Episcopul de Daejeon vorbeşte despre întâlnirea papei cu tinerii asiatici

Forţa contagiului

De Mario Ponzi

Când a fost convocată a VI-a zi a tineretului asiatic, în program în Coreea de Sud de la 14 la 18 august 2014, organizatorii au început munca pregătitoare imaginând participarea a maxim cinci mii sau şase mii de tineri. Efectiv la atât ajunseseră înscrierile până în ziua în care s-a răspândit ştirea că la eveniment va participa Papa Francisc. Din acel moment cifrele au crescut şi astăzi se vorbeşte de circa nouăzeci de mii de cereri de participare. "Este o altă minune - spune ziarului nostru monseniorul Lazăr You Heung-sik, episcop de Daejeon, dieceza coreeană care va găzdui întâlnirea Papei Francisc cu tinerii asiatici - datorată mijlocirii Fecioarei. Este convins de asta şi Pontiful. Când în aprilie am venit la Roma, i-am mărturisit că eu cred cu fermitate în intervenţia Sfintei Fecioare Maria, şi el m-a întărit în certitudine: «Minunile au loc» a spus explicit, adăugând: «şi au încă loc. trebuie să fim capabili să le percepem semnul». Şi oare n-a fost o minune să consimţim venirea Evangheliei în Coreea în secolul al XVII-lea chiar din China şi prin lucrarea câtorva laici? De asemenea, n-a fost o minune dacă primii care s-au convertit în ţara noastră au fost oameni de cultură laici, cu familiile lor?".

Dar dumneavoastră sunteţi cu adevărat convins că venirea Papei printre tinerii coreeni este rod al unei minuni?

Nu numai că sunt convins de asta, ci încerc să-i fac pe tinerii noştri să trăiască zilele de aşteptare în lumina acestui har. Vorbesc mult cu ei, le fac cunoscută istoria martirilor noştri, aceia canonizaţi de Ioan Paul al II-lea şi aceia pe care îi va beatifica Papa Francisc. Vieţile lor, martiriul lor, oare nu sunt rod al atâtor minuni? Biserica are încontinuu nevoie de minuni. Şi are nevoie mai ales într-un moment ca acela pe care-l trăim. Este important ca tinerii să ştie asta şi să ştie să recunoască minunile. Nu cred că Francisc avea în proiect o vizită în ţara noastră când i-am scris prima mea scrisoare. Ştiind cât de mult tinerii erau în inima Papei şi a Bisericii şi cât de mult Papa şi Biserica locală erau în inima atâtor tineri, i-am povestit despre suferinţa multora dintre tinerii noştri pentru că nu pot participa la ZMT din Rio de Janeiro. Un pic din motive economice, un pic şi din motive politice. Desigur, am scris, că ar fi suferit mult mai puţin dacă ar fi ştiut că la următoarea adunare pentru ziua tineretului asiatic va participa Pontiful. Papa Francisc probabil că nici n-a terminat de citit scrisoarea mea că deja a luat hârtie şi peniţă pentru a ne asigura de venirea sa. Şi nu trebuie să spun că este o minune acordat tinerilor noştri prin mijlocirea Fecioarei Mame?

Să vorbim despre aceste zile. În Asia locuiesc peste cincizeci la sută din populaţia mondială sub vârsta de 25 de ani.

Exact. Tinerii asiatici sunt mulţi. Foarte mulţi. A vorbi despre ei înseamnă a reparcurge istoria continentului nostru. Care este desigur diferit de celelalte. Este populat de o multitudine de oameni, de rase şi culturi diferite. Mai ales de religii diferite. Creştinii sunt o mică minoritate, dacă se face excepţie pentru Filipine. În Coreea de Sud şi în Indonezia sunt un pic mai consistenţi, dar în mod substanţial rămân o minoritate. În alte ţări nu sunt nici măcar evaluabili. Aşadar era previzibil că ziua noastră nu va fi foarte frecventată. Şi totuşi ştiam că oricum ar fi fost o prezenţă calificată. Aici în Coreea, de exemplu, tinerii se pot mândri cu o istorie care îi leagă puternic de mărturia martirilor creştini. În timpul perioadei marii persecuţii în ţara noastră creştinii căutau refugiu în munţi şi în locurile mai ascunse. Trăiau în mici comunităţi ca primii creştini, cu însuşi stilul lor de iubire reciprocă, de solidaritate, de fraternitate, de comuniune. Mulţi dintre tinerii coreeni care astăzi se recunosc în catolicism au rădăcinile lor chiar în aceste zone. Gândiţi-vă că dintre cei 124 de martiri pe care Papa Francisc îi va beatifica în timpul călătoriei sale, 49 sunt originari chiar din Daejeon. Şi aşa este pentru mulţi dintre cei care locuiesc în ţinuturile învecinate, cărora, sperăm, le va fi permis să participe la ziua tineretului.

Ar putea să fie chiar tinerii care se îndreaptă spre Daejeon noii evanghelizatori ai Asiei?

Este ceea ce sperăm. Noi credem că este o experienţă foarte importantă pentru ei. O experienţă de comuniune între ei şi cu Papa. Ne dorim ca din această întâlnire să scoată forţa de a trăi ca misionari în viaţa zilnică pentru a comunica altora, mai ales celor de vârsta lor, bucuria de a trăi împreună, în pace şi în fraternitate. Şi continentul nostru, ca toată lumea, are nevoie extremă de acest lucru.

Să ne imaginăm că aceşti tineri au aceleaşi probleme ale celorlalţi în orice ţară din lume.

