A unsprezecea Congregaţie generală: Sinteza dezbaterii generale (13 octombrie, dimineaţă)

Sfântul Părinte: prezent

Părinţi sinodali: 184

În a unsprezecea Congregaţie generală a avut loc, în Aulă, prezentarea lui Relatio post disceptationem, citită de relatorul general, cardinal Péter Erdö.

Imediat după aceea, a început dezbaterea liberă a părinţilor sinodali. În general, Relatio post disceptationem a fost apreciată în capacitatea sa de "a fotografia" bine intervenţiile care s-au succedat în Aulă în aceste zile, percepând spiritul Adunării şi evidenţiind primirea ca temă principală a lucrărilor. Din document, s-a spus, reiese iubirea Bisericii faţă de familia fidelă faţă de Cristos, ci şi capacitatea sa de a fi aproape de om în fiecare moment al vieţii sale, de a înţelege că, în spatele provocărilor pastorale, există atâtea persoane care suferă. Privirea Sinodului - a fost reafirmat - ar trebui să fie aceea a păstorului care îşi dă viaţa pentru oile sale, nu care le judecă apriori.

În afară de asta, deoarece acest Raport adună diferite puncte de vedere pentru a furniza o bază de lucru pentru cercurile mici, au fost sugerate câteva reflecţii adiţionale: de exemplu, rămânând neatins că Biserica trebuie să-l primească pe cel care se află în dificultate, ar fi bine să se vorbească mai pe larg şi despre familiile care rămân fidele faţă de învăţăturile Evangheliei, mulţumindu-le şi încurajându-le pentru mărturia pe care o oferă. Din Sinod ar trebui să reiasă cu mai multă claritate că o căsătorie indisolubilă, fericită, fidelă pentru totdeauna, este frumoasă, este posibilă şi este prezentă în societate, evitând deci să se focalizeze îndeosebi asupra situaţiilor familiale imperfecte.

Alte reflecţii au sugerat să se dea accent mai mare temei femeii, a ocrotirii sale şi a importanţei sale pentru transmiterea vieţii şi a credinţei; să se integreze câteva consideraţii despre figura bunicilor în interiorul nucleului familial; să se insereze o referinţă mai specifică la familie ca "Biserică familială" şi parohiei ca "familie de familii", precum şi la Sfânta Familie, model de referinţă esenţial. În această optică, a fost sugerat şi să se valorizeze mai mult perspectiva misionară a familiei, vestirea Evangheliei în lumea contemporană din partea ei.

Este necesar să se aprofundeze şi să se clarifice tema "gradualităţii", care poate să fie la originea unei serii de confuzii. Cât priveşte accesul la sacramente pentru divorţaţii recăsătoriţi, de exemplu, s-a spus că este greu de primi excepţii fără ca în realitate să devină o regulă comună.

De asemenea s-a afirmat că nu este aproape prezent cuvânt "păcat" în Relatio. De asemenea s-a amintit tonul profetic al cuvintelor lui Isus, pentru a evita riscul de a se conforma cu mentalitatea lumii prezente.

În afară de aceasta, în raport cu homosexualii a fost evidenţiată necesitatea de primire, dar cu prudenţa justă, pentru ca să nu se creeze impresia unei evaluări pozitive a acestei orientări din partea Bisericii. Aceeaşi atenţie a fost dorită în privinţa convieţuirilor.

Alte idei de reflecţie au indicat necesitatea de a reafirma importanţa sacramentului Botezului, esenţial pentru a înţelege până la capăt sacramentalitatea căsătoriei şi chiar faptul că este un "mister" în vestirea Evangheliei.

Cu privire la iuţirea procedurilor pentru cauzele de nulitate matrimonială, unele perplexităţi au fost ridicate cu privire la propunerea de a încredinţa competenţe mai mari episcopului diecezan, împovărându-l în mod excesiv, în timp ce o reflecţie mai aprofundată şi articulată a fost dorită pentru cazurile de poligamie - mai ales pentru cel care se converteşte şi vrea să se apropie de sacramente - şi pentru răspândirea pornografiei (îndeosebi cea pe web), risc real pentru unitatea familială. În sfârşit, în raport cu deschiderea la viaţă din partea cuplurilor, se subliniază necesitatea de a trata în mod aprofundat şi decis nu numai tema avortului, ci şi pe cea a maternităţii surogate.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 19.