Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Francisc în Turcia
(28-30 noiembrie 2014)

Rugăciune ecumenică

Biserica patriarhală "Sfântul Gheorghe", Istanbul
Sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Sanctitate, Frate preaiubit,

Seara aduce mereu cu sine un sentiment amestecat de recunoştinţă pentru ziua trăită şi de încredinţare trepidantă în faţa nopţii care coboară. În această seară sufletul meu este plin de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, care îmi dă harul să mă aflu aici să mă rog cu Sanctitatea Voastră şi cu această Biserică soră, la sfârşitul unei zile intense de vizită apostolică; şi în acelaşi timp sufletul meu este în aşteptarea zilei în pe care din punct de vedere liturgic am început-o: sărbătoarea sfântului Andrei apostolul, care este Fondatorul şi Patronul acestei Biserici.

Prin cuvintele profetului Zaharia, Domnul ne-a dăruit încă o dată, în această rugăciune de seară, fundamentul care se află la baza îndreptării noastre între o zi de azi şi de mâine, stânca tare pe care putem să ne mişcăm paşii noştri cu bucurie şi cu speranţă; acest fundament de stâncă este promisiunea Domnului: "Iată, eu îl salvez pe poporul meu din ţara de unde răsare şi din ţara de unde apune soarele... în adevăr şi dreptate" (8,7.8).

Da, venerate şi iubit Frate Bartolomeu, în timp ce Vă exprim "mulţumirea" mea profundă pentru fraterna dumneavoastră primire, simt că bucuria noastră este mai mare pentru că izvorul este mai departe, nu este în noi, nu este în angajarea noastră şi în eforturile noastre, care trebuie să existe şi ele, ci este în încrederea comună în fidelitatea lui Dumnezeu, care pune temelia pentru reconstruirea templului său care este Biserica (cf. Zah 8,9). "Iată sămânţa păcii" (Zah 8,12); iată sămânţa bucuriei. Acea pace şi acea bucurie pe care lumea nu le poate da, dar pe care Domul Isus le-a promis discipolilor săi, şi le-a dăruit lor ca Înviat, în puterea Duhului Sfânt.

Andrei şi Petru au ascultat această promisiune, au primit acest dar. Erau fraţi de sânge, dar întâlnirea cu Cristos i-a transformat în fraţi în credinţă şi în caritate. Şi în această seară fericită, în această rugăciune de ajun, aş vrea să spun mai ales: fraţi în speranţă - şi speranţa nu dezamăgeşte! Ce har, Sanctitate, să putem fi fraţi în speranţa Domnului Înviat! Ce har - şi ce responsabilitate - să putem merge împreună în această speranţă, sprijiniţi de mijlocirea sfinţilor fraţi apostoli Andrei şi Petru! Şi să ştim că această speranţă comună nu dezamăgeşte, pentru că nu este întemeiată pe noi şi pe sărmanele noastre puteri, ci pe fidelitatea lui Dumnezeu.

Cu această speranţă bucuroasă, plină de recunoştinţă şi de aşteptare trepidantă, vă exprim Sanctităţii Voastre, tuturor celor prezenţi şi Bisericii din Constantinopol urarea mea cordială şi fraternă pentru sărbătoarea Sfântului Patron. Şi vă cer o favoare: să mă binecuvântaţi pe mine şi Biserica din Roma.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 9.