Vatican: a dialoga cu musulmanii, majoritatea nu acceptă pe cel care ucide în numele lui Dumnezeu

În faţa "riscurilor creşterii urii, a violenţei, a terorismului şi a stigmatizării crescânde şi banale a musulmanilor şi a religiei lor", "suntem chemaţi să întărim fraternitatea şi dialogul". Este ceea ce afirmă o declaraţie a Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, dată astăzi, pe care o publicăm integral:

Evenimentele din aceste ultime timpuri fac în aşa fel încât mulţi ne întreabă: "Mai este spaţiu pentru a dialoga cu musulmanii?". Răspunsul este: da, mai mult ca oricând.

Înainte de toate pentru că marea majoritate a musulmanilor înşişi nu se recunosc în barbariile care se desfăşoară.

Din păcate astăzi cuvântul "religie" este adesea asociat cuvântului "violenţă", în timp ce credincioşii trebuie să demonstreze că religiile sunt chemat să fie făuritoare de pace şi nu de violenţă.

A ucide, invocând o religie, nu înseamnă numai a-l ofensa pe Dumnezeu, ci este şi o înfrângere a umanităţii. La 9 ianuarie 2006, Papa Benedict al XVI-lea, adresându-se Corpului Diplomatic şi vorbind despre pericolul ciocnirilor dintre civilizaţii şi, îndeosebi, despre terorismul organizat, a afirmat: "Nicio circumstanţă nu este valabilă pentru a justifica această activitate criminală care acoperă de infamie pe cel care o îndeplineşte şi care este atât de detestabilă când îşi face scut dintr-o religie, coborând astfel adevărul curat despre Dumnezeu la măsura propriei orbiri şi pervertiri morale".

Din păcate, în aceste ultime zile asistăm la o radicalizare a discursului comunitar şi religios, cu respectivele riscuri ale creşterii urii, violenţei, terorismului şi la o stigmatizare crescândă şi banală a musulmanilor şi a religiei lor.

În acest context, suntem chemaţi să întărim fraternitatea şi dialogul. Credincioşii constituie un formidabil potenţial de pace, dacă noi credem că omul a fost creat de Dumnezeu şi că umanitatea este o unică familie şi, mai mult, dacă credem ca şi noi creştinii că Dumnezeu este Iubire. A continua să dialogăm, chiar şi atunci când se experimentează persecuţia, poate să devină un semn de speranţă. Nu că ar vrea să impună credincioşii viziunea lor despre persoană şi despre istorie, ci vor să propună respectarea diferenţelor, libertatea de gândire şi de religie, salvgardarea demnităţii umane şi iubirea adevărului.

Trebuie să avem curajul de a revedea calitatea vieţii în familie, modalităţile de predare a religiei şi a istoriei, conţinutul predicilor în locurile noastre de cult. Mai ales familia şi şcoala sunt cheile pentru ca lumea de mâine să se bazeze pe respectul reciproc şi pe fraternitate.

Unind glasul nostru cu cel al Papei Francisc spunem: "De aceea, violenţa care caută o justificare religioasă merită condamnarea cea mai puternică, pentru că Atotputernicul este Dumnezeu al vieţii şi al păcii. De la toţi cei care susţin că îl adoră, lumea aşteaptă ca să fie bărbaţi şi femei ai păcii, capabili să trăiască precum fraţi şi surori, în pofida diferenţelor etnice, religioase, culturale sau ideologice" (Ankara, 28 noiembrie 2014).

(După agenţia AsiaNews.it, 22 aprilie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.