Anuarul Pontifical 2015 şi "Annuarium Statisticum Ecclesiae" 2013

Anuarul Pontifical 2015, a cărui redactare a fost îngrijită de Mons. Vittorio Formenti, responsabil al Oficiului Central de Statistică a Bisericii, de prof. Enrico Nenna şi de ceilalţi colaboratori este disponibil în librărie.

În acelaşi timp a sosit în librării şi Annuarium Statisticum Ecclesiae 2013, îngrijit de acelaşi Oficiu.

Complexa lucrare de tipărire a fost îngrijită de salezienii pr. Sergio Pellini, director general, pr. Marek Kaczmarczyk, şi de domnul Domenico Nguyên Duc Nam, de la Tipografia Vaticană.

Din lectura datelor prezentate se pot scoate câteva noutăţi referitoare la viaţa Bisericii Catolice în lume, de la 22 februarie 2014 până la 14 februarie 2015.

În această perioadă au fost ridicate la rang de Mitropolie 1 Scaun Episcopal şi 2 Eparhii, au fost înfiinţate 3 noi Scaune Episcopale, 3 Eparhii, 1 Exarhat Arhiepiscopal; a fost ridicată la rangul de Dieceză 1 Prelatură Teritorială şi la rangul de Vicariat Apostolic 1 Prefectură Apostolică.

Datele statistice din Annuarium Statisticum, referite la anul 2013, furnizează o analiză sintetică a principalelor dinamici referitoare la Biserica Catolică în cele 2989 circumscripţii ecleziastice din toată lumea.

În arcul de timp cuprins între 2005 şi 2013, catolicii botezaţi în lume au înregistrat o creştere rapidă, cu o creştere procentuală de peste 12%. În acelaşi arc de timp ei au trecut în ansamblu de la aproape 1.115 la 1.254 milioane, cu o creştere absolută de 139 de milioane de credincioşi botezaţi. Deoarece în aceeaşi perioadă populaţia mondială a trecut de la 6.463 la 7.094 milioane, incidenţa catolicilor la nivel planetar a crescut de la 17,3% la 17,7%. Însă aceste valori exprimă sinteza unor situaţii foarte diferite între diferitele continente.

Pentru Europa se înregistrează o staţionare evidentă care trebuie imputată în mod substanţial binecunoscutei situaţii demografice din bătrânul continent, a cărui populaţie, actualmente în fază de stabilizare, este prevăzută în declin clar pentru următoarele decenii. În 2013, credincioşii botezaţi, în uşoară creştere faţă de anul precedent, erau 287 de milioane şi sunt cu 6,5 milioane mai mulţi faţă de 2005.

Mai dinamică este realitatea africană, unde numărul de catolici a crescut cu 34%: în 2005 erau 153 de milioane şi în 2013 au urcat la 206 milioane. Această stare, numai în parte imputabilă factorilor pur demografici, reflectă o creştere efectivă a prezenţei credincioşilor botezaţi: de fapt, catolicii, care erau 17,1% din populaţia africană în 2005, opt ani mai târziu ei reprezentau aproape 19%.

Situaţii intermediare între cele două descrise mai sus sunt cele înregistrate în America şi în Asia unde creşterea numărului de credincioşi botezaţi a fost importantă (+10,5%, respectiv 17,4%), dar complet explicabilă cu dezvoltarea demografică înregistrată în aceeaşi perioadă. De fapt, în termeni relativi catolicii americani reprezentau în mod stabil 63% din populaţie, în timp ce în Asia incidenţa catolicilor a trecut de la 2,9% în 2005 la 3,2% în 2013.

Rămâne stabilă incidenţa catolicilor botezaţi la 100 de locuitori în Oceania, chiar dacă pe valori absolute net inferioare.

Forţele de apostolat, constituite de episcopi, preoţi, diaconi permanenţi, călugări care nu sunt preoţi, călugăriţe cu voturi, membri ai institutelor seculare, misionari laici şi cateheţi, erau la sfârşitul anului 2013 4.762.458, cu o variaţie pozitivă de 300.000 de unităţi faţă de aceeaşi dată din 2005.

