Celebrare prezidată de Sfântul Părinte Francisc la Sacrariul din Redipuglia în centenarul începerii primului război mondial (13 septembrie 2014)

Puţin după ora 8.00 din dimineaţa de 13 septembrie 2014, Sfântul Părinte Francisc a decolat de la aeroportul din Ciampino pentru a merge la Sacrariul din Redipuglia, în provincia Gorizia, pentru celebrarea sfintei Liturghii în centenarul începerii primului război mondial.

La sosirea sa la aeroportul Ronchi dei Legionari, Papa a fost primit de E.S. Mons. Carlo Roberto Maria Redaelli, arhiepiscop de Gorizia, de dna Roberta Pinotti, ministrul apărării din guvernul italian, şi de alte autorităţi civile.

Papa a mers mai întâi cu maşina la cimitirul austro-ungar din Fogliano Redipuglia, unde a rămas în rugăciune pentru cei aproape 15 mii de căzuţi din primul conflict mondial îngropaţi acolo şi a depus pe un mormânt o coroană de flori.

Imediat după aceea a mers la Sacrariul militar din Redipuglia, care păstrează osemintele a 100.187 de căzuţi italieni din primul război mondial, primit de E.S. Santo Marcian?, Ordinariu Militar pentru Italia.

La ora 10.00 a început sfânta Liturghie celebrată de Papa Francisc cu cardinalii Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena şi Josip Bozanić, arhiepiscop de Zagreb, şi cu numeroşi episcopi provenind din Slovenia, Austria, Ungaria şi Croaţia şi din diecezele din Friuli Venezia Giulia, precum şi episcopii ordinariii militari şi capelanii militari.

După ritul împărtăşaniei a fost recitată o rugăciuni pentru cei căzuţi şi pentru victimele din toate războaiele. La sfârşitul celebrării, ordinariul militar pentru Italia, E.S. Santo Marcian?, a adresat Sfântului Părinte un salut de omagiu.

În sfârşit, Papa Francisc a încredinţat ordinariilor militari şi episcopilor prezenţi lampa Lumina Sfântului Francisc, care va fi aprinsă în respectivele dieceze în timpul celebrărilor de comemorare a primului război mondial. Lampa, încredinţată de Sfântul Părinte şi şefilor de stat major şi comandanţilor generali prezenţi la celebrare, este oferită de Sfântul Convent din Assisi, iar uleiul de Asociaţia Liberă Preot Luigi Ciotti.

Sfântul Părinte a părăsit apoi Sacrariul din Redipuglia pentru a ajunge cu maşina la aeroportul Ronchi dei Legionari, unde şi-a luat rămas bun de la autorităţile care l-au primit la sosire şi pe la ora 12.00 a decolat pentru a se întoarce la Ciampino şi apoi în Vatican.

Prezentăm în continuare omilia pe care Papa Francisc a rostit-o în cursul celebrării euharistice la Sacrariul militar:

* * *

După ce am contemplat frumuseţea peisajului din toată această zonă, unde bărbaţi şi femei lucrează ducând înainte familia lor, unde copiii se joacă şi bătrânii visează... aflându-mă aici, în acest loc, aproape de acest cimitir, găsesc să spun numai: războiul este o nebunie.

În timp ce Dumnezeu duce înainte creaţia sa, iar noi oamenii suntem chemaţi să colaborăm la lucrarea sa, războiul distruge. Distruge şi ceea ce Dumnezeu a creat mai frumos: fiinţa umană. Războiul distruge totul, chiar şi legătura dintre fraţi. Războiul este nebun, planul său de dezvoltare este distrugerea: voinţa de a se dezvolta prin distrugere!

Lăcomia, intoleranţa, ambiţia la putere... sunt motive care împing înainte decizia războinică, şi aceste motive sunt adesea justificate de o ideologie; dar mai întâi este pasiunea, este impulsul deformat. Ideologia este o justificare şi atunci când nu există o ideologie, există răspunsul lui Cain: "Ce mă interesează?". "Oare sunt eu păzitorul fratelui meu?" (Gen 4,9). Războiul nu priveşte în faţă pe nimeni: bătrâni, copii, mame, taţi... "Ce mă interesează?".

Deasupra intrării în acest cimitir pluteşte motoul batjocoritor al războiului: "Ce mă interesează?". Toate aceste persoane, care se odihnesc aici, aveau proiectele lor, aveau visurile lor..., însă vieţile lor au fost frânte. De ce? Pentru că omenirea a spus: "Ce mă interesează?".

Şi astăzi, după al doilea eşec al unui alt război mondial, probabil că se poate vorbi despre un al treilea război dus "pe bucăţi", cu crime, masacre, distrugeri...

Ca să fim oneşti, prima pagină a ziarelor ar trebui să aibă ca titlu: "Ce mă interesează?". Cain ar spune: "Oare sunt eu păzitorul fratelui meu?".

Această atitudine este exact opusul a ceea ce ne cere Isus în Evanghelie. Am ascultat: El este în cel mai mic dintre fraţi: El, Regele, Judecătorul lumii, El este cel înfometat, cel însetat, cel străin, cel bolnav, cel închis... Cine se îngrijeşte de fratele, intră în bucuria Domnului; în schimb cine nu face asta, cine cu omisiunile sale spune: "Ce mă interesează?", rămâne afară.

Aici şi în celălalt cimitir sunt atâtea victime. Astăzi noi le amintim. Există plânsul, există doliul, există durerea. Şi de aici amintim victimele din toate războaiele.

Şi astăzi victimele sunt multe... Cum este posibil acest lucru? Este posibil pentru că şi astăzi în culise există interese, planuri geopolitice, aviditate de bani şi de putere, există industria armelor, care parte să fie atât de importantă!

Şi aceşti planificatori de teroare, aceşti organizatori ai ciocnirii, precum şi vânzătorii de arme, au scris în inimă: "Ce mă interesează?".

Aparţine înţelepţilor a recunoaşte greşelile, a simţi durere de ele, a se căi, a cere iertare şi a plânge.

Cu acel "Ce mă interesează?" pe care-l au în inimă afaceriştii războiului, probabil câştigă mult, însă inima lor coruptă a pierdut capacitatea de a plânge. Cain nu a plâns. Nu a putut să plângă. Umbra lui Cain ne acoperă astăzi aici, în acest cimitir. Se vede aici. Se vede în istoria care merge din 1914 până în zilele noastre. Şi se vede şi în zilele noastre.

Cu inimă de fiu, de frate, de părinte, cer vouă tuturor şi pentru noi toţi convertirea inimii: a trece de la "Ce mă interesează?" la plâns. Pentru toţi căzuţii din "inutilul măcel", pentru toate victimele nebuniei războiului, în orice timp. Plânsul. Fraţilor, omenirea are nevoie să plângă, şi aceasta este ora plânsului.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.