Reflecţie: Numele tău de Botez

Azi aniversăm ziua mea de Botez. Au trecut deja cinci ani de atunci, sunt băiat mare, dar părinţii şi naşii mei şi soru-mea o sărbătoresc mai ceva ca pe ziua mea de naştere. Aşa că n-am mai rezistat şi i-am întrebat de ce.

- De ce, ce?

- De ce faceţi sărbătoare şi de Botez?!

Tata se uită lung şi zise:

- E ziua în care ţi-am dat numele...

- Nu-i adevărat! - m-am răţoit eu. Numele mi l-ai dat la naştere...

- Ei bine, fie... o să-ţi povestesc, dar dacă nu înţelegi ceva, opreşte-mă şi mă întreabă. Numele pe care ţi l-am dat la naştere, trebuia înscris în Cartea lui Dumnezeu, nu numai în registrul de la primărie, fiindcă...

- Dar Dumnezeu ştia că m-am născut! Numai oamenii trebuiau să afle...

- Aşa e, dar pentru oameni tu nu eşti decât un număr, acela de pe certificatul de la primărie, în timp ce pentru Dumnezeu tu eşti un nume! Iar la Botez, numele tău a căpătat suflet binecuvântat de la Dumnezeu! Oamenilor le e mai comod să te ştie după număr - un Cod Numeric Personal rezolvă pentru ei, totul. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să ne facă roboţi, tot aşa ar fi făcut: ne-ar fi dat numere. Dar el ne-a vrut după chipul şi asemănarea lui, aşa că ne-a dat suflet şi nume.

- Dar numerele sunt mai uşor de ţinut minte...

- Da. Oamenii au dat numere şi stelelor, şi nouă. Dar el, care a dat stelelor nume, ne-a dat nume şi nouă. Şi suflet!... Şi nu ne ţine minte după număr, ci după nume şi suflet. Fiindcă, după numele pe care îl primeşti la botez, este şi sufletul tău.

- Dar numele meu, ce înseamnă, ce suflet are?

Tata surâse, mă mângâie pe buclele lungi şi blonde şi tăcu. Doar la culcare, îmi şopti: numele pe care îl primeşte fiecare om la Botez este unul şi acelaşi, dat de Dumnezeu: Fiul meu.

Dr. Ecaterina Hanganu

lecturi: 19.