Repartiţia între diferitele componente care constituie forţele de apostolat este destul de diformă de la continent la continent. În media mondială raportul procentual între suma episcopilor, preoţilor şi diaconilor permanenţă şi ansamblul tuturor lucrătorilor pastorali era la sfârşitul anului 2013 de 9,7% cu valorile inferioare în Africa (8,1%) şi în sud-estul asiatic (9,4%) în timp ce cu valorile superioare în Europa (19%) şi în America de Nord (12,5%): teritoriile de misiune se caracterizează astfel printr-un accentuat apostolat de tip laical.

La 31 decembrie 2013 erau prezente în toate circumscripţiile ecleziastice 5.173 de episcopi cu o creştere, faţă de anul anterior, de 40 de unităţi care a fost cu puţin inferioară mediei din ultimii opt ani (+41,5 unităţi). Confruntarea cu 31 decembrie 2012 arată că în America de Nord şi în Oceania s-a înregistrat o scădere (6 şi respectiv 5 unităţi) căreia i se contrapune o creştere în restul continentului american (+23 de unităţi), în Africa (+5), în Asia (+14) şi în Europa (+9). Totuşi modificările survenite între 2012 şi 2013 sunt, în termeni relativi, toate de cantitate scăzută. Asta arată că prezenţa ce mai numeroasă este în America şi în Europa (unde trăiesc 37,4% respectiv 31,4% dintre episcopii de pe planetă), urmaţi la distanţă lungă de Asia (15,1%), de Africa (13,6%) şi de Oceania (2,5%). Un aspect care este interesant de prezentat e acela al procesului lent dar treptat de înlocuire a episcopilor misionari cu ierarhiile locale. Considerând ca indicator al acestui fenomen raportul procentual între episcopii care nu sunt născuţi în continent şi totalul lor, se deduce că în perioada 2005-2013 valoarea acestui indice s-a diminuat în Oceania, în Africa şi în America, în timp ce a crescut în Europa şi în Asia, chiar dacă în mod uşor.

Numărul în ansamblu al preoţilor - seculari şi călugări - a fost la sfârşitul anului 2013 de 415.348. Faţă de anul precedent, când numărul preoţilor a fost de 414.313, a fost o creştere de 0,3%. Creşterea a avut loc în toate repartiţiile teritoriale (cu excepţia Americii de Nord şi a Europei în care consistenţa preoţilor s-a redus în decursul unui an cu 1,4% respectiv 1,2%): de fapt, se trece de la creşterile de 1,6% pentru America Centrală, de 1,0% pentru America de Sud şi de 2,4% pentru sud-estul asiatic, la creşterea cu 4,2% pentru Africa.

Dintr-o examinare a perioadei mai lungi reiese în manieră clară evoluţia acestui fenomen. Faţă de anul 2005 numărul preoţilor, în ansamblul lor, a crescut cu 2,2%. Variaţiile pozitive cele mai înalte au fost în Africa (+29,2%) şi în Asia (+22,8%) în timp ce în Europa s-a înregistrat o scădere de 7,1%. America a obţinut o creştere mai scăzută decât cea mondială (+1,7%), însă această valoare rezultă din media dintre +11,5% înregistrat în centrul-sudul continentului şi -10,4% corespunzător variaţiei diecezelor situate în nordul continentului.

Distribuirea preoţilor pe zona geografică scoate în evidenţă o concentraţie accentuată. Astfel, de exemplu, 44,3% dintre preoţi sunt prezenţi în 2013 în Europa unde trăiesc cam 23% dintre toţi catolicii din lume, 29,6% dintre preoţi sunt prezenţi în America unde sunt 49% dintre catolici, 14,8% în Asia cu 10,9% dintre catolici, 10,1% în Africa unde sunt 16,4% dintre catolici şi în sfârşit 1,2% dintre preoţi sunt prezenţi în Oceania unde trăiesc în schimb 0,8% dintre catolici.

Diaconii permanenţi, diecezani şi călugări, sunt în puternică expansiune fie la nivel mondial fie în fiecare continent, trecând în ansamblu de la 33.391 în 2005 au ajuns la peste 42.000 în 2013, cu o variaţie de peste 29%. Europa şi America înregistrează fie cea mai semnificativă consistenţă numerică, fie trendul evolutiv cel mai viu. De fapt, numărul diaconilor europeni, cam 11.000 de unităţi în 2005, erau la sfârşitul anului 2013 puţin peste 14.000, cu o creştere de 30%. În America, consistenţa de peste 21.000 de unităţi la începutul perioadei, ajunge la aproape 28.000 de unităţi în 2013. Aceste două continente, singure, în 2013 reprezentau 97,6% din consistenţa mondială, cu porţiunea care rămâne subîmpărţită între Africa, Asia şi Oceania.

