Pentru a contribui la pace

De Vincenzo Buonomo

Vineri, 26 iunie 2015, în Palatul Apostolic Vatican a fost semnat Acordul Global între Sfântul Scaun şi Statul Palestina. Înţelegerea urmează după Acordul Bază care a fost semnat între Sfântul Scaun şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OLP) la 15 februarie 2000 şi este rezultatul negocierilor încredinţate unei Comisii bilaterale în cursul ultimilor ani.

Au semnat pentru Sfântul Scaun, E.S. Mons. Paul Richard Gallagher, secretar pentru raporturile cu statele, şi E.S. dl. Riad Al-Malki, ministru al afacerilor externe, pentru Statul Palestina.

La actul solemn erau prezenţi:

Din partea Sfântului Scaun: E.S. Mons Giuseppe Lazzarotto, delegat apostolic în Ierusalim şi Palestina; E.S. Mons. Antonio Franco, nunţiu apostolic; Preafericirea Sa Fouad Twal, patriarh de Ierusalim al latinilor; Mons. Antoine Camilleri, subsecretar pentru raporturile cu statele; pr. Lorenzo Lorusso, O.P., subsecretar al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale; Mons. Alberto Ortega, oficial de la Secţiunea pentru Raporturile cu Statele din Secretariatul de Stat; Mons. Paolo Borgia, oficial de la Secţiunea pentru Afaceri Generale; pr. Oscar Marzo, O.F.M., membru al Custodiei din Ţara Sfântă şi oficial al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale.

Din partea Statului Palestina: E.S. Dr. Ramzi Khoury, consilier al preşedintelui, vice-şef al Înaltului Comitet Prezidenţial pentru Afacerile Bisericii în Palestina; ambasadoarea Issa Kassissieh, reprezentant al Statului Palestina pe lângă Sfântul Scaun; ambasador Rawan Sulaiman, ministru adjunct al afacerilor externe pentru afacerile multilaterale; d-na Vera Baboun, primar de Betleem; dl. Mousa Abu Hadeed, primar de Ramallah; dl. Ammar Hijazi, vice-ministru adjunct al afacerilor externe pentru afacerile multilaterale; dl. Azem Bishara, consilier juridic al OLP; dl. Ammar Nisnas, consilier la Reprezentanţa Diplomatică a Palestinei la Sfântul Scaun.

Acordul este constituit dintr-un Preambul şi din 32 de articole distribuite în 8 capitole. El se referă la aspecte esenţiale ale vieţii şi activităţii Bisericii în Statul Palestina, reafirmând în acelaşi timp sprijinul pentru o soluţionare negociată şi paşnică a situaţiei din regiune.

Acordul va intra în vigoare odată ce ambele părţi vor notifica în scris că au fost îndeplinite respectivele condiţii constituţionale sau interne.

* * *

Atenţia faţă de rezultatele obţinute de negociatori şi faţă de faptele noi care pot să apară este în general sentimentul care însoţeşte încheierea unui tratat. Semnarea Acordului dintre Sfântul Scaun şi Statul Palestina de astăzi - Acordul asumă limbajul în vigoare la nivel internaţional - cere, însă, să se îndrepte gândul la istorie sau la situaţii speciale, recunoscute sau oricum tratate de înţelegerea la care s-a ajuns. De fapt, Acordul se prezintă cu un propriu caracter deosebit format din continuitate reînnoită şi din actualitate necesară, care ţine cont de situaţii juridico-politice ce se învârt în jurul conflictelor, al regulilor suprapuse de-a lungul secolelor. Acolo, unde sfinţenia şi conflictul par indisolubile pentru că lipseşte "curajul păcii, forţa de a persevera în dialog cu orice preţ, răbdarea de a ţese zi de zi ţesătura tot mai robustă a unei convieţuiri respectuoase şi paşnice", cum avea să spună Papa Francisc, la 8 iunie 2014, flancat de responsabilii politici israelieni şi palestinieni. Continuitatea este evidentă cu Acordul - cadru pe care Sfântul Scaun şi OLP de atunci îl încheiaseră la 15 februarie 2000. Noutatea, în afară de a oglindi evoluţia situaţiei din acea zonă, este mai ales acea libertate recunoscută pentru "Biserica catolică, persoanele juridice canonice şi fiecare catolic" (art. 2 § 3), interpretată şi reglementată pe baza standardelor cele mai înalte ale dreptului internaţional în materie.

