii, a face în aşa fel încât tineretul să se angajeze în idealuri nobile, este garanţie de viitor pentru o societate; şi Biserica vrea o societate care îşi are propria asigurare atunci când valorizează şi îi stimează pe bătrânii săi, care sunt cei care ne aduc înţelepciunea popoarelor; a-i păzi pe cei care astăzi sunt rebutaţi pentru atâtea interese care pun în centrul vieţii economice pe dumnezeul ban; sunt rebutaţi copiii şi tinerii care sunt viitorul unei ţări şi bătrânii care sunt amintirea poporului; de aceea trebuie să se aibă grijă de ei, trebuie protejaţi, sunt viitorul nostru. Biserica face alegerea de a da viaţă unei "culturi bogate în amintire" care să garanteze bătrânilor nu numai calitatea vieţii în ultimii lor ani ci căldura, aşa cum exprimă bine Constituţia voastră.

Domnule preşedinte, iubiţi fraţi, mulţumesc pentru că sunteţi aici. Aceste zile ne vor permite să avem adevărate momente de întâlnire, dialog şi celebrare a credinţei. Fac asta bucuros şi mulţumit că mă aflu în această patrie care se defineşte pacifistă, patrie a păcii, care promovează cultura păcii şi dreptul la pace.

Pun această vizită sub ocrotirea Preasfintei Fecioare de Copacabana, Regina Boliviei, şi îi cer ei ca să-i ocrotească pe toţi copiii săi. Multe mulţumiri şi Domnul să vă binecuvânteze. Jallalla Bolivia!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.