Papa Francisc: Angelus (16 noiembrie 2014)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia din această duminică este parabola talanţilor, luată din sfântul Matei (25,14-30). Relatează despre un om care, înainte de a pleca într-o călătorie, îi convoacă pe servitori şi le încredinţează patrimoniul său în talanţi, monede antice de valoare foarte mare. Acel stăpân îi încredinţează primului servitor cinci talanţi, celui de-al doilea doi, celui de-al treilea unul. În timpul absenţei stăpânului, cei trei servitori trebuie să facă să rodească acest patrimoniu. Primul şi al doilea servitor dublează fiecare capitalul de plecare; în schimb al treilea, de frică să nu piardă totul, îngroapă talantul primit într-o groapă. La întoarcerea stăpânului, primii doi primesc lauda şi recompensa, în timp ce al treilea, care restituie doar moneda primită, este certat şi pedepsit.

Este clară semnificaţia acestor lucruri. Omul din parabolă îl reprezintă pe Isus, servitorii suntem noi şi talanţii sunt patrimoniul pe care Domnul ni-l încredinţează nouă. Care este patrimoniul? Cuvântul său, Euharistia, credinţa în Tatăl ceresc, iertarea sa... deci, atâtea lucruri, bunurile sale cele mai preţioase. Acesta este patrimoniul pe care El ni-l încredinţează. Nu numai de păstrat, ci de făcut să crească! În timp ce în folosirea obişnuită termenul "talent" indică o calitate individuală deosebită - de exemplu talent în muzică, în sport, etc. -, în parabolă talanţii reprezintă bunurile Domnului, pe care El ni le încredinţează pentru ca să le facem să rodească. Groapa săpată în pământ de "slujitor rău şi leneş" (v. 26) indică frica de risc care blochează creativitatea şi rodnicia iubirii. Pentru că frica de riscurile iubirii ne blochează. Isus nu ne cere să păstrăm harul său în seif! Nu ne cere asta Isus, ci vrea ca să-l folosim în folosul celorlalţi. Toate bunurile pe care noi le-am primit sunt pentru a le da altora şi astfel cresc. Este ca şi cum ne-ar spune: "Iată pentru tine milostivirea mea, duioşia mea, iertarea mea: ia-le şi foloseşte-le!". Şi noi ce am făcut cu acestea? Pe cine am "contagiat" cu credinţa noastră? Câte persoane am încurajat cu speranţa noastră? Câtă iubire am împărtăşit cu aproapele nostru? Sunt întrebări pe care va fi bine să ni le punem. Orice loc, chiar şi cel mai îndepărtat şi impracticabil, poate deveni loc în care să facem să rodească talanţii. Nu există situaţii sau locuri închise pentru prezenţa şi pentru mărturia creştină. Mărturia pe care Isus ne-o cere nu este închisă, este deschisă, depinde de noi.

Această parabolă ne determină să nu ascundem credinţa noastră şi apartenenţa noastră la Cristos, să nu îngropăm Cuvântul Evangheliei, ci să-l facem să circule în viaţa noastră, în relaţii, în situaţiile concrete, ca forţă care pune în criză, care purifică, reînnoieşte. Tot aşa iertarea, pe care Domnul ne-o dăruieşte în special în Sacramentul Reconcilierii: să n-o ţinem închisă în noi înşine, ci să lăsăm să elibereze forţa sa, care să facă să cadă zidurile pe care egoismul nostru le-a ridicat, care să ne facă să facem primul pas în raporturile blocate, să reluăm dialogul acolo unde nu mai este comunicare... Şi aşa mai departe. A face ca aceşti talanţi, aceste cadouri, aceste daruri pe care Domnul ni le-a dat, să fie pentru alţii, să crească, să dea rod, cu mărturia noastră.

Cred că astăzi ar fi un gest frumos ca fiecare dintre voi să ia Evanghelia acasă, Evanghelia sfântului Matei, capitolul 25, versetele de la 14 la 30, Mt 25,14-30, şi să citească asta şi să mediteze un pic: "Talanţii, bogăţiile, tot ceea ce mi-a dat Dumnezeu spiritual, bunătate, Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac să crească în alţii? Sau numai le păstrez în seif?".

Şi în afară de asta Domnul nu dă tuturor aceleaşi lucruri şi în acelaşi mod: ne cunoaşte personal şi ne încredinţează ceea ce este corect pentru noi; însă în toţi, în toţi este ceva egal: aceeaşi, imensă încredere. Dumnezeu are încredere în noi, Dumnezeu are speranţă în noi! Şi acest lucru este acelaşi pentru toţi. Să nu-l dezamăgim! Să nu ne lăsăm înşelaţi de frică, ci să răsplătim încrederea cu încredere! Fecioara Maria întrupează această atitudine în modul cel mai frumos şi mai deplin. Ea a primit şi a acceptat darul cel mai sublim, pe Isus în persoană, şi la rândul său l-a oferit omenirii cu inimă generoasă. Ei să-i cerem să ne ajute să fim "servitori buni şi credincioşi", pentru a participa "la bucuria Domnului nostru".

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

În aceste zile la Roma au fost tensiuni destul de puternice între rezidenţi şi imigraţi. Sunt fapte care au loc în diferite oraşe europene, în special în cartiere periferice marcate de alte neajunsuri. Invit instituţiile, de la toate nivelele, să asume ca prioritate ceea ce de acum constituie o urgenţă socială şi care, dacă nu este tratată cât mai repede şi în mod adecvat, riscă să degenereze tot mai mult. Comunitatea creştină se angajează în mod concret pentru ca să nu existe ciocnire, ci întâlnire. Cetăţeni şi imigraţi, cu reprezentanţii instituţiilor, se pot întâlni, chiar şi într-o sală a parohiei, şi să vorbească împreună despre situaţie. Important este de a nu ceda tentaţiei ciocnirii, de a respinge orice violenţă. Este posibil să se dialogheze, să se asculte, să se proiecteze împreună, şi în acest mod să se depăşească suspiciunea şi prejudecata şi să se construiască o convieţuire tot mai sigură, paşnică şi inclusivă.

Astăzi este "Ziua mondială a victimelor rutiere". Amintim în rugăciune pe cei care şi-au pierdut viaţa, dorind angajarea constantă în prevenirea accidentelor rutiere, precum şi un comportament prudent şi respectuos faţă de norme din partea automobiliştilor.

Vă salut pe voi toţi, familii, parohii, asociaţii şi pe fiecare credincios, care aţi venit din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Îndeosebi îi salut pe pelerinii care provin din Murcia (Spania), Cagliari, Teramo, Gubbio şi Lissone; corul Amadeus din Villafranca, asociaţia "Însoţitori Sanctuare Mariane din Lume" şi copii de la mir din Monte San Savino şi din Torano Nuovo. Salut angajaţii de la Spitalul Fatebenefratelli din Roma şi grupul de muzicieni de la Teatrul de Operă din Roma.

Şi nu uitaţi astăzi, acasă, să luaţi Evanghelia lui Matei, capitolul 25, versetele 14 la 30, şi să le citiţi şi să vă puneţi întrebările care vin.

Tuturor doresc o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.