Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 20 august 2014

Călătoria apostolică în Coreea

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În zilele trecute am făcut o călătorie apostolică în Coreea şi astăzi, împreună cu voi, îi mulţumesc Domnului pentru acest mare dar. Am putut să vizitez o Biserică tânără şi dinamică, întemeiată pe mărturia martirilor şi însufleţită de spirit misionar, într-o ţară în care se întâlnesc vechi culturi asiatice şi noutatea perenă a Evangheliei: se întâlnesc amândouă.

Doresc din nou să exprim recunoştinţa mea iubiţilor fraţi Episcopi din Coreea, doamnei preşedinte a Republicii, celorlalte autorităţi şi tuturor celor care au colaborat pentru această vizită a mea.

Semnificaţia acestei călătorii se poate condensa în trei cuvinte: amintire, speranţă, mărturie.

Republica din Coreea este o ţară care a avut o însemnată şi rapidă dezvoltare economică. Locuitorii săi sunt mari muncitori, disciplinaţi, ordonaţi şi trebuie să menţină forţa moştenită de la strămoşii lor.

În această situaţie, Biserica este păstrătoare a amintirii şi a speranţei: este o familie spirituală în care adulţii transmit tinerilor flacăra credinţei primite de la bătrâni; amintirea martorilor din trecut devine nouă mărturie în prezent şi speranţă de viitor. În această perspectivă se pot citi cele două evenimente principale ale acestei călătorii: beatificarea a 124 de martiri coreeni, care se adaugă la cei deja canonizaţi în urmă cu 30 de ani de sfântul Ioan Paul al II-lea; şi întâlnirea cu tinerii, cu ocazia celei de-a Şasea Zile Asiatice a Tineretului.

Tânărul este mereu o persoană în căutarea a ceva pentru care merită de trăit, iar martirul dă mărturie despre ceva, ba chiar despre Cineva pentru care merită de dăruit viaţa. Această realitate este Iubirea lui Dumnezeu, care a luat trup în Isus, Martorul Tatălui. În cele două momente ale călătoriei dedicate tinerilor Duhul Domnului Înviat ne-a umplut de bucurie şi de speranţă, pe care tinerii le vor purta în diferitele lor ţări şi care vor face mult bine!

Biserica din Coreea păstrează şi amintirea rolului primar pe care l-au avut laicii fie la începuturile credinţei, fie în opera de evanghelizare. În acea ţară, de fapt, comunitatea creştină nu a fost întemeiată de misionari, ci de un grup de tineri coreeni din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, care au fost fascinaţi de câteva texte creştine, le-au studiat profund şi le-au ales ca regulă de viaţă. Unul dintre ei a fost trimis la Pekin pentru a primi Botezul şi apoi acest laic i-a botezat la rândul său pe însoţitori. Din acel prim nucleu s-a dezvoltat o mare comunitate, care încă de la început şi timp de circa un secol a îndurat persecuţii violente, cu mii de martiri. Aşadar, Biserica din Coreea este întemeiată pe credinţă, pe angajarea misionară şi pe martiriul credincioşilor laici.

Primii creştini coreeni şi-au propus ca model comunitatea apostolică din Ierusalim, practicând iubirea fraternă care depăşeşte orice diferenţă socială. De aceea i-am încurajat pe creştinii de astăzi să fie generoşi în împărtăşirea cu cei mai săraci şi cu cei excluşi, conform Evangheliei lui Matei la capitolul 25: "Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut" (v. 40).

Iubiţi fraţi, în istoria credinţei din Coreea se vede cum Cristos nu anulează culturile, nu suprimă drumul popoarelor care de-a lungul secolelor şi mileniilor caută adevărul şi practică iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Cristos nu aboleşte ceea ce este bun, ci îl duce înainte, îl duce la împlinire.

În schimb ceea ce Cristos combate şi învinge este cel rău, care seamănă neghină între om şi om, între popor şi popor; care generează excludere din cauza idolatriei banului; care seamănă veninul nimicului în inima tinerilor. Pe aceste da, Isus Cristos l-a combătut şi l-a învins cu Jertfa sa de iubire. Şi dacă rămânem în El, în iubirea sa, şi noi, ca martirii, putem trăi şi mărturisi victoria sa. Cu această credinţă ne-am rugat şi ne rugăm şi acum pentru ca toţi fiii din ţinutul coreean, care îndură consecinţele războaielor şi diviziunilor, să poată parcurge un drum de fraternitate şi de reconciliere.

Această călătorie a fost luminată de sărbătoarea Mariei Ridicată la cer. De sus, unde domneşte cu Cristos, Mama Bisericii însoţeşte drumul poporului lui Dumnezeu, susţine paşii cei mai obositori, îi întăreşte pe cei care sunt în încercare şi ţine deschis orizontul speranţei. Prin mijlocirea sa maternă, Domnul să binecuvânteze mereu poporul coreean, să-i dăruiască pace şi prosperitate; să binecuvânteze Biserica ce trăieşte în acel ţinut, pentru ca să fie mereu rodnică şi plină de bucuria Evangheliei.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 11.