Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Francisc în Turcia
(28-30 noiembrie 2014)

Binecuvântarea ecumenică şi semnarea declaraţiei comune a papei Francisc şi a patriarhului ecumenic Bartolomeu I

Palatul Patriarhal, Istanbul

Duminică, 30 noiembrie 2014

La sfârşitul celebrării dumnezeieştii Liturghii, Sfântul Părinte Francisc şi patriarhul ecumenic Bartolomeu I s-au arătat din balconul Palatului Patriarhal pentru a-i binecuvânta în acelaşi timp pe credincioşii adunaţi în curtea palatului.

După aceea au mers în Sala Tronului unde au semnat declaraţia comună al cărei text îl prezentăm în continuare:

DECLARAŢIE COMUNĂ

Noi, Papa Francisc şi Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, exprimăm recunoştinţa noastră profundă lui Dumnezeu pentru darul acestei noi întâlniri care ne permite, în prezenţa membrilor Sfântului Sinod, a clerului şi a credincioşilor din Patriarhia Ecumenică, să celebrăm împreună sărbătoarea sfântului Andrei, cel dintâi chemat şi fratele apostolului Petru. Amintirea apostolilor, care au proclamat lumii vestea cea bună a Evangheliei, prin predica lor şi mărturia martiriului, întăreşte în noi dorinţa de a continua să mergem împreună cu scopul de a depăşi, cu iubire şi încredere, obstacolele care ne despart.

Cu ocazia întâlnirii la Ierusalim din mai, în care am amintit îmbrăţişarea istorică dintre venerabilii noştri predecesori Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Ecumenic Atenagora, am semnat o declaraţie comună. Astăzi, în fericita ocazie a unei alte întâlniri fraterne, vrem să reafirmăm împreună intenţiile şi preocupările noastre comune.

Exprimăm intenţia noastră sinceră şi fermă, ascultând de voinţa Domnului nostru Isus Cristos, de a intensifica eforturile noastre pentru promovarea unităţii depline între toţi creştinii şi mai ales între catolici şi ortodocşi. În afară de asta, vrem să susţinem dialogul teologic promovat de Comisia Mixtă Internaţională, care, instituită exact cu treizeci şi cinci de ani în urmă de Patriarhul Ecumenic Dimitrios şi de Papa Ioan Paul al II-lea aici la Fanar, tratează actualmente chestiunile cele mai dificile care au marcat istoria diviziunii noastre şi care cer un studiu atent şi aprofundat. În acest scop, asigurăm rugăciunea noastre ferventă ca Păstori ai Bisericii, cerând credincioşilor să se unească cu noi în invocaţia comună ca "toţi să fie una... pentru ca lumea să creadă" (In 17,21).

Exprimăm preocuparea noastră comună faţă de situaţia din Irak, din Siria şi din întregul Orient Mijlociu. Suntem uniţi în dorinţa de pace şi de stabilitate şi în voinţa de a promova rezolvarea conflictelor prin dialog şi reconciliere. Recunoscând eforturile deja făcute pentru a oferi asistenţă regiunii, apelăm în acelaşi timp la toţi cei care au responsabilitatea destinului popoarelor pentru ca să intensifice angajarea lor pentru comunităţile care suferă şi să le permită, inclusiv celor creştine, să rămână în ţara lor de baştină. Nu ne putem resemna cu un Orient Mijlociu fără creştini, care acolo au mărturisit numele lui Isus timp de două mii de ani. Mulţi fraţi şi surori ai noştri sunt persecutaţi şi au fost constrânşi cu violenţa să lase casele lor. Pare chiar că s-a pierdut valoarea vieţii umane şi că persoana umană nu mai are importanţă şi poate fi sacrificată altor interese. Şi toate acestea, în mod tragic, întâlnesc indiferenţa multora. Aşa cum ne aminteşte sfântul Paul: "Dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură cu el" (1Cor 12,26). Aceasta este legea vieţii creştine şi în acest sens noi putem spune că există şi un ecumenism al suferinţei. Aşa cum sângele martirilor a fost sămânţă de forţă şi de fertilitate pentru Biserică, tot aşa şi împărtăşirea suferinţelor zilnice poate să fie un instrument eficace de unitate. Situaţia teribilă a creştinilor şi a tuturor celor care suferă în Orientul Mijlociu cere nu numai o rugăciune constantă, ci şi un răspuns corespunzător din partea comunităţii internaţionale.

Marile provocări pe care le are în faţă lumea în situaţia actuală cere solidaritatea tuturor persoanelor de bunăvoinţă. De aceea, recunoaştem şi importanţa promovării unui dialog constructiv cu islamul, bazat pe respectul reciproc şi pe prietenie. Inspiraţi de valori comune şi întăriţi de un sentiment fratern genuin, musulmanii şi creştinii sunt chemaţi să lucreze împreună din iubire faţă de dreptate, de pace şi de respectarea demnităţii şi a drepturilor oricărei persoane, în special în regiunile unde ei, odinioară, au trăit timp de secole într-o coexistenţă paşnică şi acum suferă împreună în mod tragic datorită ororilor războiului. În afară de asta, ca lideri creştini, îndemnăm pe toţi liderii religioşi să continue şi să întărească dialogul interreligios şi să facă orice efort pentru a construi o cultură a păcii şi a solidarităţii între persoane şi între popoare.

Amintim şi toate popoarele care suferă din cauza războiului. Îndeosebi, ne rugăm pentru pacea în Ucraina, o ţară cu o veche tradiţie creştină, şi facem apel la părţile implicate în conflict să caute drumul dialogului şi al respectării dreptului internaţional pentru a pune capăt conflictului şi a permite tuturor ucrainenilor să trăiască în armonie. Gândurile noastre sunt îndreptate spre toţi credincioşii din Bisericile noastre din lume, pe care-i salutăm, încredinţându-i lui Cristos Mântuitorul nostru, pentru ca să poată fi martori neobosiţi ai iubirii lui Dumnezeu. Înălţăm rugăciunea noastră ferventă către Dumnezeu pentru ca să acorde darul păcii, în iubire şi în unitate, întregii familii umane.

"Însuşi Domnul păcii să vă dăruiască pacea întotdeauna şi în orice fel. Domnul să fie cu voi toţi!" (2Tes 3,16).

Din Fanar, 30 noiembrie 2014

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 20.