Grupul călugărilor cu voturi care nu sunt preoţi s-a mărit cu 1% între 2005 şi 2013. În 2005 ei erau în lume 54.708 şi s-au poziţionat apoi la 55.000 în 2013. Trendul crescător este comun pentru Africa şi pentru Asia unde se observă variaţii de +6% şi respectiv de 30%. În 2013 aceste două continente reprezentau în ansamblu o cotă de peste 36% din total (de la 31% în 2005). La polul opus, grupul constituit de Europa (cu variaţie de -10,9%), America (-2,8%) şi Oceania (-2%), s-a redus cu peste 5% în cursul orizontului de eşantioane.

Numărul călugăriţelor cu voturi a scăzut între 2012 şi 2013 cu 1,3%, valoare care egalează media anuală între 2005 şi 2013. În întreaga perioadă ele au trecut de la 760.529 în 2005 la 693.575 în 2013, cu o variaţie de -8,8%. Declinul, şi în acest caz, s-a referit la trei continente (Europa, America şi Oceania), cu o variaţie negativă chiar importantă (-18,3% în Europa, -15,5% în America şi -17,1% în Oceania). În schimb, în Africa şi în Asia creşterea a fost în mod categoric susţinută, mai mare de 18% pentru Africa şi de 10% pentru Asia. Incidenţa faţă de totalul mondial în 2005 şi în 2013 este practic aceeaşi în Oceania; în schimb ponderea Europei şi a Americii a coborât de la 42,5% la 38,0% pentru primul continent, şi de la 28,3% la 26,2% pentru al doilea, în timp ce aceea a Asiei a crescut de la 20,2% la 23,8% şi aceea a călugăriţelor africane de la 7,7% la 10,1%.

După o perioadă de creştere constantă şi susţinută a numărului de vocaţii sacerdotale, care a avut momentul de creştere majoră în 2011, se asistă în ultimii doi ani la o schimbare de tendinţă. Numărul în ansamblu al celor înscrişi la cursurile de filozofie şi de teologie din centrele diecezane şi călugăreşti de formare la preoţie din toată lumea catolică a fost în 2013 de 118.251 faţă de 120.616 în 2011, deci cu o flexiune de 2% în decursul a doi ani. Diminuarea vocaţiilor sacerdotale în 2013 a fost generală (cu singura excepţie a Africii unde s-a înregistrat între 2011 şi 2013 o creştere de 1,5%) şi a interesat în măsură diferite fiecare continent. În America de Nord şi îndeosebi în Statele Unite s-a manifestat o situaţie descrescătoare destul de pronunţată cu o reducere de 5,2% de la 2011 la 2013. America centro-continentală a arătat o contracţie de 0,1% în timp ce în America de Sud s-a înregistrat în aceeaşi perioadă o diminuare de aproape 7% şi este deosebit de evidentă în Columbia (-10,5%), în Chile (-11,2%) şi în Peru (-11,2%). Aliniată la media sub-continentului este pierderea din Brazilia (-6,7%).

Şi în Asia vocaţiile sacerdotale au suferit în doi ani o flexiune: în 2013 ele erau mai puţine cu 0,5% faţă de valoarea din 2011. Tendinţa s-a întâlnit mai ales în Indonezia, în Republica Coreea şi în Filipine, în timp ce a fost în contra-tendinţă în India unde numărul de seminarişti a crescut cu 0,5%.

În continentul european a avut loc o scădere cu 3,6% în doi ani. Au contribuit la acest fenomen mai ales Polonia (-10,0%), Marea Britanie (-11,5%), Germania (-7,7%), Republica Cehă (-13,0%), Austria (-10,9%), Franţa (-3,5%) şi Spania (-1,8%). În schimb a crescut numărul de vocaţii sacerdotale în Italia (+0,3%), Ucraina (+4,5%) şi Belgia (+7,5%). Într-o situaţie staţionară se află Ungaria şi Bosnia şi Herţegovine.

În Oceania, între 2011 şi 2013, numărul de seminarişti se reduce cu 5,1%.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.