Video-mesaj al Sfântului Părinte Francisc pentru a IV-a ediţie a Festivalului Doctrinei Sociale a Bisericii (Verona, 20-23 noiembrie 2014)

Preaiubiţilor,

Un salut cordial vouă tuturor care participaţi la a patra ediţie a Festivalului Doctrinei Sociale a Bisericii care în acest an are ca temă: "Dincolo de locuri în cadrul timpului". Acest titlu îmi sugerează câteva reflecţii.

Prima se referă la a merge dincolo de. Situaţia de criză socială şi economică în care ne aflăm ne poate înspăimânta, dezorienta sau ne poate face să credem că situaţia este aşa de grea încât să concludem că noi nu putem face nimic. Marea tentaţie este să ne oprim să îngrijim propriile răni şi să găsim în asta o scuză pentru a nu auzi strigătul săracilor şi suferinţa celui care a pierdut demnitatea de a duce acasă pâinea pentru că şi-a pierdut locul de muncă. Şi cei care caută numai să îngrijească propriile răni, ajung să se machieze. Aceasta este capcana. Riscul este ca indiferenţa să ne facă orbi, surzi şi muţi, prezenţi numai pentru noi înşine, cu oglinda în faţă, motiv pentru care totul se întâmplă în înstrăinarea noastră. Bărbaţi şi femei închişi în ei înşişi. Era cineva aşa care se numea Narcis... Acel drum, nu.

Noi suntem chemaţi să mergem dincolo şi să răspundem la nevoile reale. Este urgent să părăsim locurile obişnuite, care sunt considerate sigure şi garantate, pentru a elibera multele energii ascunse sau necunoscute care sunt prezente şi acţionează foarte concret. Etica creştină nu este o vamă pentru pluralitatea de exprimări cu care se manifestă binele şi îngrijirea aproapelui. A merge dincolo înseamnă a lărgi şi nu a restrânge, a crea spaţii şi nu a se limita la controlul lor. Ar fi foarte frumos dacă multiplele râuleţe ale binelui ar crea un fluviu mare în care apa învinge ariditatea şi aduce nouă rodnicie, făcând să strălucească şi să facă frumoasă şi vrednică de iubire această viaţă şi acest timp. A merge dincolo înseamnă a elibera binele şi a ne bucura de roadele sale.

Pentru a merge dincolo este necesar a lua iniţiativa. Ştiu că la Festival este dedicat un spaţiu amplu economiei, întreprinzătorilor, firmelor şi cooperării. Astăzi şi în domeniul economic este urgent a lua iniţiativa, pentru că sistemul tinde să omologheze totul şi banul este stăpânul. Sistemul te duce la această globalizare rea care omologhează totul. Şi stăpânul acestei omologări cine este? Este banul. A lua iniţiativa în aceste domenii înseamnă a avea curajul de a nu ne lăsa închişi de ban şi de rezultatele pe termen scurt devenind sclavul lor. Este nevoie de un mod nou de a vedea lucrurile! Vă dau un exemplu. Astăzi se spune că atâtea lucruri nu se pot face pentru că lipsesc banii. Şi totuşi banii există mereu pentru a face unele lucruri şi lipsesc pentru a face altele. De exemplu banii pentru a cumpăra arme se găsesc, pentru a face războaiele, pentru operaţiuni financiare fără scrupule, se găsesc. Despre asta de obicei nu se vorbeşte; se subliniază mult banii care lipsesc pentru a crea locuri de muncă, pentru a investi în cunoaştere, în talente, pentru a proiecta un nou welfare, pentru a salvgarda ambientul. Adevărata problemă nu sunt banii, ci persoanele: nu putem cere banilor ceea ce numai persoanele pot să facă sau să creeze. Banii singuri nu creează dezvoltare, pentru a crea dezvoltare este nevoie de persoane care au curajul de a lua iniţiativa.