Preambulul Acordului, cu o trimitere la actualul drept internaţional, încadrează câteva puncte cheie: autodeterminarea poporului palestinian, obiectivul lui two-State solution, semnificaţia nu numai simbolică a Ierusalimului, caracterul său sacru pentru evrei, creştini şi musulmani şi valoare sa religioasă şi culturală universală ca o comoară pentru toată omenirea, interesele Sfântului Scaun în Ţara Sfântă. Cele două părţi, gândindu-se la raportarea lor reciprocă şi zilnică, indică în înţelegerea negociată un mod pentru a acţiona, împreună şi distinct, nu numai în definirea condiţiei Bisericii catolice în Palestina ci şi pentru binele persoanelor şi instituţiilor. Aşadar, Acordul, ca instrument care concură la obiectivul acelei păci "juste şi durabile" care poate să provină numai dintr-un "acord între autorităţile palestiniene şi israeliene" (Preambul). Ideea că viitorul Ţării Sfinte este în mâinile actorilor prezenţi acolo găseşte sprijin în voinţa Sfântului Scaun de a exercita "misiunea sa educativă, spirituală şi morală", dar - folosind şi lărgind formula din art. 24 din Tratatul Lateran - rămânând "străin de competiţiile temporale sau politice şi de a nu reclama o competenţă asupra disputelor teritoriale dintre naţiuni, cu excepţia cazului în care părţile în conflict sau instituţiile internaţional fac apel univoc la misiunea sa de pace" (art. 2 § 2).

Sunt puncte esenţiale îndreptate spre respectul faţă de viaţa popoarelor din întreaga regiune şi la fel pentru cei care aparţin la cele trei religii monoteiste. O alegere susţinută fie de motivele de siguranţă şi de dreptate la care Comunitatea internaţională încă din 1947 a condus normele sale, fie de realitatea Bisericii catolice cu prezenţa sa diversificată în acea regiune, cu particularitatea şi frumuseţea comunităţilor sale cu diferitele lor rituri şi cutume seculare. Aspecte care au consideraţie deplină acolo unde Acordul (cap. 2) tratează chestiunea Libertăţii de religie şi de conştiinţă în multiplele sale dimensiuni şi conţinuturi care merg de la efectele civile ale căsătoriei canonice, la "facilitările consuetudinare" pentru diferitele rituri, la respectarea festivităţilor şi a dreptului creştinilor care lucrează în oficiile publice să-şi îndeplinească obligaţia de a asculta liturghie în zi de sărbătoare, la asistenţa religioasă pentru forţele armate, deţinuţi, până la dreptul părinţilor de a da copiilor o educaţie "religioasă şi morală". Iese în evidenţă apoi prin actualitate interesantă recunoaşterea explicită a unei "autentice «obiecţii de conştiinţă» ca practică coerentă cu dreptul la libertatea de conştiinţă, crez şi religie". Este vorba despre un mod articulat de a gândi la libertatea de religie care depăşeşte orice posibilă restricţie determinată numai de referinţa la "libertatea de crez, de cult şi de celebrări religioase" pe care normativele din diferite state confesionale o contemplă.

