Papa Francisc: Angelus (3 august 2014)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În această duminică, Evanghelia ne prezintă minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor (Mt 14,13-21). Isus a făcut-o pe malul lacului Galileii, într-un loc izolat unde se retrăsese cu discipolii săi după ce a aflat despre moartea lui Ioan Botezătorul. Dar atâtea persoane i-au urmat şi au ajuns la ei; şi Isus, văzându-le, a simţit milă faţă de ele şi i-a vindecat pe bolnavi până seara. Atunci discipolii, preocupaţi datorită orei târzii, i-au sugerat să dea drumul mulţimii pentru ca să poată merge în sate şi să-şi cumpere de mâncare. Însă Isus, liniştit, a răspuns: "Daţi-le voi să mănânce" (Mt 14,16); şi zicând să-i aducă cinci pâini şi doi peşti, a binecuvântat şi a început să le frângă şi să le dea discipolilor, care le distribuiau oamenilor. Toţi au mâncat pe săturate şi chiar a mai prisosit!

În acest eveniment putem percepe trei mesaje. Primul este compasiunea. În faţa mulţimii care-l urmează şi - ca să spunem aşa - "nu-l lasă în pace", Isus nu reacţionează cu iritare, nu spune: "Aceşti oameni mă deranjează". Nu, nu. Ci reacţionează cu un sentiment de compasiune, pentru că ştie că nu-l caută din curiozitate, ci din necesitate. Dar să fim atenţi: compasiune - ceea ce simte Isus - nu este pur şi simplu a simţi milă; este mai mult! Înseamnă con-patire, adică a se întruchipa în suferinţa altuia, până acolo încât a o lua asupra sa. Aşa este Isus: suferă împreună cu noi, suferă cu noi, suferă pentru noi. Şi semnul acestei compasiuni sunt numeroasele vindecări făcute de el. Isus ne învaţă să punem înaintea necesităţilor noastre necesităţile săracilor. Exigenţele noastre, deşi legitime, nu vor fi niciodată aşa de urgente ca acelea ale săracilor, care nu au necesarul pentru a trăi. Noi vorbim adesea despre cei săraci. Dar când vorbim despre cei săraci, simţim că bărbatul acela, femeia aceea, copiii aceia nu au necesarul pentru a trăi? Că nu au de mâncare, nu au cu ce se îmbrăca, nu au posibilitatea de medicamente... Şi că copiii nu au posibilitatea de a merge la şcoală. Şi pentru aceasta, exigenţele noastre, deşi legitime, nu vor fi niciodată aşa de urgente ca acelea ale săracilor, care nu au necesarul pentru a trăi.

Al doilea mesaj este împărtăşirea. Primul este compasiunea, ceea ce simţea Isus, al doilea este împărtăşirea. Este util a confrunta reacţia discipolilor, în faţa acestor oameni trudiţi şi înfometaţi, cu aceea a lui Isus. Sunt diferite. Discipolii gândesc că este mai bine să le dea drumul, pentru ca să poată merge ca să-şi procure mâncarea. În schimb Isus spune: daţi-le voi înşivă să mănânce. Două reacţii diferite, care reflectă două logici opuse: discipolii raţionează conform lumii, prin care fiecare trebuie să se gândească la sine însuşi; raţionează ca şi cum ar spune: "Descurcaţi-vă singuri". Isus raţionează după logica lui Dumnezeu, care este aceea a împărtăşirii. De câte ori noi ne întoarcem într-o altă parte numai să nu-i vedem pe fraţii nevoiaşi! Şi acest a privi într-o altă parte este un mod educat pentru a spune, cu mănuşi albe, "descurcaţi-vă singuri". Şi asta nu este a lui Isus: acesta este egoism. Dacă ar fi dat drumul mulţimilor, atâtea persoane ar fi rămas fără să mănânce. În schimb acele puţine pâini şi peşti, împărtăşite şi binecuvântate de Dumnezeu, au ajuns pentru toţi. Şi atenţie! Nu este o magie, este un "semn": un semn care invită să avem credinţă în Dumnezeu, Tată purtător de grijă, care nu lasă să ne lipsească "pâinea noastră cea de toate zilele", dacă noi ştim s-o împărtăşim ca fraţi.

Compasiune, împărtăşire. Şi al treilea mesaj: minunea pâinilor prevesteşte Euharistia. Se vede asta în gestul lui Isus care "a rostit binecuvântarea" (v. 19) înainte de a frânge pâinile şi a le împărţi oamenilor. Este acelaşi gest pe care Isus îl va face la Ultima Cină, când va institui memorialul perpetuu al Jertfei sale răscumpărătoare. În Euharistie Isus nu dăruieşte o pâine, ci pâinea vieţii veşnice, se dăruieşte pe Sine însuşi, oferindu-se Tatălui din iubire faţă de noi. Dar noi trebuie să mergem la Euharistie cu acele sentimente ale lui Isus, adică compasiunea şi acea voinţă de a împărtăşi. Cine merge la Euharistie fără a avea compasiune faţă de cei nevoiaşi şi fără a împărtăşi, nu se găseşte bine cu Isus.

Compasiune, împărtăşire, Euharistie. Acesta este drumul pe care ni-l indică Isus în această Evanghelie. Un drum care ne face să înfruntăm cu fraternitate necesităţile din această lume, dar care ne conduce dincolo de această lume, pentru că porneşte de la Dumnezeu Tatăl şi se întoarce la El. Fecioara Maria, Mama Providenţei divine, să ne însoţească pe acest drum.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Adresez salutul meu vouă tuturor - curajoşi, sub ploaie! - credincioşi din Roma şi pelerini din diferite ţări.

Salut ştafeta din Parohia "Stella Maris al Lido" din Latina, în colaborare cu Jandarmeria Vaticană şi Garda Elveţiană, şi binecuvântez flacăra care va rămâne aprinsă în timpul lunii august în semn de devoţiune faţă de Sfânta Fecioară Maria.

Salut tinerii din Parohia "Preasfânta Inimă a lui Isus" din Pontedera, dieceza de Pisa, care au venit la Roma parcurgând pe jos Via Francigena.

Şi îi salut pe scoutiştii din AGESCI prezenţi astăzi, cu o binecuvântare pentru miile de scoutişti italieni în drum spre marea adunare naţională la San Rossore.

Amintiţi-vă: compasiune, împărtăşire, Euharistie.

Tuturor doresc o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine! Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 21.