Iaşi: Predica rostită de PS Petru Gherghel la Liturghia de hirotonire a 14 preoţi

Preasfinţite Aurel,
Sfinţia voastră părinte rector,
Cucernici părinţi profesori, dragi părinţi concelebranţi,
dragi seminarişti şi persoane consacrate, dragi familii,
dragi diaconi, aspiranţi la sfânta Preoţie,

"A venit un om trimis de Dumnezeu al cărui nume era Ioan. Acesta a venit ca să dea mărturie despre lumină, ca să-i pregătească Domnului un popor desăvârşit".

Aceste cuvinte, cu care începe celebrarea sfintei Liturghii de astăzi, ne introduc în misterele pe care le celebrăm cu bucurie: sfânta Liturghie în sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi consacrarea întru Preoţie a acestor 14 candidaţi, deja diaconi.

Lecturile proclamate acum prezintă misterul vieţii sfântului Ioan, dar ele trasează şi misterul şi chemarea pe care v-o încredinţează Domnul prin noua viaţă pe care o primiţi şi prin taina sfintei Preoţii.

Prorocul Isaia vorbeşte despre misiunea sa ca o proiecţie a misiunii celui care va fi cel mai mare născut din femeie, pentru a-l arăta lumii pe Mesia: "Iată mielul lui Dumnezeu care vine să ridice păcatele lumii", adevăr pe care îl confirmă apostolul neamurilor despre Ioan care a venit să predice un botez al convertirii, pregătitor al venirii aceluia care este trimis de Dumnezeu din descendenţa lui David, ca să fie mântuitor al lui Israel şi al tuturor acelor care sunt din neamul lui Abraham şi care sunt temători de Dumnezeu.

Evanghelia după sfântul Luca ne descrie împlinirea planului lui Dumnezeu, care a ales din casa lui Zaharia şi a Elisabetei să se nască un copil cu numele biblic Ioan, care a deschis gura şi i-a dezlegat limba tatălui, ca să vestească numele pe care-l va purta, un nume inspirat, care înseamnă Dumnezeu se îndură, Dumnezeu dă har.

Bucuria şi surprinderea i-a cuprins pe toţi, notează evanghelistul, întrebându-se "ce va fi oare acest copil!"

Totul s-a înscris în planul milostivirii lui Dumnezeu, el devenind ultimul profet din Vechiul Testament şi cel care s-a învrednicit să-l arate cu degetul pe Mântuitorul, punându-se astfel cu totul în slujirea lui. Naşterea sa este ca o auroră ce vesteşte lumina, care va coborî pe pământ, care va lumina pe tot omul ce vine în lume.

Figura şi chemarea sa capătă astăzi o dimensiune cu totul specială, acum când ne pregătim să primim lângă altar pe aceşti tineri diaconi, fiecare purtând un nume, care are o semnificaţie aparte, dar mai ales înţelegând de la sfântul Ioan Botezătorul că toţi primesc o misiune specială, un dar care este îmbrăcat într-un aşa mare mister de a fi instrument viu, ce trebuie să poarte în lume o lumină de care toţi au nevoie, pe Cristos, lumina lumii.

Dumnezeu l-a ales pe Ioan, l-a umplut cu Duhul său, ca el să fie vestitorul şi înaintemergătorul lui Isus. A înţeles pe deplin pentru ce Dumnezeu l-a trimis în lume şi nu s-a oprit din drumul pe care i-l trasase Dumnezeu.

În lumina acestor texte şi a acestui exemplu iluminator voi v-aţi învrednicit astăzi să păşiţi în faţa sfântului altar, în faţa lui Isus, pentru a răspunde la o alegere asemănătoare. Fiecare cu numele său, cu darul sfânt al credinţei şi al iubirii, în libertate deplină v-aţi decis să vă înrolaţi în rândul celor ce doresc să se angajeze să fie martorii luminii.

Personal vă întâmpin cu o sfântă bucurie şi încredere şi vă spun împreună cu PS Aurel, cu cei dragi, cu părinţii şi rudele şi prietenii voştri, cu superiorii care v-au însoţit până aici şi, admirând curajul vostru de a primi invitaţia lui Isus de a-i fi alături înaintemergători, vrednici vestitori ai luminii sale şi, mai ales, colaboratori şi locţiitori ai săi, împrumutându-i inima voastră, inteligenţa proprie şi darurile ce vi le-a oferit, pentru a-l face prezent în lume, strigând astăzi cu mare curaj tuturor oamenilor şi, mai ales, tuturor creştinilor în mijlocul cărora veţi ajunge: "În mijlocul vostru este unul pe care nu-l cunoaşteţi", arătându-l prin vorbe şi, mai ales, prin fapte. "Iată mielul lui Dumnezeu, cel care ridică păcatele lumii. Nu sunt eu lumina, nu sunt eu Cristos, ci sunt glasul celui care strigă în pustiu: Îndreptaţi calea Domnului! Acesta este cel despre care am spus: după mine vine unul, un bărbat care a ajuns înaintea mea pentru că era mai înainte de mine... Eu am văzut şi am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu" (cf. In 1,19-34).

