În faza intermediară a sinodului despre familie

Receptare şi aprofundare

De Maurizio Gronchi

Receptare şi aprofundare sunt cei doi termeni care indică atitudinea cu care Biserica este chemată să trăiască inter-sesiunea sinodală, cu ajutorul lineamenta încredinţate în vederea adunării din octombrie. La documentele oficiale ieşite de la sinod - mesajul, raportul şi discursul conclusiv al Papei - se adaugă o serie de întrebări, care reies din relatio synodi şi sunt adresate conferinţelor episcopale, pentru a permite un drum.

La ce trebuie să ne aşteptăm din această ulterioară implicare a Bisericilor particulare? În primul rând, receptare, adică primire în spiritul acelei comuniuni care s-a manifestat în cursul lucrărilor din octombrie anul trecut, nu fără acea normală dialectică proprie confruntării deschise şi leale în care s-a format consensul amplu exprimat în votarea finală a relatio. În al doilea rând, aprofundare, adică excavare în chestiunile care au nevoie de un discernământ atent şi responsabil, aşa cum cere îngrijirea pastorală faţă de vocaţia şi misiunea familiei în Biserică şi în lumea contemporană.

Pentru a ne orienta mai bine de-a lungul acestui parcurs este util să se evidenţieze drumul eclezial de alte forme de confruntare prezente în societatea civilă, în politică şi în cultură. Diferenţa scoasă în evidenţă de Papa în audienţa generală din 10 decembrie este semnificativă: "Sinodul nu este un parlament" ci "un spaţiu ocrotit pentru ca Duhul Sfânt să poată acţiona". Şi "acum această relatio se întoarce în Bisericile particulare şi astfel continuă în ele munca de rugăciune, reflecţie şi discuţie fraternă cu scopul de a pregăti următoarea adunare". Nu e vorba de a vedea cine are sau nu are dreptate, între poziţiile diferite şi legitime, cât mai degrabă de a asculta "ceea ce Duhul spune Bisericilor" (Ap 3,6), susţinuţi de rugăciune şi de reflecţie, în contextul unui autentic discernământ comunitar, care se diferenţiază în mod substanţial de căutarea de majorităţi mai mult sau mai puţin calificate.

Pentru a clarifica genul de muncă la care este chemat poporul lui Dumnezeu în comuniune cu păstorii, merită să ne referim la indicaţiile precise din constituţia dogmatică Dei Verbum (nr. 8) cu privire la modul cum "tradiţia de origine apostolică înaintează în Biserică cu asistenţa Duhului Sfânt". Trei sunt factorii principali care determină această dezvoltare, şi anume "contemplaţia şi studiul credincioşilor", apoi "înţelegerea dată de o experienţă mai profundă a lucrurilor spirituale" şi în sfârşit "predica acelora care cu succesiunea apostolică au primit o carismă sigură de adevăr".

Cu alte cuvinte este vorba despre reflecţia teologică, despre simţul credinţei care aparţine experienţei spirituale a tuturor credincioşilor, despre predica ierarhiei, adică despre magisteriu. Teologi, credincioşi şi păstori sunt aşadar implicaţi, fiecare cu partea sa, ca să contribuie la receptarea şi la aprofundarea a ceea ce a reieşit de la sinodul extraordinar. În acest sens, aşa cum se citeşte în prefaţa la lineamenta, vor fi implicate "toate componentele Bisericilor particulare şi instituţii academice, organizaţii, asociaţii laicale şi alte instanţe ecleziale".

A recepta şi a aprofunda Evanghelia familiei în vederea apropiatului sinod înseamnă a distinge fără a separa rezultate consolidate de chestiunile disputate. Ceea ce este indiscutabil - indisolubilitatea căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie, unicitatea ei şi deschiderea la viaţă - trebuie să fie ţinut împreună cu ceea ce are nevoie de aprofundare ulterioară, adică atenţia pastorală faţă de situaţiile mai dificile indicate de relatio synodi în integralitatea sa. Şi din moment ce adunarea sinodală s-a îngrijit de familie în toată complexitatea sa, cu lumini şi umbre, nu poate decât să fie aceeaşi privire pastorală care să orienteze drumul care ne aşteaptă în această fază intermediară, conduşi de Duhul Sfânt care conduce Biserica spre tot adevărul (cf. In 16,13), "aşa încât înaintând înţelegerea credinţei - cum scrie Paul al VI-lea în enciclica Mysterium fidei (nr. 25) - să rămână intact adevărul credinţei".

(După L'Osservatore romano, 23 ianuarie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.