Francisc intervievat de villeros din Buenos Aires

De Giani Valente

La doi ani de la alegerea sa ca succesor al lui Petru, papa Francisc dă un nou interviu "în toate domeniile". Şi interviul nu este publicat de vreun ziar de relevanţă internaţională. Nu reviste culturale, nu jurnalist/director navigat să adune răspunsuri: de data asta, cel care pune exclusiv pe Papa argentinian pe prima pagină este La Cùrcova News, un ziar "de cartier" născut de puţin timp într-o Villa Miseria din "Marele Buenos Aires", una din multele cartiere de barăci care sunt semănate în magmaticul "con urban" mitropolitan care înconjoară capitala argentiniană.

Ziarul unde apare ultimul interviu papal a fost inaugurat în decembrie anul trecut şi îl publică tinerii din Cùrcova, aglomerat-bidonville din departamentul Leòn Suarez apărut în urmă cu cincizeci de ani în jurul unei gări şi actualmente încredinţat grijii pastorale a preotului Josè Maria "Pepe" di Paola, fiu spiritual al lui Bergoglio. Din dimineaţa zilei de 9 martie, tinerii şi tinerele din parohia "Sfântul Ioan Bosco" s-au împânzit în străduţele cartierului cu pachetele de exemplare de distribuit printre toţi villeros. Pentru că, într-un fel, toată Villa a fost cea care l-a intervievat pe Papa. Un experiment de "interviu papal colectiv" care nu are precedent.

Ideea interviului papal - explică Alver Metalli, colaborator al Vatican Insider şi inspirator al "ziarului de stradă" din Cùrcova - s-a născut în ianuarie, în curtea unei capele, la sfârşitul unei procesiuni religioase şi cu îndrăzneala favorizată şi de "câteva pahare de vin". Apoi proiectul a luat formă ca iniţiativă comunitară, cu o grilă de întrebări selecţionate dintre numeroasele idei şi întrebări adunate dintre cei cirac şase sute de tineri implicaţi în campusurile de vară ale parohiei. La sfârşit, materialmente, părintele Pepe Di Paola a fost cel care a înregistrat răspunsurile Papei, când l-a întâlnit la Roma la 7 februarie.

Geneza şi realizarea "anomală" garantează interviului un caracter inimitabil şi surprinzător. Nu există obişnuitele întrebări despre unirile civile şi despre femeile care ar trebui puse în dicasterele vaticane. Curia este departe, împreună cu chinurile cu privire la "reforma" sa şi la disputele cu privire la IOR. În întrebări apare viaţa reală a tinerilor şi tinerelor din Villas, temerile lor, voinţa de a trăi şi de a fi fericiţi care palpită în istoriile lor de marginalitate urbană. "Realitatea", le repetă Papa Bergoglio şi lor, "se vede mai bine de la periferie decât din centru", pentru că dacă "ieşim din centru şi ne îndepărtăm de el descoperim mai multe lucruri". Astfel, de data asta mai mult ca oricând, răspunsurile Papei Bergoglio sunt puternice şi merg direct la ţintă. Cu puţine subtilităţi.

Iată o sinteză a conţinuturilor.

Tinerii - muzeu şi narcocraţia

În Villas - amintesc intervievatorii - caracatiţa care-i devorează pe tineri este adesea drogul. Bergoglio denunţă fenomenul ca parte a unui "sistem" şi vorbeşte despre "triumfalismul traficanţilor. Aceşti oameni - spune Papa - cântă victoria, simt că au învins, că au triumfat. Şi aceasta este o realitate. Există ţări, sau regiuni, în care totul este supus drogurilor". Cu privire la tineri, Episcopul de Roma reflectă şi asupra pericolelor realităţii virtuale şi asupra fluxului de informaţii şi conţinuturi vehiculate de social network. "Dispunem de o capacitate foarte mare de a reuni informaţii", spune Bergoglio, "şi ele ne pot transforma în «tineri-muzeu»", adunători de fluxuri de imagini şi date care asurzesc şi atrofiază simţul critic. "Rodnicia, în viaţă, nu trece prin acumularea de informaţii sau numai pe drumul comunicării virtuale. (...) Iubirea virtuală nu există. Există declaraţia de iubire virtuală, dar adevărata iubire prevede contactul fizic, concret".

