Creştinii şi islamul

"Nu există alternativă: ori războiul ori dialogul. Mai bine să dialogăm"

De Maria Chiara Biagioni

Europa în faţa fenomenului unei radicalizări a mesajului islamic care se bazează mai ales pe cei mai tineri. Zdruncinată în adâncime de atentatele din Paris şi Copenhaga. Mereu în alertă, mereu sub ameninţare. Terorismul a intrat în oraşele noastre răspândind frică şi neîncredere în religii. Acesta este contextul european asupra căruia episcopi şi delegaţi ai conferinţelor episcopale europene pentru relaţiile cu musulmanii se confruntă la St. Maurice în Elveţia. Participă 35 de reprezentanţi din diferite ţări, din Malta la Marea Britanie. Toţi angajaţi de mulţi ani, în prima linie, să traseze parcursuri de dialog cu fraţii şi surorile din islam. O lucrare pusă astăzi puternic în discuţie într-o Europă în care adesea răsună întrebarea: dar mai este posibil dialogul cu islamul? Îl întrebăm pe cardinalul Jean-Louis Tauran, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios care participă la lucrările din Elveţia.

• Eminenţă, dumneavoastră cum răspundeţi?

"Mă întreabă mereu: dumneavoastră continuaţi să dialogaţi, dar cum faceţi atunci când există aceste fapte tragice săvârşite de ISIS? Şi eu răspund mereu: cu cât este mai dificil, cu atât este mai necesar dialogul. Pentru că nu există alternativă: ori războiul ori dialogul".

• De ce fundamentalismul de matrice islamică are influenţă asupra tinerilor?

"Eu cred că musulmanii sunt foarte mândri de religia lor în timp ce noi creştinii avem nevoie să recuperăm acest simţ profund al credinţei în viaţa noastră. Cred că dialogul interreligios este o ocazie pentru a aprofunda propria credinţă, pentru că în fond se începe mărturisind în ceea ce se crede. Nu se poate construi un dialog pe ambiguitate. Trebuie să-i spun interlocutorului meu musulman: iată, eu sunt creştin, cred în Isus şi trăiesc conform acestei credinţe. Şi ziua următoare celălalt va face acelaşi lucru. Pentru mine dialogul interreligios este remediul la sincretism".

• Spuneţi că tinerii radicalizaţi au mers spre islamul radical pentru că noi creştinii n-am fost în stare să primim cererea lor de sens?

"Da. Îmi amintesc că am văzut într-o gară în Franţa doi tineri care discutau. Unul era magrebian, musulman. Îmi amintesc că avea ochi de foc, o credinţă şi un dinamism extraordinar. Celălalt era francez şi atunci când musulmanul l-a întrebat cum era posibil pentru un creştin să creadă într-un Dumnezeu care poate să aibă un fiu şi că acest fiu este un om, celălalt a fost incapabil să răspundă. A fost desigur un flash care indică însă urgenţa - scoasă în evidenţă de marile magisteriu al lui Benedict al XVI-lea - de a învăţa conţinutul credinţei, deoarece credinţa nu este o emoţie şi Isus nu este un mit. Isus a trăit într-o perioadă a istoriei şi într-un colţ precis al pământului. Şi a vorbit".

• Şi islamul, ce paşi trebuie să facă pentru a învinge provocarea radicalizării?

"Islamul trebuie să intre în modernitate. Şi cred că există tineri imam în Europa care sunt conştienţi de necesitatea acestui proces. Cheia de boltă se află în şcoală şi în universitate care desfăşoară un rol fundamental pentru a da tuturor instrumentele necesare, altminteri vom fi mereu sub influenţa acestor barbari care nu reprezintă islamul şi denaturează religia. Unii ajung astăzi chiar să creadă că religie este egal război. Şi aceasta este o mare umilire pentru musulmani. Noi împărtăşim suferinţa lor pentru că a vedea propria religie aşa de defăimată, este teribil".

• Deci e vorba de a învinge provocarea terorismului şi cu cultura?

"În fond marea criză a lumii de astăzi este o criză a culturii: am fost incapabili de a transmite valorile, deci avem tineri care sunt moştenitori fără moştenire şi constructori fără modele. Avem datoria de a le transmite marele patrimoniu artistic, literar, ştiinţific al omenirii".

• Terorismul a intrat în Europa. Oamenilor cărora le este frică, ce simţiţi să le spuneţi?

"Înainte de toate aş spune să nu cedeze fricii pentru că este tocmai ceea ce vor teroriştii. Trebuie să fim uniţi şi să dăm mărturie de credinţă, personală şi comunitară, în aşa fel ca să vadă că creştinii şi musulmanii sunt coerenţi în ceea ce cred. Binele este mereu contagios".

• În concluzie, ce provocări simţiţi să schiţaţi pentru credincioşii din Europa?

"Provocarea identităţii: trebuie să avem conştiinţa conţinutului credinţei. Provocarea alterităţii: adică celălalt, chiar dacă e diferit de mine, nu este în mod necesar un duşman sau un concurent, ci un frate şi o soră, care ca şi mine sunt pelerini spre Dumnezeu. Şi în sfârşit provocarea pluralismului care înseamnă a accepta că Dumnezeu este în acţiune în orice fiinţă umană. În fond e vorba de a accepta că Dumnezeu este un partener mult mai puternic decât noi".

(După agenţia SIR, 15 mai 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.