Problematica romano-catolicilor din Moldova la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureşului

În perioada 11-16 august 2014 s-au desfăşurat lucrările celei de-a XII-a ediţii a Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului, manifestare organizată de Ministerul Culturii - Centrul Cultural Topliţa, în parteneriat cu Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni (Bucureşti), Centrul European de Studii Covasna-Harghita (Sfântul Gheorghe), cu sprijinul Departamentului Politic pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, Institutului Cultural Român, Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş.

La lucrări au participat parlamentari de pe cele două maluri ale Prutului, miniştri, cursanţi din ţară şi din Republica Moldova, Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Albania, Macedonia precum şi conferenţiari din principalele centre universitare ale ţării (Iaşi, Cluj, Bucureşti)) şi din străinătate (Germania, Italia). În rândul cursanţilor universităţii s-au aflat studenţi, masteranzi, doctoranzi, profesori cu preocupări privind promovarea valorilor naţionale, convieţuirea interetnică şi afirmarea identităţii culturale, lingvistice şi confesionale în medii multietnice. De asemenea, au fost prezenţi jurnalişti de la principalele instituţii mass-media din ţară şi din Republica Moldova, Ucraina, Italia, Serbia.

De la Bacău au participat ca invitaţi: prof. Vilică Munteanu (directorul Arhivelor Naţionale Bacău), ing. Gheorghe Bejan (preşedintele Asociaţiei Romano-Catolicilor "Dumitru Mărtinaş") şi prof. dr. Anton Coşa.

Joi, 14 august, în cadrul lucrărilor Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului, un spaţiu generos a fost alocat (de către organizatori) prezentării temei: Românii romano-catolici din Moldova în faţa presiunilor de maghiarizare.

În intervenţia sa, prof. dr. Anton Coşa a insistat (printre altele) asupra faptului că problematica romano-catolicilor din Moldova constituie (în continuare) o prioritate a guvernului Ungariei şi a formaţiunilor politice şi civice maghiare din ţara noastră, concretizată prin: implicarea instituţiilor publice şi a unor înalţi demnitari şi a importante personalităţi maghiare ale vieţii politice, culturale, sociale şi economice, din Ungaria şi din România; alocarea de fonduri importante de la bugetul de stat al Ungariei şi al României, prin intermediul unor organizaţii neguvernamentale, pentru susţinerea învăţământului în limba maghiară a elevilor de pe "pământul ceangăiesc", precum şi pentru finanţarea unor proiecte care vizează "dăinuirea maghiarilor ceangăi" din Moldova; organizarea de festivaluri ale ceangăilor, în localităţi din Ungaria şi România şi finanţarea unor publicaţii în limba maghiară; efectuarea unor cercetări sociologice, istorice şi etnografie; editarea de lucrări monografice; organizarea de expoziţii etnografice; acordarea de burse; organizarea de cursuri de perfecţionare pentru cadrele didactice care predau limba maghiară; achiziţionarea de costume populare; acordarea de premii celor mai active personalităţi implicate în organizarea şi desfăşurarea unor proiecte circumscrise strategiei generale, pe termen mediu şi de perspectivă etc.

În mediile civile şi politice maghiare se vorbeşte (în mod constant) de "atitudinea perfidă a puterii române, îndreptată împotriva redobândirii identităţii proprii a maghiarimii din Moldova", de ceangăi-maghiari "aserviţi şi persecutaţi", de "asimilarea etnică şi confesională" a ceangăilor maghiari, de "politica românească antimaghiară, care pune în pericol dialectul ceangăiesc al limbii maghiare, cea mai arhaică formă de dialect al limbii maghiare", de "ceangăi ca o minoritatea maghiară din România, asimilată forţat şi persecutată politic" etc.

Toate acestea (nota bene!), în condiţiile în care, la începutul anului 2014 (conform datelor oficiale făcute publice de autorităţile maghiare), cu largul concurs al autorităţilor statului român, "în 28 de locaţii din Moldova", un număr de "2045 de copii" învaţă limba maghiară "sub coordonarea a 42 de pedagogi" maghiari.

