A şaptea Congregaţie generală: Sinteza dezbaterii generale (9 octombrie, dimineaţă)

Sfântul Părinte: prezent

Părinţi sinodali: 184

A şaptea Congregaţie generală a fost subîmpărţită în două momente: în primul a continuat dezbaterea generală despre tema din după-amiaza precedentă, adică "Situaţiile pastorale dificile (partea II, cap. 3). Situaţii familiale / Cu privire la unirile dintre persoane de acelaşi sex". Al doilea moment, în schimb, a tratat tema următoare, adică "Provocările pastorale în privinţa deschiderii la viaţă".

Aşadar, în prima parte s-a reflectat din nou asupra chestiunii accesului la sacramentul Euharistiei pentru divorţaţii recăsătoriţi. Înainte de toate, a fost reafirmată indisolubilitatea căsătoriei, fără compromisuri, bazată pe faptul că legătura sacramentală este o realitate obiectivă, operă a lui Cristos în Biserică. Această valoare trebuie apărată şi îngrijită cu o cateheză prematrimonială adecvată, pentru ca logodnicii să fie pe deplin conştienţi de caracterul sacramental al legăturii şi de natura sa vocaţională. În afară de asta, este oportună o însoţire pastorală pentru perechi şi după căsătorie.

În acelaşi timp, s-a spus că trebuie privit la fiecare caz în parte, la situaţiile concrete şi de mare suferinţă, făcând distincţie, de exemplu, între cel care l-a părăsit pe soţ şi cel care a fost părăsit. Problema există - s-a repetat de mai multe ori în Aulă - şi Biserica n-o neglijează. Pastoraţia nu trebuie să fie exclusivă, "totul sau nimic", ci milostivă, pentru că misterul Bisericii este un mister de consolare.

Oricum a fost amintit că pentru divorţaţii recăsătoriţi faptul de a nu se putea apropia la Euharistie nu înseamnă deloc că nu sunt membri ai comunităţii ecleziale, dimpotrivă, s-a făcut invitaţia de a reconsidera că există diferite responsabilităţi pe care ei le pot exercita. În afară de asta, a fost subliniată şi necesitatea de a simplifica şi a accelera procedurile pentru declararea nulităţii matrimoniale.

Cu privire la concubinaj în anumite regiuni s-a observat că adesea este datorat motivelor economice şi sociale şi nu unui soi de refuzare a învăţăturilor Bisericii. În afară de asta, adesea aceste şi alte situaţii de uniri de fapt sunt trăite păstrând dorinţa vieţii creştine, deci au nevoie de o pastoraţie adecvată. La fel, reafirmând imposibilitatea de a recunoaşte căsătoria între persoane de acelaşi sex, s-a subliniat oricum necesitatea unei apropieri respectuoase şi nu discriminante faţă de homosexuali.

Alte reflecţii s-au oprit asupra chestiunii căsătoriilor mixte, evidenţiind că, în afară de dificultăţi, este bine de privit şi la posibilitatea, pe care ele o oferă, de a mărturisi armonia şi dialogul interreligios. S-a tratat apoi, din nou, tema limbajului pentru ca Biserica să reuşească să implice credincioşi şi necredincioşi, şi toate persoanele de bunăvoinţă pentru a găsi modele de viaţă familială care să favorizeze dezvoltarea integrală a persoanei umane şi bunăstarea societăţii. Sugestia - s-a spus - este aceea de a vorbi despre familie cu o "gramatică a simplităţii" care să ajungă la inimile credincioşilor.

În partea a doua a Congregaţiei a fost tratată şi tema paternităţii responsabile, reafirmând că darul vieţii (la fel ca virtutea castităţii) sunt valori care stau la baza căsătoriei creştine şi subliniind gravitatea unui delict ca avortul. În acelaşi timp, au fost evidenţiate multele drame pe care le trăiesc multe familii, de exemplu în anumite contexte asiatice, unde există cazuri de infanticid, violenţă asupra femeilor, trafic de fiinţe umane. De aceea a fost subliniată necesitatea de a da importanţă conceptului de dreptate printre virtuţile care stau la baza familiei.

Apoi dezbaterea a tratat chestiunea responsabilităţii părinţilor în educarea copiilor la credinţă şi la învăţăturile pe care ea le oferă: această responsabilitate este primordială - s-a spus - şi este important să i se acorde atenţia justă. Între altele, a fost notat cum pastoraţia copiilor poate să creeze un punct de contact cu familiile care se află în situaţii dificile.

Cu privire la copii, a fost subliniat impactul negativ al contracepţiei asupra societăţii, care a comportat scăderea natalităţii. În faţa acestui scenariu - s-a spus - catolicii nu trebuie să rămână în tăcere, ci trebuie să ducă un mesaj de speranţă: copiii sunt importanţi, dăruiesc viaţă şi bucurie părinţilor lor şi întăresc credinţa şi practicile religioase.

În sfârşit, s-a vorbit din nou despre rolul esenţial al laicilor în apostolatul familiei şi în evanghelizarea sa, precum şi al mişcărilor laicale care pot să însoţească nucleele familiale aflate în dificultate.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.