CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN ECUADOR, BOLIVIA ŞI PARAGUAY
(5-13 iulie 2015)

Vizita la catedrală

Catedrala din Quito

Luni, 6 iulie 2015

Discurs pregătit de Sfântul Părinte

Iubiţi credincioşi,

Vin la Quito ca pelerin, pentru a împărtăşi cu voi bucuria de a evangheliza. Am plecat din Vatican salutând imaginea sfintei Mariana a lui Isus, care din absida bazilici "Sfântul Petru" veghează asupra drumului pe care Papa de atâtea ori îl face. Ei i-am recomandat şi roadele acestei călătorii, cerându-i ca noi toţi să putem învăţa de la exemplul său. Jertfa sa şi virtutea sa eroică sunt reprezentate cu un crin. Totuşi, în statuia din spatele bazilicii "Sfântul Petru" este reprezentată cu un întreg buchet de flori, pentru că prezintă Domnului, în inima Bisericii, împreună cu floarea sa, florile voastre ale tuturor, cei din tot Ecuadorul.

Sfinţii ne invită să-i imităm, să intrăm la şcoala lor, aşa cum au făcut sfânta Narcisa a lui Isus şi fericita Mercedes a lui Isus Molina, interpelate de exemplul sfintei Mariana. Celor care sunt aici astăzi şi suferă sau au suferit ca orfani, celor care, deşi fiind încă mici, au trebuit să-i îngrijească pe fraţi, celor care se angajează în fiecare zi în îngrijirea bolnavilor sau a bătrânilor, le spun că aşa a făcut sfânta Mariana şi aşa au imitat-o Narcisa şi Mercedes. Nu este greu dacă Dumnezeu este cu noi. Ele nu au făcut lucruri excepţionale în ochii lumii. Doar au iubit mult şi au demonstrat asta în viaţa de fiecare zi ajungând să atingă carnea suferindă a lui Cristos în popor (cf. Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 24). Şi nu au făcut asta singure, ci împreună cu alţii.

Pentru a construi această catedrală, lucrările de transport, de sculptură şi de zidărie au fost făcute după obiceiurile noastre, cele ale popoarelor autohtone; o muncă a tuturor în favoarea comunităţii, o muncă anonimă, fără panouri publicitare şi fără aplauze. Să dea Dumnezeu ca şi noi, ca pietrele acestei catedrale, să ne punem pe umeri necesităţile altora, ajutând la edificarea sau restaurarea vieţii atâtor fraţi care nu au forţe pentru a o construi sau au văzut-o prăbuşindu-se.

Astăzi sunt aici cu voi, care îmi dăruiţi bucuria inimilor voastre: "Cât sunt de plăcute pe munţi picioarele celui care aduce vestea cea bună, care anunţă pacea, care vesteşte binele, care anunţă mântuirea" (Is 52,7). Este frumuseţea pe care suntem chemaţi s-o răspândim, ca mireasmă plăcută a lui Cristos: rugăciunea noastră, faptele noastre bune, jertfa noastră pentru cei mai nevoiaşi. Este bucuria de a evangheliza şi voi, "ştiind acestea, fericiţi sunteţi dacă le faceţi" (In 13,17).

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.