Papa Francisc: Angelus (14 septembrie 2014)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

La 14 septembrie Biserica celebrează sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. Vreo persoană necreştină ar putea să ne întrebe: de ce "să exaltăm" crucea? Putem răspunde că noi nu exaltăm o cruce oarecare, sau toate crucile: exaltăm Crucea lui Isus, pentru că în ea s-a revelat la maxim iubirea lui Dumnezeu faţă de omenire. Este ceea ce ne aminteşte Evanghelia lui Ioan în liturgia de astăzi: "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât l-a dat pe Fiul unicul născut" (3,16). Tatăl l-a "dat" pe Fiul pentru a ne mântui şi acest lucru a comportat moartea lui Isus, şi moartea pe cruce. De ce? Pentru ce a fost necesară Crucea? Din cauza gravităţii răului care ne ţinea sclavi. Crucea lui Isus exprimă ambele lucruri: toată forţa negativă a răului şi toată atotputernicia blândă a milostivirii lui Dumnezeu. Crucea pare să decreteze falimentul lui Isus, dar în realitate marchează victoria sa. Pe Calvar, cei care îşi băteau joc de El îi spuneau: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce" (cf. Mt 27,40). Dar era adevărat contrariul: tocmai pentru că era Fiul lui Dumnezeu, Isus stătea acolo, pe cruce, fidel până la sfârşit planului de iubire al Tatălui. Şi tocmai pentru aceasta Dumnezeu l-a "înălţat" pe Isus (Fil 2,9), conferindu-i o regalitate universală.

Şi când ne îndreptăm privirea spre Crucea pe care Isus a fost pironit, contemplăm semnul iubirii, al iubirii infinite a lui Dumnezeu faţă de fiecare dintre noi şi rădăcina mântuirii noastre. Din acea Cruce provine milostivirea Tatălui care îmbrăţişează întreaga lume. Prin intermediul Crucii lui Cristos este învins cel rău, este învinsă moartea, ne este dăruită viaţa, ne este restituită speranţa. Acest lucru este important: prin intermediul Crucii lui Cristos ne este restituită speranţa. Crucea lui Isus este unica noastră speranţă adevărată! Iată pentru ce Biserica "exaltă" sfânta Cruce şi iată pentru ce noi creştinii binecuvântăm cu semnul crucii. Adică, noi nu exaltăm crucile, ci Crucea glorioasă a lui Isus, semn al iubirii imense a lui Dumnezeu, semn al mântuirii noastre şi drum spre Înviere. Şi aceasta este speranţa noastră.

În timp ce contemplăm şi celebrăm sfânta Cruce, ne gândim cu emoţie la atâţia fraţi şi surori ai noştri care sunt persecutaţi şi ucişi din cauza fidelităţii lor faţă de Cristos. Asta se întâmplă în special acolo unde libertatea religioasă nu este încă garantată sau pe deplin realizată. Însă se întâmplă şi în ţări şi locuri care în linie de principiu tutelează libertatea şi drepturile umane, dar unde în mod concret credincioşii, şi în special creştinii, întâlnesc limitări şi discriminări. De aceea astăzi îi amintim şi ne rugăm în mod deosebit pentru ei.

Pe Calvar, la picioarele Crucii, era Fecioara Maria (cf. In 19,25-27). Este Fecioara Îndurerată, pe care mâine o vom celebra în liturgie. Ei îi încredinţez prezentul şi viitorul Bisericii, pentru ca toţi să ştim să descoperim şi să primim mereu mesajul de iubire şi de mântuire al Crucii lui Isus. Îi încredinţez îndeosebi perechile de soţi pe care am avut bucuria să-i unesc în căsătorie în această dimineaţă în bazilica "Sfântul Petru".

_____________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Mâine, în Republica Centrafricană va începe în mod oficial Misiunea voită de Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite pentru a favoriza pacificarea ţării şi a ocroti populaţia civilă, care suferă grav consecinţele conflictului aflat în desfăşurare. În timp ce asigur angajarea şi rugăciunea Bisericii catolice, încurajez efortul Comunităţii internaţionale, care vine în ajutorul centrafricanilor de bunăvoinţă. Cât mai repede violenţa să cedeze locul dialogului; taberele opuse să lase deoparte interesele particulare şi să se străduiască pentru ca fiecare cetăţean, de orice etnie şi religie ar aparţine, să poată colabora pentru edificarea binelui comun. Fie ca Domnul să însoţească această muncă pentru pace!

Ieri am fost la Redipuglia, la cimitirul austro-ungar şi la Sacrariu. Acolo m-am rugat pentru morţii din cauza marelui război. Numerele sunt înspăimântătoare: se vorbeşte de circa 8 milioane de tineri soldaţi căzuţi şi de circa 7 milioane de persoane civile. Asta ne face să înţelegem cât de mult războiul este o nebunie! O nebunie din care omenirea încă n-a învăţat lecţia, pentru că după ea a fost un al doilea război mondial şi atâtea altele care astăzi sunt încă în desfăşurare. Dar oare când vom învăţa noi această lecţie? Îi invit pe toţi să privească la Isus Răstignit pentru a înţelege că ura şi răul sunt înfrânte cu iertarea şi binele, pentru a înţelege că răspunsul războiului face doar să crească răul şi moartea!

Şi acum vă salut cordial pe voi toţi, credincioşi romani şi pelerini care provin din Italia şi din diferite ţări.

Salut îndeosebi pe "Los Amigos de Santa Teresita y de Madre Elisabeth" din Columbia; pe credincioşii din Sotto il Monte Giovanni XXIII, Messina, Genova, Collegno şi Spoleto, şi corul de tineri din Trebaseleghe (Padova). Îi salut pe reprezentanţii muncitorilor din Grupul IDI şi pe aderenţii la Mişcarea Curcubeul Sfânta Maria Îndurerată.

Vă cer, vă rog, să vă rugaţi pentru mine. Tuturor doresc duminică frumoasă şi poftă bună. La revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.