Totuşi, în viziunea oficialităţilor maghiare, "rezultatele învăţământului sunt îngreunate de faptul că Episcopia Catolică de Iaşi nu permite nici acum celebrarea slujbelor în limba maghiară", astfel că "ceangăii sunt ultima minoritate naţională căreia nu îi este asigurată posibilitatea unei vieţi confesionale în limba maghiară".

O asemenea atitudine din partea mediilor oficiale maghiare este nu doar inexactă, ci şi răuvoitoare, continuând (peste timp) o stare de fapt existentă în perioada instaurării regimului comunist în România, când problema introducerii limbii maghiare în celebrările liturgice în satele catolice din Dieceza de Iaşi a constituit o altă încercare căreia episcopul de atunci (Mons. Anton Durcovici) a trebuit să-i facă faţă. Înaltul ierarh catolic a afirmat la un moment dat în mod sugestiv: "Eu am în Dieceză catolici de diferite naţionalităţi ... Trebuie să le trimit preoţi de limba fiecăruia. Ca să trimit un preot de limbă maghiară într-un sat românesc, trebuie să mi-o ceară întâi credincioşii". Prin urmare, a decis ca în satele "cu probleme", să fie organizate "referendumuri care să hotărască limba folosită în biserici". Rezultatele acestor consultări populare, care au avut loc la 13 martie 1949, au fost favorabile păstrării limbii române ca limbă de cult în bisericile catolice, credincioşii catolici nefiind de acord cu introducerea limbii maghiare.

Atitudinea de odinioară a episcopului Anton Durcovici este binecunoscută de actualul episcop de Iaşi (Mons. Petru Gherghel) care a tratat, la rândul său, cu multă diplomaţie, problema introducerii limbii maghiare în celebrările liturgice, în consonanţă cu dorinţa credincioşilor din Dieceza de Iaşi.

În intervenţia sa, domnul prof. Vilică Munteanu a prezentat o interesantă paralelă (bazată pe documente de arhivă) între încercările oficiale de introducere a limbii maghiare în şcolile din satele catolice din Moldova în perioada stalinistă şi demersurile similare de după 1990, punctând asupra atitudinii de respingere din partea localnicilor şi revenirea la învăţământul în limba română.

De asemenea, domnul ing. Gheorghe Bejan a adus în atenţia auditoriului rezultatele implementării programului "Tânărul european" în câteva şcoli din comunităţile romano-catolice băcăuane.

Din discuţii a reieşit faptul că în satele catolice din Dieceza de Iaşi are loc, în mod evident, o nouă maghiarizare instituţională. Prin greşita încadrare a romano-catolicilor din Moldova în categoria unei minorităţi etnice ("a ceangăilor") se urmăreşte o deturnare a identităţii româneşti a acestor credincioşi deşi, conform datelor ultimului recensământ oficial al statului român, covârşitoarea majoritate a locuitorilor romano-catolici din zonă s-au declarat români, respingând denumirea de "ceangău".

S-a reiterat faptul că istoria, limba, cultura populară a locuitorilor catolici din Moldova relevă apartenenţa acestora la poporul român şi, prin urmare, nu se poate vorbi de o minoritate etnică a "ceangăilor" din Moldova ci, cel mult, de o "minoritate religioasă" a romano-catolicilor din Moldova.

S-a accentuat pe nevoia cunoaşterii de către autorităţile româneşti şi europene a numeroaselor studii ştiinţifice (istorice, etnografice, sociologice) din perspectivă românească, privitoare la catolicii din Moldova, precum şi a identităţii româneşti pe care ei şi-o afirmă astăzi.

Prof. dr. Anton Coşa

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 11-16 august: Problematica romano-catolicilor din Moldova la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureşului

lecturi: 17.