Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 3 septembrie 2014

Biserica este mamă

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În catehezele precedente am avut ocazia să remarc de mai multe ori că nu devenim creştini de la noi înşine, adică prin propriile forţe, în mod autonom, nici nu devenim creştini în laborator, ci suntem născuţi şi crescuţi în credinţă în cadrul acelui mare trup care este Biserica. În acest sens Biserica este într-adevăr mamă, mama noastră Biserica - este frumos s-o spunem aşa: mama noastră Biserica - o mamă care ne dă viaţă în Cristos şi care ne face să trăim cu toţi ceilalţi fraţi în comuniunea Duhului Sfânt.

1. În această maternitate a sa, Biserica are ca model pe Fecioara Maria, modelul cel mai frumos şi cel mai înalt care poate să existe. Este ceea ce deja primele comunităţi creştine au scos în evidenţă şi Conciliul al II-lea din Vatican a exprimat în mod minunat (cf. Constituţia Lumen gentium, 63-64). Maternitatea Mariei este desigur unică, singulară şi s-a împlinit la plinirea timpurilor, când Fecioara l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu, zămislit prin lucrarea Duhului Sfânt. Şi totuşi, maternitatea Bisericii este tocmai în continuitate cu aceea a Mariei, ca o prelungire a sa în istorie. Biserica, în rodnicia Duhului, continuă să nască noi fii în Cristos, mereu în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi în docilitatea faţă de planul său de iubire. Biserica este mamă. De fapt, naşterea lui Isus în sânul Mariei este preludiu al naşterii fiecărui creştin în sânul Bisericii, din moment ce Cristos este întâiul născut dintr-o mulţime de fraţi (cf. Rom 8,29) şi primul nostru frate Isus s-a născut din Maria, este modelul şi noi toţi suntem născuţi în Biserică. Înţelegem, aşadar, cum relaţia care uneşte pe Maria şi Biserica este deosebit de profundă: privind la Maria, descoperim faţa cea mai frumoasă şi cea mai duioasă a Bisericii; şi privind la Biserică, recunoaştem trăsăturile sublime ale Mariei. Noi creştinii, nu suntem orfani, avem o mamă, avem o mamă, şi acest lucru este mare! Nu suntem orfani! Biserica este mamă, Maria este mamă.

2. Biserica este mama noastră pentru că ne-a născut la Botez. De fiecare dată când botezăm un copil, devine fiu al Bisericii, intră în Biserică. Şi din acea zi, ca mamă grijulie, ne creşte în credinţă şi ne arată, cu forţa Cuvântului lui Dumnezeu, drumul de mântuire, apărându-ne de rău.

Biserica a primit de la Isus comoara preţioasă a Evangheliei nu pentru a o ţine pentru sine, ci pentru a o dărui cu generozitate celorlalţi, aşa cum face o mamă. În această slujire de evanghelizare se manifestă în mod special maternitatea Bisericii, angajată, ca o mamă, să ofere copiilor săi hrana spirituală care alimentează şi face să rodească viaţa creştină. Prin urmare, toţi suntem chemaţi să primim cu mintea şi inima deschise Cuvântul lui Dumnezeu pe care Biserica în fiecare zi îl împarte, pentru că acest Cuvânt are capacitatea de a ne schimbă dinăuntru. Numai Cuvântul lui Dumnezeu are această capacitate de a ne schimbă mult dinăuntru, din rădăcinile noastre cele mai adânci. Are această putere Cuvântul lui Dumnezeu. Şi cine ne dă Cuvântul lui Dumnezeu? Mama Biserica. Ea ne alăptează cu acest cuvânt când suntem copii, ne creşte în timpul întregii vieţi cu acest Cuvânt şi acest lucru este mare! Tocmai mama Biserica ne schimbă dinăuntru cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu pe care ni-l dă mama Biserica ne transformă, face omenitatea noastră să nu palpite după mondenitatea cărnii, ci după Duh.

În grija sa maternă, Biserica se străduieşte să arate credincioşilor drumul care trebuie parcurs pentru a trăi o existenţă rodnică de bucurie şi de pace. Iluminaţi de lumina Evangheliei şi susţinuţi de harul sacramentelor, în special Euharistia, noi putem orienta alegerile noastre spre bine şi să străbatem cu curaj şi speranţă momentele de întuneric şi cărările cele mai întortocheate. Drumul de mântuire, prin care Biserica ne conduce şi ne însoţeşte cu forţa Evangheliei şi sprijinul sacramentelor, ne dă capacitatea de a ne apăra de rău. Biserica are curajul unei mame care ştie că trebuie să-şi apere copiii de pericolele care derivă din prezenţa satanei în lume, pentru a-i duce la întâlnirea cu Isus. O mamă apără mereu pe copii. Această apărare constă şi în îndemnul la veghere: a veghea împotriva înşelării şi a seducerii celui rău. Pentru că dacă şi Dumnezeu l-a învins pe satana, acesta se întoarce mereu cu ispitele sale; noi ştim asta, noi toţi suntem ispitiţi, am fost ispitiţi şi suntem ispitiţi. Satana vine "ca un leu care rage" (1Pt 5,8), spune apostolul Petru, şi ne revine nouă să nu fim naivi, ci să veghem şi să rezistăm tari în credinţă. A rezista cu sfaturile mamei Biserici, a rezista cu ajutorul mamei Biserici, care ca o mamă bună mereu îi însoţeşte pe copiii săi în momentele dificile.

3. Dragi prieteni, aceasta este Biserica, aceasta este Biserica pe care toţi o iubim, aceasta este Biserica pe care o iubesc: o mamă care are la inimă binele copiilor săi şi care este capabilă să-şi dea viaţa pentru ei. Nu trebuie să uităm însă că Biserica nu sunt numai preoţii, sau noi episcopii, nu, suntem cu toţii! Biserica suntem cu toţii! De acord? Şi noi suntem fii, dar şi mame ale altor creştini. Toţi cei botezaţi, bărbaţi şi femei, împreună suntem Biserica. De câte ori în viaţa noastră nu dăm mărturie despre această maternitate a Bisericii, despre acest curaj matern al Bisericii! De câte ori suntem laşi! Aşadar să ne încredinţăm Mariei, pentru că ea ca mamă a fratelui nostru întâi-născut, Isus, să ne înveţe să avem acelaşi spirit matern al său faţă de fraţii noştri, cu capacitatea sinceră de a primi, de a ierta, de a da forţă şi de a revărsa încredere şi speranţă. Şi asta este ceea ce face o mamă. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.