Pentru ISIS nu este diferenţă între Orient şi Occident. Toţi suntem necredincioşi!

De Fadi Sotgiu Rahi, C.SS.R.

Ştirile de la telejurnale, din presă şi din internet la nivel internaţional sunt în ultima vrem dedicate toate acţiunilor inumane, imorale şi brutale ale Statului Islamic din Marea Sirie şi din Irak (ISIS).

De peste trei luni masacrul, persecuţia, deportarea şi răpirile de creştini sirieni şi irakieni sunt priorităţile sunniţilor jihadişti extremişti islamici, care domină câteva zone din Levante, anunţând naşterea unui nou califat islamic.

În faţa torentului de sânge care curge în Irak, în panorama celor mai vechi oraşe ale creştinismului de acum golite, în faţa miilor de refugiaţi care zilnic fug din ţinuturile lor, în faţa fotografiilor cu copii şi bătrâni abandonaţi, în faţa bombardării bisericilor şi moscheilor mai vechi şi în faţa numărului nelimitat de martiri creştini în timpul acestor ultime luni, cea mai mare parte a naţiunilor din lume a rămas în tăcere totală privind ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu lăsând numai câteva comentarii la ştiri. Un lucru foarte neplăcut...

Noul calif al statului islamic Abu Bakr al-Baghdadi este urmat de peste douăzeci de mii de musulmani sunniţi prezenţi în Siria şi Irak în mod public; în timp ce în Liban este urmat încă secret. Membrii ISIS cresc la număr şi continuă în acţiunile lor fără nicio milă convertind cu forţa pe toţi la islam, la strigătul: Allahu Akbar (Dumnezeu este mare), şi considerându-i pe non-musulmani Cuffar (necredincioşi).

Totuşi, scenariul de persecutare a creştinilor, conform ISIS, nu este numai Levante. Ei consideră întregul Occident o lume creştină; de aceea nu fac diferenţă între Orient şi Occident; deja unii dintre ei începeau să anunţe convertirea la islam în unele naţiuni occidentale.

Apoi, la 20 august 2014, a avut loc decapitarea jurnalistului nord-american James Foley, 40 de ani, în Irak, răpit la sfârşitul anului 2012 în Siria. Între timp, poziţia Statelor Unite şi a Marii Britanii faţă de ISIS s-a schimbat, şi ambele au anunţat starea de maximă alertă de frica unui atentat în teritoriul lor. Preşedintele Obama a ordonat bombardarea locurilor salafiţilor jihadişti din Irak, fără a trimite soldaţi în teritoriu.

În timpul lunii august, membri care aparţin acestui stat sau "simpatizanţi" ai lor în diferite naţiuni, au început să apară public în Europa şi în altă parte, manifestând şi purtând drapelul negru al noului stat autoproclamat independent. La AJA, în Olanda, peste 500 de persoane au manifestat liber pentru a sprijini statul islamic în Levante, fără nicio reacţie din partea statului care voia "să respecte libertatea de exprimare".

În schimb, la Köln, în Germania, circa şaptezeci de musulmani au manifestat cu acelaşi scop, însă după un conflict cu poliţia au fost arestaţi aproape toţi. În urmă cu două săptămâni, la Londra, sute de musulmani blocau şi se plimbau pe străzile oraşului cu drapelul ISIS şi cu fotografia califului.

Aceste manifestări publice care sprijină statul islamic, împreună cu descoperirea multor europeni care se luptă cu teroriştii din Siria şi din Irak, au fost un zdruncin mare pentru conştiinţa colectivă şi mai ales pentru aceea a unor responsabili civili din Europa, care şi-au dat seama de pericolul care este în desfăşurare. Tocmai pentru aceasta, primul ministru al Olandei a decis, la 25 august 2014, să le ia cetăţenia olandeză tuturor celor care luptă în Irak şi în Siria, precum şi celor care aparţin acestor mişcări teroriste. Aceeaşi decizie a fost luată din partea preşedintelui Argentinei.

Între timp, ISIS deja încearcă să dezvolte prezenţa sa în alte naţiuni arabe, pătrunzând în Liban. Însă soldaţii libanezi apără bine frontierele lor, mai ales după ciocnirea cu peste 6.000 de terorişti care au încercat să intre prin munţii sirieni pentru a domina localitatea Erssal la nord de Bekaa. Peste douăzeci de eroi militari au decedat în acel conflict, sute de răniţi printre soldaţi şi civili, iar cea mai mare parte a locuitorilor au emigrat.

Ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu este mai rău decât la ceea ce am asistat în timpul războaielor mondiale. De aceea are dreptate papa Francisc atunci când spune că deja a început un "al treilea război mondial". Vizita unită a celor patru Patriarhi ai Bisericilor Orientale la Arbil în nordul Irakului, a fost apoi un semn de confirmare a unităţii Bisericilor în jurul creştinilor persecutaţi, a căror faţă o oglindeşte pe cea a lui Isus suferind pe Calvar.

Criza este enormă, forţele sunt slabe şi marile naţiuni sunt dezinteresate de poporul suferind. Biserica ajută deschizând porţile caselor lui Dumnezeu ca loc de primire pentru refugiaţi. În schimb, lumea stă şi priveşte fără să reacţioneze.

(După Zenit, 4 septembrie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 8.