Papa Francisc: Angelus (8 februarie 2015)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi (cf. Mc 1,29-39) ni-l prezintă pe Isus care, după ce a predicat sâmbătă în sinagogă, vindecă mulţi bolnavi. A predica şi a vindeca: aceasta este activitatea principală a lui Isus în viaţa sa publică. Cu predica El vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu şi cu vindecările demonstrează că el este aproape, că Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru.

Intrat în casa lui Simon Petru, Isus vede că soacra sa este la pat cu febră; imediat îi ia mâna, o vindecă şi o ridică. După asfinţit, când, încheindu-se sâmbăta, oamenii pot să iasă şi să aducă la el pe bolnavi, vindecă o mulţime de persoane lovite de boli de tot felul: fizice, psihice, spirituale. Venit pe pământ pentru a vesti şi a realiza mântuirea omului întreg şi a tuturor oamenilor, Isus arată o predilecţie deosebită faţă de cei care sunt răniţi în trup şi în spirit: săracii, păcătoşii, îndrăciţii, bolnavii, marginalizaţii. Astfel El se revelează medic fie al sufletelor fie al trupurilor, samaritean milostiv al omului. Este adevăratul Mântuitor: Isus salvează, Isus îngrijeşte, Isus vindecă.

Această realitate a vindecării bolnavilor din partea lui Cristos ne invită să reflectăm asupra sensului şi valorii bolii. La asta ne cheamă şi Ziua Mondială a Bolnavului, pe care o vom celebra miercuri 11 februarie, comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de Lourdes. Binecuvântez iniţiativele pregătite pentru această Zi, îndeosebi Veghea care va avea loc la Roma în seara de 10 februarie. Îl amintim şi pe preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Sănătăţii, monseniorul Zygmunt Zimowski, care este foarte bolnav în Polonia. O rugăciune pentru el, pentru sănătatea lui, pentru că el a fost cel care a pregătit această Zi şi el ne însoţeşte cu suferinţa sa în această Zi. O rugăciune pentru monseniorul Zimowski.

Lucrarea mântuitoare a lui Cristos nu se epuizează cu persoana sa şi în arcul de timp al vieţii sale pământeşti; ea continuă prin Biserică, sacrament al iubirii şi al duioşiei lui Dumnezeu faţă de oameni. Trimiţându-i în misiune pe discipolii săi, Isus le conferă un dublu mandat: să vestească Evanghelia mântuirii şi să vindece bolnavii (cf. Mt 10,7-8). Fidelă faţă de această învăţături, Biserica a considerat mereu asistenţa bolnavilor ca parte integrantă a misiunii sale.

"Pe săraci şi pe suferinzi îi veţi avea mereu cu voi", avertizează Isus (cf. Mt 26,11), şi Biserica încontinuu îi găseşte pe drumul său, considerând persoanele bolnave ca o cale privilegiată pentru a-l întâlni pe Cristos, pentru a-l primi şi pentru a-l sluji. A îngriji un bolnav, a-l primi, a-l sluji, înseamnă a-l sluji pe Cristos: bolnavul este carnea lui Cristos.

Asta se întâmplă şi în timpul nostru când, în pofida multiplelor cuceriri ale ştiinţei, suferinţa interioară şi fizică a persoanelor ridică întrebări puternice cu privire la sensul bolii şi al durerii şi cu privire la motivul morţii. Este vorba despre întrebări existenţiale, la care acţiunea pastorală a Bisericii trebuie să răspundă în lumina credinţei, având în faţa ochilor pe Cel Răstignit, în care apare tot misterul mântuitor al lui Dumnezeu Tatăl, care din iubire faţă de oameni nu l-a cruţat pe propriul său Fiu (cf. Rom 8,32). De aceea, fiecare dintre noi este chemat să ducă lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi forţa harului la cei care suferă şi la cei care-i asistă, rude, medici, infirmieri, pentru ca slujirea faţă de bolnav să fie făcută tot mai mult cu umanitate, cu dăruire generoasă, cu iubire evanghelică, cu duioşie. Biserica mamă, prin mâinile noastre, mângâie suferinţele noastre şi îngrijeşte rănile noastre şi face asta cu duioşie de mamă.

S-o rugăm pe Maria, Vindecătoarea bolnavilor, pentru ca orice persoană aflată în boală să poată experimenta, graţie grijii celui care-i stă alături, puterea iubirii lui Dumnezeu şi consolarea duioşiei sale materne.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Astăzi, 8 februarie, comemorarea liturgică a sfintei Iozefina Bakhita, soră sudaneză care de copilă a trăit experienţa dramatică de a fi victimă a traficului de persoane, Uniunile Superioarelor şi a Superiorilor Generali ai Institutelor călugăreşti au promovat Ziua de rugăciune şi de reflecţie împotriva traficului de persoane. Încurajez pe cei care sunt angajaţi să ajute bărbaţi, femei şi copii reduşi la sclavie, exploataţi, abuzaţi ca instrumente de muncă sau de plăcere şi adesea torturaţi şi mutilaţi. Doresc ca aceia care au responsabilitate de conducere să se străduiască cu hotărâre să înlăture cauzele acestei plăgi ruşinoase, o plagă nedemnă de o societate civilă. Fiecare dintre noi să se simtă angajat să fie glas al acestor fraţi şi surori ai noştri, umiliţi în demnitatea lor. Să o rugăm cu toţii împreună pe Sfânta Fecioară Maria pentru ei şi pentru rudele lor (Bucură-te, Marie).

Salut pe toţi pelerinii prezenţi, familiile, grupurile parohiale, asociaţiile. Îndeosebi salut pe credincioşii din Caravaca de la Cruz (Spania), din Anagni, Marcon, Quartirolo şi Corato; corurile din arhidieceza de Modena-Nonantola şi pe tinerii din Buccinasco, precum şi pe cei care provin din Letonia şi din Brazilia.

Tuturor urez o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.