A lua iniţiativa înseamnă a dezvolta o firmă capabilă de inovaţie nu numai tehnologică; este nevoie de a reînnoi şi relaţiile de muncă experimentând noi forme de participare şi de responsabilitate a muncitorilor, inventând noi formule de intrare în lumea muncii, creând un raport solidar între firmă şi teritoriu. A lua iniţiativa înseamnă a depăşi asistenţialismul. A trăi acest timp în mod intens duce la parierea pe un viitor diferit şi pe un mod diferit de a rezolva problemele. Şi aici aş vrea să vă aduc un exemplu. Mi-au povestit despre un tată care are un copil down. Pentru acest copil tatăl a făcut totul şi a beneficiat de serviciile care sunt puse la dispoziţie de entităţile publice pentru instruire, îngrijire, viaţă socială. Dar nu s-a mulţumit. Pentru fiul său voia ceva care să-i dea mai multă demnitate şi mai multă autonomie. A inventat o cooperativă constituită din tineri down, a studiat o muncă potrivită pentru ei, a făcut o convenţie cu o agenţie profit pentru vinderea produselor lor...; deci a creat premisele de muncă cu care fiul său să-şi poată construi viitorul său şi autonomia sa sănătoasă. Este un exemplu pentru acel a merge dincolo. A ne opri înseamnă a cere iar şi mereu statului sau vreunei agenţii de asistenţă, a ne mişca înseamnă a crea noi procese. Şi aici este secretul: a crea noi procese şi a nu cere ca să ne dea noi spaţii. Aceste noi procese nu sunt rezultatul intervenţiilor tehnice, sunt rezultatele unei iubiri, care, solicitată de situaţii, nu este mulţumită până când nu inventează ceva şi devine răspuns.

A lua iniţiativa înseamnă şi a considera iubirea ca adevărata forţă pentru schimbare. A iubi propria muncă, a fi prezenţi în dificultăţi, a ne simţi implicaţi şi a răspunde în mod responsabil înseamnă a activa acea iubire pe care fiecare dintre noi o are în inimă, pentru că Dumnezeu ne-a dăruit-o. A lua iniţiativa este răspunsul la acel mai mult care este tipic iubirii. Dacă noi stăm în cadrul timpului cu acest mai mult, acest mai mult al iubirii, vom demara cu siguranţă ceva nou care va favoriza creşterea binelui. Cu această viziune a realităţii devine aproape natural a promova şi a dezvolta talentele. A uşura exprimarea şi creşterea talentelor este ceea ce suntem chemaţi să facem şi pentru a face asta este necesar a deschide spaţii. Nu a controla spaţii, ci a deschide spaţii. Este vorba de a face să circule capacităţile, inteligenţa, abilităţile cu care persoanele au fost înzestrate. A elibera talentele este începutul schimbării; această acţiune face să se depăşească invidii, gelozii, rivalităţi, contrapoziţii, închideri, acele închideri preconcepute, şi deschide la o bucurie, la bucuria noului. Desigur vorbind despre talente se subînţelege că discursul îi priveşte îndeosebi pe tineri. Dacă vrem să mergem dincolo trebuie să investim cu hotărâre în ei şi să le dăm multă încredere. Dar mă întreb: care este procentul de tineri, astăzi, şomeri şi fără muncă? Asta înseamnă a merge dincolo sau a merge înapoi?

Pentru a schimba trebuie mers înainte împreună şi în aceeaşi direcţie. Cineva s-ar putea întreba: "A merge dincolo, a lua iniţiative, a elibera spaţii, a ne activa nu ar putea să creeze învălmăşeală?". Găsim răspunsul în ideea despre timp pe care ne-o transmite Biblia. Timpul este har şi plinătate. A merge dincolo de locuri nu este rezultatul întâmplării individuale şi al împărtăşirii unui scop: istoria este un parcurs spre o împlinire. Dacă ne mişcăm ca popor, dacă mergem înainte împreună, existenţa noastră va evidenţia această semnificaţie şi această plinătate. Închei trimiţând un salut din inimă fiecăruia. Profit de ocazie pentru a-i mulţumi episcopului de Verona care găzduieşte această frumoasă iniţiativă şi exprimă mulţumirea mea sinceră părintelui Vincenzi pentru că a organizat şi în acest an Festivalul Doctrinei Sociale şi urez să continue în această angajare de a forma o nouă conştiinţă socială. Şi vă rog, vă cer să vă rugaţi pentru mine. Vă binecuvântez din inimă.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.