Probabil aş putea vorbi despre tinerii din Coreea, deoarece cunosc contextul în care sunt chemaţi să trăiască. Însă nu este acelaşi lucru pentru tinerii din restul Asiei, pentru că în fiecare ţară există condiţii diferite şi nu întotdeauna uşor de cunoscut sau de înţeles. Problemele tineretului, de altfel, sunt foarte legate de cele ale societăţii lor. Preocuparea noastră principală este de a actualiza încontinuu pastoraţia tineretului, pentru că lucrurile se schimb tot mai în grabă şi uneori sunt schimbări radicale datorate şi contactelor tot mai frecvente între diferitele culturi orientale şi occidentale. Desigur un mare stimulent spre înainte îl aşteptăm de la vizita Papei.

Tinerii sunt viitorul Bisericii. O afirmaţie care continuă să se repete de mulţi ani. Cum s-o citim în viaţa coreeană?

Eu cred că trebuie să se pornească de la o consideraţie cu privire la rolul laicilor în viaţa Bisericii. Pentru Coreea de Sud, aşa cum se ştie, chestiunea laicilor îşi înfige rădăcinile chiar în originile sale. Laicii au fost adevăraţii protagonişti ai istoriei Bisericii din Coreea. Însă este necesar ca acest protagonism al lor să continue şi să se perpetueze în timp. Desigur, mult depinde de noi păstorii. Adică trebuie să-i stimulăm şi să le creăm condiţiile de a-şi asuma în mod responsabil un rol important. Şi pentru a face asta este necesar să nu ne gândim la structura ierarhică a Bisericii; trebuie să permitem Conciliului al II-lea din Vatican să pătrundă mai adânc în sufletul acestei Biserici a noastre. Papa Francisc ne indică drumul unor noi Rusalii. Învăţătura sa este o busolă pentru a conduce omenirea şi pentru a o readuce pe căile Evangheliei. Mai mult, eu observ o întoarcere la catecumenat. Am spus asta şi Papei: este meritul său.

Şi el?

A fost fericit să mă audă spunând astfel, chiar dacă imediat după aceea mi-a cerut cont de modul în care însoţim acest neocatecumenat. Mai ales m-a întrebat dacă printre aceste persoane sunt mulţi tineri.

Sunt mulţi? Şi câţi dintre ei vor participa la întâlnire?

Vă răspund aşa cum i-am răspuns Papei. Tinerii din Asia sunt o realitate în schimbare. Astăzi circulă mai mulţi bani şi noi idei. Foarte greu, mai ales în anumite ţări, de propus un mesaj creştin. Coreea de Sud este un pic în contra-tendinţă faţă de celelalte naţiuni: bunăstarea materială nu împiedică difuzarea mesajului evanghelic. Aşa cum libertatea de religie recunoscută şi garantată favorizează schimburile şi dialogul. A şti câţi vor veni la întâlnirea cu Pontiful este greu. Nu există libertate absolută de trecere între o graniţă şi cealaltă. Numai cu Japonia nu există probleme de acest tip. Pentru alte situaţii în schimb a trebuit să trimit o invitaţie scrisă şi personală fiecăruia dintre tinerii care mi-au fost semnalaţi de respectivii lor episcopi. Odată primită invitaţia, ei au putut să demareze practicile pentru a obţine documentele necesare pentru a ieşi din ţara lor. Desigur dificultăţile nu lipsesc, dar eu cred că până la urmă vor fi mulţi.

Vă gândiţi la forme deosebite de primire pentru ei?

A trebuit să ne gândim să găsim înainte de toate aşezări demne. Din fericire diecezele noastre sunt foarte primitoare. Multe familii s-au declarat dispuse să găzduiască aceşti tineri. Şi fac asta cu mare participare. Eu cred că asta va constitui pentru tinerii străini o ocazie unică pentru a cunoaşte şi a simţi căldura unei familii deschise, capabile să primească pe toţi ca fraţi. În ajunul sosirii Papei va fi prima mare adunare, de la care vor porni o serie de celebrări de grup, de conferinţe, de întâlniri culturale. Apoi două ore de dialog cu Pontiful.

Şi ce credeţi că poate să provină în inima tinerilor din întâlnirea cu Francisc?

Mă aştept la explozia unui vulcan.

Ne puteţi explica mai bine?

Vreau să spun că mă aştept ca în această zi să înflorească o mie de vocaţii sacerdotale, o mie de vocaţii de tinere la viaţa consacrată, o mie de vocaţii misionare, o mie de vocaţii la diaconatul permanent. Întâlnirea cu Isus schimbă viaţa. Eu sper ca aceste zile de har să fie mulţi care să-l întâlnească pe Isus. Vor înţelege astfel, tinerii noştri, că şi dacă în continentul asiatic fac parte dintr-o mică minoritate, ei aparţin unei mari familie universală, familia lui Cristos, a cărei inimă este inima lumii. Aşadar trebuie să înveţe să trăiască această dimensiune universală, care este şi o dimensiune misionară. Îl iubesc pe Papa Francisc în manieră viscerală. Şi sper că această iubire mare a lor să-i târască pe calea pe care el vine s-o indice. De altfel, aici în Coreea de Sud acea cale a fost deja parcursă de atâţia alţi tineri şi este pavată de sângele martiriului.

Credeţi că tinerii asiatici adunaţi la Daejeon vor avea forţa de a contagia cu bucuria credinţei pe cei de vârsta lor şi în ţările din continentul cel mai închis faţă de Evanghelie?

Este speranţa noastră. Contăm pe tinerii noştri şi pentru că pot să vindece răni vechi şi să redescopere între ei bucuria de a fi toţi fraţi, fără distincţii între nord şi sud. Dar pentru ca mărturia lor să fie înţeleasă de cel care gestionează viitorul popoarelor este nevoie încă de o minune. De data aceasta putem conta pe un mijlocitor de excepţie, Papa Francisc. Bun venit printre noi, şi pentru asta!

(După L'Osservatore romano, 13 august 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.