Papa Francisc: Angelus (8 martie 2015)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi (In 2,13-25) ne prezintă episodul alungării vânzătorilor din templu, Isus, "făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii" (v. 15), banii, totul. Acest gest a trezit o impresie puternică, în oameni şi în discipoli. În mod clar a apărut ca un gest profetic, aşa încât unii dintre cei prezenţi l-au întrebat pe Isus: "Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?" (v. 18), cine eşti tu ca să faci aceste lucruri? Arată-ne un semn că tu ai autoritatea pentru a le face. Căutau un semn divin, miraculos, care să-l acrediteze pe Isus ca trimis de Dumnezeu. Şi El a răspuns: "Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica" (v. 19). I-au răspuns: "Acest templu a fost construit în patruzeci şi şase de ani şi tu îl vei ridica în trei zile?" (v. 20). Nu au înţeles că Domnul se referea la templul viu al trupului său, care avea să fie distrus în moartea pe cruce, dar avea să învie a treia zi. Pentru aceasta "în trei zile". "Deci, când a înviat din morţi - notează evanghelistul -, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus" (v. 22).

De fapt, acest gest al lui Isus şi mesajul său profetic se înţeleg pe deplin în lumina Paştelui său. Avem aici, conform evanghelistului Ioan, prima vestire a morţii şi învierii lui Cristos: trupul său, distrus pe cruce de violenţa păcatului, va deveni în Înviere locul întâlnirii universale dintre Dumnezeu şi oameni. Şi Cristos Înviat este tocmai locul întâlnirii universale - a tuturor! - dintre Dumnezeu şi oameni. Pentru aceasta omenitatea sa este adevăratul templu, unde Dumnezeu se revelează, vorbeşte, se lasă întâlnit; şi adevăraţii adoratori, adevăraţii adoratori ai lui Dumnezeu nu sunt păzitorii templului material, deţinătorii puterii sau ai ştiinţei religioase, sunt cei care îl adoră pe Dumnezeu "în duh şi adevăr" (In 4,23).

În acest timp al Postului Mare ne pregătim pentru celebrarea Paştelui, când vom reînnoi promisiunile de la Botezul nostru. Să umblăm în lume ca Isus şi să facem din toată existenţa noastră un semn al iubirii noastre faţă de fraţii noştri, în special cei mai slabi şi cei mai săraci, noi îi construim lui Dumnezeu un templu în viaţa noastră. Şi astfel îl facem "întâlnibil" pentru atâtea persoane pe care le găsim pe drumul nostru. Dacă noi suntem martori ai acestui Cristos viu, atâta lume îl va întâlni pe Isus în noi, în mărturia noastră. Dar - să ne întrebăm, şi fiecare dintre noi se poate întreba -: Domnul se simte într-adevăr acasă în viaţa mea? Îi permitem să facă în inima noastră "curăţenie" şi să alunge idolii, adică acele atitudini de lăcomie, gelozie, mondenitate, invidie, ură, acel obicei de a bârfi şi "a-i cârcoti" pe alţii? Îi permit să cureţe toate comportamentele împotriva lui Dumnezeu, împotriva aproapelui şi împotriva noastră, aşa cum am auzit în prima lectură? Fiecare poate să-şi răspundă sieşi, în tăcere, în inima sa. "Eu permit ca Isus să facă un pic de curăţenie în inima mea?". "Părinte, mie mi-e teamă că mă va bate!". Dar Isus nu bate niciodată. Isus va face curăţenie cu duioşie, cu milostivire, cu iubire. Milostivirea este modul său de a face curăţenie. Să lăsăm - fiecare dintre noi -, să lăsăm ca Domnul să intre cu milostivirea sa - nu cu biciul, nu, cu milostivirea sa - să facă în inimile noastre curăţenie. Biciul lui Isus faţă de noi este milostivirea sa. Să-i deschidem uşa pentru ca să facă un pic de curăţenie.

Fiecare Euharistie pe care o celebrăm cu credinţă ne face să creştem ca templu viu al Domnului, graţie împărtăşirii cu Trupul său răstignit şi înviat. Isus cunoaşte ceea ce este în fiecare dintre noi şi cunoaşte şi dorinţa noastră arzătoare: aceea de a fi locuiţi de El, numai de El. Să-l lăsăm să intre în viaţa noastră, în familia noastră, în inimile noastre. Maria Preasfântă, locuinţă privilegiată a Fiului lui Dumnezeu, să ne însoţească şi să ne susţină în itinerarul Postului Mare, pentru ca să putem redescoperi frumuseţea întâlnirii cu Cristos, care ne eliberează şi ne mântuieşte.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Adresez un bun venit cordial credincioşilor din Roma şi tuturor pelerinilor care provin din diferite părţi ale lumii. Îi salut pe credincioşii din Curitiba (Brazilia); grupurile parohiale din Treviso, Genova, Crotone şi L'Aquila şi din zona Domodossola. Un gând special se îndreaptă spre tinerii din Garda, care au primit Mirul.

În timpul acestui Post Mare să încercăm să fim mai apropiaţi de persoanele care trăiesc momente de dificultate: apropiaţi cu afectul, cu rugăciunea, cu solidaritatea.

Astăzi, 8 martie, un salut tuturor femeilor! Toate femeile care în fiecare zi încearcă să construiască o societate mai umană şi primitoare. Şi o mulţumire fraternă şi celor care în mii de moduri mărturisesc Evanghelia şi lucrează în Biserică. Şi aceasta este pentru noi o ocazie pentru a reafirma importanţa şi necesitatea prezenţei lor în viaţă. o lume în care femeile sunt marginalizate este o lume sterilă, pentru că femeile nu numai că aduc viaţa, dar ne transmit capacitatea de a vedea dincolo - văd dincolo de ele -, ne transmit capacitatea de a înţelege lumea cu ochi diferiţi, de a simţi lucrurile cu inimă mai creativă, mai răbdătoare, mai tandră. O rugăciune şi o binecuvântare specială pentru toate femeile prezente aici în piaţă şi pentru toate femeile! Un salut!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine! Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.