Misiunea voastră, dragi aspiranţi la sfânta Preoţie, vă face să vă asemănaţi, păstrând proporţiile şi realităţile noi, cu marele profet al timpului nou, Ioan Botezătorul, pe care-l venerăm cu deosebită bucurie astăzi.

Dragi fraţi şi surori în Cristos,

Sunt fericit, împreună cu Preasfinţitul Aurel, cu părinţii profesori şi cu cei chemaţi la pregătirea viitorilor profeţi, să vă prezentăm învăţătura Bisericii cu privire la misiunea celor ce au acceptat să spună "da" chemării lui Isus, chemării Domnului şi să împlinească în lume mandatul de a fi martori ai luminii, vestitori ai evangheliei şi, mai mult, reprezentanţi ai marelui preot, Cristos, care a făgăduit că va rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor prin slujirea lor preoţească, şi care să facă tot ce a făcut el pentru oameni: "Faceţi aceasta întru amintirea mea!" (cf. Lc 22,19).

Iată învăţătura Bisericii despre taina Preoţiei:

"Fraţilor preaiubiţi, deoarece aceşti fii ai noştri, pe care îi aveţi de rude şi cunoscuţi, în curând vor fi promovaţi la treapta prezbiteratului, vă rog să luaţi aminte ce misiune plină de răspundere vor să-şi asume.

Desigur, întregul popor sfânt al lui Dumnezeu formează în Cristos o preoţie regească. Dar însuşi marele nostru preot, Isus Cristos, i-a ales pe câţiva ucenici care, în numele său, să îndeplinească în mod public, în folosul oamenilor, oficiul de preoţi. El, care a fost trimis de Tatăl, i-a trimis la rândul său pe apostoli în lume, pentru ca, prin ei şi prin succesorii lor, episcopii, să îndeplinească necontenit rolul său de învăţător, preot şi păstor. Dar cei care-l ajută pe episcop sunt preoţii care, uniţi cu el prin darul Preoţiei, sunt chemaţi la slujirea poporului lui Dumnezeu.

După o gândire chibzuită, aceşti fraţi urmează să fie hirotoniţi pentru treapta prezbiteratului, pentru a intra în slujirea lui Cristos, învăţătorul, preotul şi păstorul, care, prin slujirea sa, zideşte şi face să crească trupul său, adică Biserica, făcând-o să devină un popor al lui Dumnezeu, un templu sfânt.

Fiind destinaţi să-l reprezinte pe Cristos, marele şi veşnicul preot, şi să fie uniţi cu preoţia episcopului, ei vor fi consacraţi ca adevăraţi preoţi ai Noului Testament, putând astfel să predice evanghelia, să păstorească poporul lui Dumnezeu şi să celebreze cultul divin, mai ales prin jertfa sfintei Liturghii.

Fiilor preaiubiţi, voi, care veţi fi ridicaţi în curând la treapta prezbiteratului, veţi avea de îndeplinit, în numele lui Cristos, învăţătorul, misiunea sfântă de a propovădui tuturor cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-aţi primit voi înşivă cu bucurie. Reflectând asupra legii lui Dumnezeu, aveţi grijă ca ceea ce citiţi să credeţi, ceea ce credeţi să predicaţi şi ceea ce predicaţi să practicaţi voi înşivă.

Învăţătura voastră să fie, aşadar, hrană pentru poporul lui Dumnezeu, mireasma purtării voastre să fie bucuria credincioşilor lui Cristos, pentru ca prin cuvântul şi exemplul vostru să contribuiţi la edificarea casei, care este Biserica lui Dumnezeu.

Veţi avea şi misiunea de a-i sfinţi pe alţii în Cristos. Într-adevăr, prin slujirea voastră, se înfăptuieşte jertfa spirituală a credincioşilor, unită cu jertfa lui Cristos care, la celebrarea sfintelor taine, se oferă pe altar în mod nesângeros prin mâinile voastre. Fiţi conştienţi de ceea ce faceţi, puneţi în practică ceea ce săvârşiţi, astfel încât, celebrând taina morţii şi învierii Domnului, să vă străduiţi să fiţi morţi pentru orice păcat şi să trăiţi o viaţă nouă.

