Vatican: Sfânta Liturghie de mulţumire pentru canonizare echipolentă a sfinţilor canadieni Francisc de Laval şi Maria a Întrupării Guyart Martin (duminică, 12 octombrie 2014)

În duminica a XXVIII-a de peste an, 12 octombrie 2014, Sfântul Părinte Francisc a prezidat în bazilica vaticană concelebrarea euharistică de mulţumire pentru canonizarea echipolentă a sfinţilor canadieni: sfântul Francisc de Laval, episcop (1623-1708) şi sfânta Maria a Întrupării Guyart Martin, călugăriţă, fondatoare a Congregaţiei Ursulinelor din Uniunea Canadiană (1599-1672). Au concelebrat cu Sfântul Părinte episcopii şi preoţii indicaţi de Arhidieceza de Québec (Canada). Prezentăm în continuare textul omiliei pe care papa a ţinut-o după proclamarea sfintei Evanghelii:

Am ascultat profeţia lui Isaia: "Domnul va şterge lacrimile de pe feţele tuturor..." (Is 25,8). Aceste cuvinte, pline de speranţa lui Dumnezeu, indică ţinta, arată viitorul spre care ne îndreptăm. Pe acest drum sfinţii ne preced şi ne conduc. Aceste cuvinte schiţează şi vocaţia bărbaţilor şi femeilor misionari.

Misionarii sunt cei care, docili faţă de Duhul Sfânt, au curajul să trăiască Evanghelia. Şi această Evanghelie pe care tocmai am ascultat-o: "Mergeţi la răspântiile drumurilor" - spune regele servitorilor săi (Mt 22,9). Şi servitorii au ieşit şi au adunat pe toţi cei pe care i-au găsit, "răi şi buni", pentru a-i duce la ospăţul de nuntă al regelui (cf. v. 10).

Misionarii au primit această chemare: au ieşit ca să-i cheme pe toţi, la răspântiile din lume; şi astfel au făcut atât de mult bine Bisericii, pentru că dacă Biserica se opreşte şi se închide se îmbolnăveşte, se poate corupe, fie cu păcatele fie cu falsa ştiinţă separată de Dumnezeu, care este secularismul lumesc.

Misionarii şi-au îndreptat privirea spre Cristos răstignit, au primit harul său şi nu l-au ţinut pentru ei înşişi. Ca sfântul Paul, s-au făcut totul pentru toţi; au ştiu să trăiască în sărăcie şi în belşug, în săturare şi în foame; totul puteau în Cel care le dădea puterea (cf. Fil 4,12-13). Cu această putere a lui Dumnezeu au avut curajul de "a ieşi" pe drumurile lumii cu încrederea în Domnul care cheamă. Aşa este viaţa unui misionar şi a unei misionare... pentru a termina apoi departe de casă, de propria patrie; de atâtea ori ucişi, asasinaţi! Aşa cum s-a întâmplat în acest zile pentru atâţia fraţi şi surori ai noştri.

Misiunea evanghelizatoare a Bisericii este în mod esenţial vestire a iubirii, a milostivirii şi a iertării lui Dumnezeu, revelate oamenilor prin viaţa, moartea şi învierea lui Isus Cristos. Misionarii au slujit misiunea Bisericii, frângând celor mai mici şi celor mai îndepărtaţi pâinea Cuvântului şi ducând tuturor darul iubirii inepuizabile, care provine din însăşi inima Mântuitorului.

Aşa au fost sfântul Francisc de Laval şi sfânta Maria a Întrupării. Aş vrea să vă las vouă, dragi pelerini canadieni, în această zi, două sfaturi: sunt luate din Scrisoarea către Evrei şi gândindu-mă la misionarii vor face foarte mult bine comunităţilor voastre.

Primul este acesta: "Amintiţi-vă de conducătorii voştri care v-au învăţat cuvântul lui Dumnezeu şi, meditând împlinirea vieţii lor, imitaţi credinţa lor" (13,7). Amintirea misionarilor ne susţine în momentul în care experimentăm numărul mic al lucrătorilor Evangheliei. Exemplele lor ne atrag, ne determină să imităm credinţa lor. Sunt mărturii rodnice care generează viaţă!

Al doilea este acesta: "Dar amintiţi-vă de zilele de la început, în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi susţinut o luptă grea, plină de suferinţe... Aşadar, nu vă pierdeţi încrederea! Ea are o mare răsplată. Căci aveţi nevoie de răbdare..." (10,32.35-36). A aduce omagiu celui care a suferit pentru a ne aduce Evanghelia înseamnă a duce înainte şi noi lupta cea bună a credinţei, cu umilinţă, blândeţe şi milostivire, în viaţa de fiecare zi. Şi acest lucru aduce rod.

Amintirea celor care ne-au precedat, a celor care au întemeiat Biserica noastră. Biserică rodnică aceea din Québec! Rodnică de atâţia misionari care au mers pretutindeni. Lumea a fost umplută de misionari canadieni ca aceştia doi. Acum un sfat: fie ca această amintire să nu ne ducă la abandonarea francheţii şi curajului. Probabil - ba chiar nu probabil! - diavolul este viclean şi nu tolerează ca un ţinut să fie aşa de rodnic de misionari. Să-l rugăm pe Domnul pentru ca Biserica din Québec să se întoarcă pe acest drum al rodniciei, pentru a da lumii mulţi misionari. Aceşti doi care - să spunem aşa - au fondat Biserica din Québec, să ajute ca mijlocitori. Fie ca sămânţa semănată de ei să crească şi să dea rod de noi bărbaţi şi femei curajoşi, clarvăzători, cu inima deschisă la chemarea Domnului. Astăzi trebuie să se ceară asta pentru patria voastră. Ei, din cer, vor fi mijlocitorii noştri. Québec să fie din nou acel izvor de buni şi sfinţi misionari.

Iată bucuria şi mandatul acestui pelerinaj al vostru: a-i comemora pe martori, pe misionarii credinţei în ţara voastră. Această amintire ne susţine mereu în drumul spre viitor, spre ţintă, când "Domnul va şterge lacrimile de pe toate feţele...".

"Să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea lui" (Is 25,9).

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 9.