Credinţa este un dar

"Mă îndurerează mult", afirmă Bergoglio, "când întâlnesc un copil care nu ştie să facă semnul crucii. Înseamnă că micuţului nu i-a fost dat lucrul cel mai important pe care un tată şi o mamă pot să-i dea: credinţa". Pentru Papa Francisc "trebuie să ne obişnuim cu faptul că credinţa nu este un sentiment. Uneori Domnul ne dă harul s-o simţim, dar credinţa este ceva mai mult. Credinţa este raportul meu cu Isus Cristos, eu cred că El m-a mântuit. Aceasta este adevărata chestiune cu privire la credinţă. Începe să cauţi tu acele momente din viaţa ta în care ai fost rău, în care erai pierdut, în care nu nimereai nimic, şi observă cum Cristos te-a mântuit". "Până la urmă", repetă Papa, "credinţa este un cadou, nu este o atitudine psihologică. Dacă ţi se oferă un cadou îşi revine să-l primeşti, nu-i aşa?".

Repornirile şi vieţile "inutile"

Celui care îl întreabă ce anume face posibilă ridicarea din situaţii individuale şi colective în care totul pare de acum pierdut Bergoglio răspunde că "toate persoanele se pot schimb. Chiar şi persoanele foarte încercate, toate. Cunosc câteva care se lăsaseră duse, care aruncau viaţa lor şi astăzi s-au căsătorit, au o familie a lor. Acesta nu este optimism. Este certitudine în două lucruri: înainte de toate în om, în persoană. Persoana este imagine a lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu dispreţuieşte propria imagine, într-un fel o răscumpără, găseşte mereu modul de a o recupera când este întunecată; şi, al doilea, forţa Duhului Sfânt însuşi este cea care schimbă conştiinţa. Dumnezeu nu-i părăseşte pe copiii săi". Despre sine însuşi spune: "eu am trăit mult timp în mod inutil. În acele momente viaţa n-a fost atât de intensă şi atât de bogată. Eu sunt un păcătos ca oricare altul. Numai că Domnul mă face să fac lucruri care se văd; dar de câte ori există oameni care fac binele, atât de mult bine, şi nu se vede".

A asculta convine mereu

Solicitat de o întrebare, Papa recunoaşte că are în jurul său persoane care nu sunt de acord cu ceea ce face şi spune, dar adaugă că "a asculta persoanele, mie, nu mi-a făcut niciodată rău. De fiecare dată când le-am ascultat, mi-a mers bine mereu. Atunci când nu le-am ascultat, mi-a mers rău. Deoarece chiar dacă nu eşti de acord cu ele, mereu - mereu! - îţi dau ceva sau te pun într-o situaţie care te determină să regândeşti poziţiile tale. Şi acest lucru te îmbogăţeşte".

Lobby economice şi politica

Celui care îi cere sugestii care trebuie să fie date politicienilor în anul alegerilor, Papa Francisc fără a intra în tema conţinuturilor oferă sfaturi metodologice care se pot referi la contextele şi din alte ţări: cere ca toţi să expună "o platformă electorală clară. Ca fiecare să spună: noi, dacă vom merge la guvern, vom face asta şi asta. Foarte concret!". Mai ales, Episcopul de Roma doreşte "o campanie electorală de tip gratuit, nu finanţată. Pentru că în finanţarea campaniei electorale intră în joc multe interese care apoi îţi cer cont". Papa admite că este vorba despre o dorinţă ideală şi că în concret "mereu este nevoie de bani pentru manifeste, pentru televiziune". Însă adunările de fonduri pentru campaniile electorale trebuie în orice caz să se realizeze în manieră transparentă: "Eu, fiind cetăţean, ştiu că finanţez acest candidat cu această sumă clară de bani. Totul să fie transparent şi curat".

"Frica" de durerea fizică

Celui care-l întreabă când va face prima sa călătorie ca Papă în Argentina Bergoglio confirmă că "în linie maximă" asta se va întâmpla în 2016, dar "trebuie găsită unirea cu alte călătorii în alte ţări". Şi celui care spune că este îngrijorat datorită ştirilor ascultate la tv despre "fanatici care vor să vă ucidă" Bergoglio răspunde: "Viaţa este în mâinile lui Dumnezeu. Eu i-am spus Domnului: Tu îngrijeşte-te de mine. Dar dacă voinţa ta este ca eu să mor sau să-mi facă ceva, îţi cer o singură favoare: să nu-mi faci rău. Pentru că eu sunt foarte fricos faţă de durerea fizică".

(După Vatican Insider, 10 martie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.