Când îi veţi introduce pe oameni prin Botez în sânul poporului lui Dumnezeu, când veţi ierta păcatele în numele lui Cristos şi al Bisericii prin sacramentul Pocăinţei, când îi veţi alina pe cei suferinzi prin Ungerea sfântă, când veţi celebra jertfa sfântă, când veţi oferi în orice ceas din zi laude, mulţumiri şi cereri nu numai pentru poporul lui Dumnezeu, ci şi pentru lumea întreagă, să nu uitaţi că aţi fost luaţi din rândul oamenilor şi rânduiţi pentru oameni în cele care îl privesc pe Dumnezeu. Împliniţi, aşadar, cu bucurie neîntreruptă şi dragoste adevărată misiunea Preotului Cristos, căutând nu interesele voastre, ci pe acelea ale lui Isus Cristos.

În sfârşit, împlinind pe cât vă stă în putere misiunea lui Cristos care este capul şi păstorul, în unire cu episcopul şi supuşi lui, străduiţi-vă, fiilor preaiubiţi, să-i adunaţi pe credincioşi într-o singură familie, pe care să o puteţi conduce prin Cristos în Duhul Sfânt la Dumnezeu Tatăl. Să aveţi mereu în faţa ochilor exemplul bunului păstor care nu a venit să fie slujit, ci ca să slujească, să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut".

Dragi tineri diaconi, dragi fraţi dornici de a intra într-o slujire ce vă oferă posibilitatea de a fi martori ai luminii Domnului Isus Cristos şi mai mult decât înaintemergători ai Domnului Cristos, chiar reprezentanţii săi, ca să lucraţi in persona Christi capitis - în persoana lui Cristos, capul, marele preot,

Vouă vi se potrivesc astăzi, într-un chip deosebit, şi gândurile pe care Sfântul Părinte papa Francisc le-a spus, la 29 martie 2015:

"A asculta şi a primi chemarea Domnului nu este o chestiune privată şi intimă care se poate confunda cu emoţia momentului; este o angajare concretă, reală şi totală care îmbrăţişează existenţa noastră şi o pune în slujba construirii împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. De aceea vocaţia creştină, în general (şi mai ales cea specială, ca slujitori consacraţi), înrădăcinată în contemplarea inimii Tatălui, determină în acelaşi timp la angajarea solidară în favoarea eliberării fraţilor, mai ales a celor mai săraci. O asemenea dinamică, spre Dumnezeu şi spre om, umple viaţa de bucurie şi de semnificaţie. Aş vrea să spun asta mai ales celor mai tineri care, şi datorită vârstei lor şi datorită viziunii despre viitorul care se deschide larg în faţa ochilor lor, ştiu să fie disponibili şi generoşi".

Vi le repet vouă, dragi tineri aspiranţi la marea angajare pentru viitorul evangheliei şi a împărăţiei sale: chiar dacă sunt lucruri încă necunoscute şi preocupări pentru viitor, în voi să nu existe frică de a ieşi din voi înşivă şi de a porni la drum!

Evanghelia este cuvântul care eliberează, transformă şi face frumoasă viaţa noastră.

Cât de frumos este să vă lăsaţi mereu surprinşi de chemarea lui Dumnezeu, să primiţi cuvântul său, să puneţi paşii existenţei voastră pe urmele lui Isus, în adorarea misterului divin şi în dedicarea generoasă pentru alţii.

Viaţa voastră va deveni în fiecare zi mai bogată şi mai bucuroasă". (Papa Francisc, 29 martie 2015, Duminica Floriilor).

Retrăind şi admirând astăzi exemplul sfântului Ioan Botezătorul, omul curajos şi înţelept, care l-a făcut cunoscut pe Isus, mielul lui Dumnezeu, chiar cu preţul vieţii sale, să vă însufleţească, să fie pentru voi o provocare sfântă, şi încurajaţi de iubirea Maicii Preacurate, mama Bisericii şi a preoţilor, şi a sfinţilor voştri protectori, a fericitului nostru episcop martir Anton, vă invit, cu încredere şi curaj, să prezentaţi azi cu bucurie şi însufleţire da-ul vostru şi aşa să rămâneţi fideli celui care v-a ales, v-a însoţit şi v-a chemat pentru toată viaţa anunţându-l şi reprezentându-l între oameni. Aşa să fie.

24 iunie 2015

PS Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

* * *

La Iaşi au fost sfinţiţi 14 preoţi

lecturi: 11.