Semnarea Acordului cere să se privească spre viitor fără a uita istoria şi cu ea acele evenimente care, pe planul politic şi în dimensiunea juridică, au trasat condiţia, ţesutul social şi ordinea normativă din Palestina şi în ele acţiunea Bisericii. Acest fapt din urmă recunoscut ca fundamental - în sens calitativ - pentru trăirea armonioasă a societăţii civile din cauza activităţii sale "religioase, morale, educative, sociale şi caritative". Activitate primită nu numai într-o dimensiune statică sau culturală (Locurile Sfinte nu sunt "pietre", ci semn de identitate, agregare şi reglementare a vieţii persoanelor şi comunităţilor), sau ca regulă doctrinală, dar şi ca trăire de persoane şi comunităţi în măsură să inspire, etic, binele comun, ordinea instituţională, limbajul politicii, legile şi cea mai vastă ordine socială.

De aici, în mod coerent, previziunile:

- din Capitolul III, care recunoscând personalitatea juridică şi dreptul de autoorganizare a Bisericii, îi salvgardează ordinea internă, libertatea de conferire a oficiilor ecleziastice, scutirea clericilor de servicii personale obligatorii inclusiv cel militar, etc.. Se confirmă competenţa tribunalelor ecleziastice, prevăzută de dreptul palestinian, de a exercita jurisdicţie civilă. Chestiunea, care are precizare în Capitolul IV, se referă înainte de toate (dar nu numai) la materii precum căsătoria, filiaţia şi adopţia, urmând statutul personal al creştinilor în Ţara Sfântă;

- din Capitolul V, care pornind de la regimul "Status Quo"-ului, declină natura şi tipologia Locurilor Sfinte, punând conceptul de sfinţenie - din care derivă cel de drepturi religioase - ca izvor de obligaţie pentru autorităţile civile chemate să respecte cu privire la ele pe cale exclusivă "autoritatea şi jurisdicţia canonică" a Bisericii catolice, cu excepţia intervenţiilor coordonate. Chestiunea se leagă de libertatea de cult şi de garanţiile necesare pentru pelerinaje şi pentru structurile de primire a pelerinilor;

- din Capitolul VI, care garantează dreptul Bisericii de a acţiona în sectorul educativ, social, de asistenţă şi al comunicării, şi îi reglementează raportul cu dreptul palestinian. Acesta este însoţit de o previziune generală cu privire la libertatea de a primi fonduri şi la "puterea discreţionară" care aparţine acestor instituţii ecleziastice în privinţa funcţionării şi a personalului;

- din Capitolul VII, dedicat în întregime proprietăţilor ecleziastice şi regimului fiscal special aplicabil lor inspirat din criterii funcţionale de neimpunere. Chestiuni care pentru o aliniere directă la situaţia şi legislaţia locală vor fi obiect de noi negocieri şi acorduri.

Colaborarea comunităţii catolice la lungile tratative, începute în mod sistematic în 2010, a dat Acordului o valoare adăugată. Biserica locală a arătat că poate să fie protagonistă eficace dând o contribuţie leală nu numai pentru consolidarea realităţii ecleziale, ci pentru imaginea Palestinei, precum şi a întregii Ţări Sfinte. O aptitudine care confirmă ceea ce a fost dorit în mod clar de Papa Francisc în cursul călătoriei sale în acele locuri: "creştinii vor să continue să desfăşoare acest rol al lor ca cetăţeni cu drept deplin, împreună cu ceilalţi concetăţeni consideraţi ca fraţi" (Întâlnirea cu autorităţile palestiniene, 24 mai 2014). Aşadar, cetăţeni cu drept deplin, care sunt "chemaţi să fie artizani de pace, de reconciliere şi de dezvoltare, promotori ai dialogului, constructori de punţi, după spiritul Fericirilor..., să proclame evanghelia păcii, deschişi la colaborarea cu toate autorităţile naţionale şi internaţionale" (Scrisoarea Sfântului Părinte către creştinii din Orientul Mijlociu, 21 decembrie 2014).

(După L'Osservatore Romano, 27 iunie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.