A şasea Congregaţie generală: Sinteza dezbaterii generale (8 octombrie, după-amiază)

Sfântul Părinte: prezent

Părinţi sinodali: 180

În a şasea Congregaţie generală a continuat dezbaterea generală despre tema prevăzută, conform cuprinsului din Instrumentum laboris: "Situaţiile pastorale dificile (partea II, cap. 3). Situaţii familiale / Cu privire la unirile dintre persoane de acelaşi sex".

În primul rând, a fost subliniat că Biserica nu este o vamă, ci o casă paternă, deci trebuie să oferă o însoţire răbdătoare tuturor persoanelor, chiar şi celor care se află în situaţii pastorale dificile. Biserica catolică adevărată cuprinde familii sănătoase şi familii în criză, deci efortul zilnic de sfinţire nu trebuie să arate indiferenţă faţă de slăbiciune, pentru că răbdarea implică ajutarea celui slab în mod activ.

Cât priveşte procesele de declarare a nulităţii matrimoniale, în general a fost întâlnită de mulţi exigenţa de grăbire în proceduri (şi de a integra mai mulţi laici competenţi în tribunalele ecleziastice), dar a fost prezentat şi pericolul de superficialitate şi necesitatea de a salvgarda mereu respectarea adevărului şi drepturile părţilor. Şi pentru că - s-a spus - procesul nu este contrar carităţii pastorale şi pastoraţia judiciară trebuie să evite idei care învinovăţeşte, încurajând o tratare senină a cauzelor. Tot cu privire la nulitatea matrimonială s-a reflectat asupra ipotezei de a recurge la calea administrativă, nu înlocuitoare a celei judecătoreşti, ci complementară ei. S-a propus ca să revină episcopului să decidă care cereri de verificare de nulitate să se trateze pe această cale administrativă.

A fost reafirmat apoi cu putere că este nevoie de o atitudine de respect faţă de divorţaţii recăsătoriţi, pentru că adesea trăiesc şi situaţii de suferinţă sau nedreptate socială, suferă în tăcere şi caută în multe cazuri, printr-un parcurs treptat, să ajungă să participe mai deplin la viaţa eclezială. Deci pastoraţia va trebui să fie nu represivă, ci plină de milostivire.

Referitor la poligamie, pe de o parte s-a subliniat că este vorba despre o realitate pe cale de diminuare pentru că este favorizată mai mult de contextul rural, în timp ce astăzi înaintează urbanizarea; pe de altă parte, s-a amintit că există poligami convertiţi la catolicism şi care doresc să primească sacramentele iniţierii creştine, şi s-a pus întrebarea dacă există măsuri pastorale specifice pentru a veni în întâmpinarea acestor situaţii cu discernământ oportun.

S-a revenit asupra necesităţii unei mai mari pregătiri la căsătorie, mai ales printre tinerii cărora trebuie să li se prezinte frumuseţea unirii sacramentale, împreună cu o educaţie afectivă adecvată, care să nu fie numai o exortaţie moralistă, care ajunge să genereze un soi de analfabetism religios şi uman. Este necesară, în parcursul matrimonial, o adevărată creştere a persoanei.

În timpul orei de dezbatere liberă - între 18.00 şi 19.00 - intervenţiile au prezentat experienţe şi modele concrete ale unei pastoraţii pentru divorţaţii recăsătoriţi care să se folosească pe larg de grupurile de ascultare. Este important - s-a spus - să se evite cu atenţie să se dea o judecată morală, să se vorbească despre "stare permanentă de păcat", căutând, în schimb, să se facă să se înţeleagă că neadmiterea la sacramentul Euharistiei nu elimină complet posibilitatea harului în Cristos şi se datorează mai degrabă situaţiei obiective a rămânerii unei precedente legături sacramentale indisolubile. În această optică, a fost reafirmată de mai multe ori importanţa împărtăşaniei spirituale. În orice caz a fost reafirmat că şi aceste propuneri manifestă limite şi că desigur nu există soluţii "uşoare" la această problematică.

Şi pentru pastoraţia faţă de persoanele homosexuale s-a insistat asupra importanţei ascultării şi chiar a grupurilor de ascultare.

Alte intervenţii s-au oprit asupra chestiunii catolicilor care schimbă confesiunea creştină şi viceversa, cu toate consecinţele dificile care derivă pentru căsătoriile interconfesionale şi evaluarea validităţii lor, în lumina posibilităţilor de divorţ prevăzute de Bisericile ortodoxe.

Apoi, amintind Sinodul ordinar ţinut în 1980 şi dedicat temei "Familia creştină", s-a observat evoluţia foarte mare care a avut loc de atunci în cultura juridică internaţională şi necesitatea ca Biserica să fie conştientă de asta şi ca instituţiile culturale - cum sunt Universităţile catolice - să se confrunte cu această situaţie pentru a păstra un rol în dezbaterea care se desfăşoară.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.