Papa Francisc: Angelus (1 februarie 2015)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Textul evanghelic din această duminică (cf. Mc 1,21-28) îl prezintă pe Isus care, cu mica sa comunitate de discipoli, intră în Cafarnaum, cetatea unde trăia Petru şi care în acele timpuri era cea mai mare din Galileea. Şi Isus intră în cetatea aceea.

Evanghelistul Marcu relatează că Isus, fiind în acea zi o zi de sâmbătă, a mers imediat în sinagogă şi a început să înveţe (cf. v. 21). Acest lucru ne face să ne gândim la primatul Cuvântului lui Dumnezeu, Cuvânt de ascultat, Cuvânt de primit, Cuvânt de vestit. Ajungând la Cafarnaum, Isus nu amână vestirea Evangheliei, nu se gândeşte mai întâi la aranjarea logistică, desigur necesară, a micii sale comunităţi, nu se pierde în organizare. Preocuparea sa principală este aceea de a comunica Cuvântul lui Dumnezeu cu puterea Duhului Sfânt. Şi oamenii din sinagogă rămân uimiţi, pentru că Isus "îi învăţa ca unul care are autoritate, şi nu asemenea cărturarilor" (v. 22).

Ce înseamnă "cu autoritate"? Înseamnă că în cuvintele umane ale lui Isus se simţea toată forţa Cuvântului lui Dumnezeu, se simţea autoritatea însăşi a lui Dumnezeu, inspirator al Sfintelor Scripturi. Şi una dintre caracteristicile Cuvântului lui Dumnezeu este că realizează ceea ce spune. Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu corespunde voinţei sale. În schimb noi, adesea, rostim cuvinte goale, fără rădăcină sau cuvinte superflue, cuvinte care nu corespund adevărului. În schimb Cuvântul lui Dumnezeu corespunde adevărului, este unit cu voinţa sa şi realizează ceea ce spune. De fapt, Isus, după ce a predicat, demonstrează imediat autoritatea sa eliberând un om, prezent în sinagogă, care era posedat de diavol (cf. Mc 1,23-26). Tocmai autoritatea divină a lui Cristos a trezit reacţia satanei, ascuns în acel om; Isus, la rândul său, a recunoscut imediat glasul celui rău şi "a poruncit cu severitate: «Taci şi ieşi din el!»" (v. 25). Numai cu forţa cuvântului său, Isus eliberează persoana de cel rău. Şi încă o dată cei prezenţi rămân uluiţi: "Porunceşte până şi duhurilor necurate şi acestea i se supun!" (v. 27). Cuvântul lui Dumnezeu creează în noi uimirea. Posedă forţa de a ne face să ne uimim.

Evanghelia este cuvânt de viaţă: nu oprimă persoanele, dimpotrivă, îi eliberează pe cei care sunt sclavi ai atâtor duhuri rele din această lume: duhul vanităţii, alipirea de bani, orgoliul, senzualitatea... Evanghelia schimbă inima, schimbă viaţa, transformă înclinaţiile spre rău în propuneri de bine. Evanghelia este capabilă să schimbe persoanele! De aceea este misiunea creştinilor să-i răspândească pretutindeni forţa răscumpărătoare, devenind misionari şi crainici ai Cuvântului lui Dumnezeu. Ne sugerează asta acelaşi text de astăzi care se încheie cu o deschidere misionară şi spune aşa: "Faima sa - faima lui Isus - s-a răspândit imediat peste tot, în toată regiunea Galileii" (v. 28). Noua doctrină învăţată de cu autoritate de Isus este aceea pe care Biserica o duce în lume, împreună cu semnele eficace ale prezenţei sale: învăţătura autoritară şi acţiunea eliberatoare a Fiului lui Dumnezeu devin cuvintele de mântuire şi gesturile de iubire ale Bisericii misionare. Amintiţi-vă mereu că Evanghelia are forţa de a schimba viaţa! Nu uitaţi de asta! Ea este Vestea Bună, care ne transformă numai atunci când ne lăsăm transformaţi de ea. Iată pentru ce vă cer să aveţi un contact zilnic cu Evanghelia, s-o citiţi în fiecare zi, un text, s-o meditaţi şi chiar s-o purtaţi cu voi pretutindeni: în buzunar, în geantă... Adică să ne hrănim în fiecare zi de acest izvor inepuizabil de mântuire. Nu uitaţi de asta! Citiţi un text din Evanghelie în fiecare zi. Este forţa care ne schimbă, ne transformă: schimbă viaţa, schimbă inima.

Să invocăm mijlocirea maternă a Fecioarei Maria, cea care a primit Cuvântul şi l-a născut pentru lume, pentru toţi oamenii. Ea să ne înveţe să fim ascultători asidui şi vestitori autoritari ai Evanghelia lui Isus.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Doresc să anunţ că sâmbătă 6 iunie, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi merge la Sarajevo, capitala Bosniei şi Herţegovinei. Vă cer încă de acum să vă rugaţi pentru ca vizita mea la acele iubite populaţii să fie de încurajare pentru credincioşii catolici, să trezească fermente de bine şi să contribuie la consolidarea fraternităţii, păcii, dialogului interreligios şi a prieteniei.

Îi salut pe cei prezenţi adunaţi pentru a participa la al IV-lea Congres Mondial organizat de Scholas Occurrentes, care se va ţine în Vatican de la 2 la 5 februarie cu tema: "Responsabilitatea tuturor în educaţia pentru o cultură a întâlnirii". Salut familiile, parohiile, asociaţiile şi pe toţi cei care au venit din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Îndeosebi pe pelerinii din Liban şi din Egipt, pe studenţii din Zafra şi din Badajoz (Spania); pe credincioşii din Sassari, Salerno, Verona, Modena, Scano Montiferro şi Taranto.

Astăzi se celebrează în Italia Ziua pentru Viaţă, care are ca temă "Solidari pentru viaţă". Adresez aprecierea mea asociaţiilor, mişcărilor şi tuturor celor care apără viaţa umană. Mă unesc cu Episcopii italieni în a solicita "o reînnoită recunoaştere a persoanei umane şi în îngrijire mai adecvată a vieţii de la zămislire la sfârşitul său natural" (Mesaj pentru a 37-a Zi naţională pentru viaţă). Când ne deschidem la viaţă şi slujim viaţa, experimentăm forţa revoluţionară a iubirii şi a duioşiei (cf. Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 288), inaugurând un nou umanism: umanismul solidarităţii, umanismul vieţii.

Îl salut pe cardinalul vicar, pe profesorii universitari din Roma şi pe cei care sunt angajaţi să promoveze cultura vieţii.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.