Mesaj adresat Meeting-ului pentru prietenia dintre popoare (Rimini, 24-30 august 2014)

Cu ocazia celei de-a 35-a ediţii a Meeting-ului pentru prietenia dintre popoare, care se deschide mâine duminică 24 august la Rimini despre tema "Spre periferiile lumii şi ale existenţei. Destinul nu l-a lăsat singur pe om", Sfântul Părinte Francisc a trimis Episcopului, Mons. Lambiasi, prin intermediul Cardinalului Secretar de Stat Pietro Parolin, Mesajul pe care-l prezentăm în continuare:

Excelenţa Voastră,

Cu ocazia celui de-al XXXV-lea Meeting pentru prietenia dintre popoare, sunt bucuros să vă transmit dumneavoastră, organizatorilor, voluntarilor şi celor care vor participa salutul cordial şi binecuvântarea Sanctităţii Sale Papa Francisc, împreună cu urarea mea personală de tot binele pentru această iniţiativă importantă.

Tema aleasă pentru anul acesta - Spre periferiile lumii şi ale existenţei - este ecoul unei griji constante a Sfântului Părinte. Încă de la episcopatul său la Buenos Aires, el şi-a dat seama că "periferiile" nu sunt numai locuri, ci şi mai ales persoane, aşa cum a spus în intervenţia sa în timpul Congregaţiilor generale înainte de Conclav: "Biserica este chemată să iasă din ea însăşi şi să meargă spre periferii, nu numai cele geografice, ci şi cele existenţiale: cele ale misterului păcatului, durerii, nedreptăţii, cele ale ignoranţei şi lipsei de credinţă, cele ale gândirii, cele ale oricărei forme de mizerie" (9 martie 2013).

De aceea Papa Francisc mulţumeşte responsabililor Meeting-ului pentru că au primit şi au difuzat invitaţia sa de a merge în această perspectivă. O Biserică "în ieşire" este unica posibilă conform Evangheliei; o demonstrează viaţa lui Isus, care mergea din sat în sat vestind Împărăţia lui Dumnezeu şi-i trimitea înaintea sa pe discipolii săi. Pentru aceasta l-a trimis Tatăl în lume.

Destinul nu l-a lăsat singur pe om este a doua parte a Meeting-ului: o expresie a slujitorului lui Dumnezeu preot Luigi Giussani, care ne aminteşte că Domnul nu ne-a abandonat nouă înşine, nu a uitat de noi. În timpurile antice a ales un om, pe Abraham, şi l-a pus la drum către ţara pe care i-a promis-o. Şi la plinătatea timpurilor a ales o tânără femeie, pe Fecioara Maria, pentru a se face trup şi a veni să locuiască în mijlocul nostru. Nazaret era cu adevărat un sat nesemnificativ, o "periferie" atât pe plan politic cât şi religios; însă tocmai acolo a privit Dumnezeu, pentru a duce la împlinire planul său de milostivire şi de fidelitate.

Creştinului nu-i este frică să se descentreze, să meargă spre periferii, pentru că îşi are centrul în Isus Cristos. El ne eliberează de frică; în compania sa putem înainta siguri în orice loc, chiar şi prin momentele întunecate ale vieţii, ştiind că, oriunde mergem, Domnul ne precede mereu cu harul său şi bucuria noastră este să împărtăşim cu alţii vestea cea bună că El este cu noi. Discipolii lui Isus, după ce au împlinit o misiune, s-au întors entuziaşti datorită succeselor obţinute. Însă Isus le-a spus: "Nu vă bucuraţi pentru că diavolii vi se supun; mai degrabă bucuraţi-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri" (Lc 10,20-21). Nu noi mântuim lumea, numai Dumnezeu e cel care o mântuieşte.

Bărbaţii şi femeile din timpul nostru riscă mult să trăiască o tristeţe individualistă, izolată chiar şi în mijlocul unei cantităţi de bunuri de consum, de la care oricum atâţia sunt excluşi. Adesea prevalează stiluri de viaţă care induc să se pună propria speranţă în siguranţe economice sau în putere sau în succesul pur pământesc. Şi creştinii riscă acest lucru. "Este evident - afirmă Sfântul Părinte - că în unele locuri s-a produs o «deşertificare» spirituală, rod al proiectului de societăţi care vor să se construiască fără Dumnezeu" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 86). Însă acest lucru nu trebuie să ne descurajeze, aşa cum ne amintea Benedict al XVI-lea, inaugurând Anul Credinţei: "În deşert se redescoperă valoarea a ceea ce este esenţial pentru a trăi; astfel, în lumea contemporană sunt nenumărate, adesea exprimate în formă implicită sau negativă, semnele setei de Dumnezeu, ale sensului ultim al vieţii. Şi în deşert este nevoie mai ales de persoane de credinţă care, cu însăşi viaţa lor, arată calea spre Ţara promisă şi astfel ţin trează speranţa" (Omilia la Sfânta Liturghie de deschidere a Anului Credinţei, 11 octombrie 2012).

Papa Francisc invită la colaborare, şi cu Meeting-ul pentru prietenia dintre popoare, la această întoarcere la esenţial, care este Evanghelia lui Isus Cristos. "Creştinii au datoria de a o vesti fără a exclude pe nimeni, nu ca acela care impune o nouă obligaţie, ci ca acela care împărtăşeşte o bucurie, semnalează un orizont frumos, oferă un ospăţ dorit. Biserica nu creşte prin prozelitism ci «prin atracţie»" (Evangelii gaudium, 14), adică "printr-o mărturie personală, o relatare, un gest, sau forma pe care însuşi Duhul Sfânt poate s-o trezească într-o circumstanţă concretă" (ibid., 128).

Sfântul Părinte indică responsabililor şi participanţilor la Meeting două atenţii deosebite.

Înainte de toate, invită să nu piardă niciodată contactul cu realitatea, dimpotrivă, să fie iubitori ai realităţii. Şi asta este parte din mărturia creştină: în prezenţa unei culturi dominante care pune pe primul loc aparenţa, ceea ce este superficial şi provizoriu, provocarea este de a alege şi a iubi realitatea. Părintele Giussani a lăsat ca moştenire acest lucru ca program de viaţă, când afirma: "Singura condiţie pentru a fi mereu şi cu adevărat religioşi este a trăi mereu cu intensitate realul. Formula itinerarului către semnificaţia realităţii este aceea de a trăi realul fără închideri, adică fără a renega şi a uita nimic. De fapt, n-ar fi uman, adică raţional, a considera experienţa în mod limitat la suprafaţa sa, la creasta valului său, fără a coborî în adâncul mişcării sale" (Simţul religios, pag. 150).

În afară de asta, invită să ţină mereu privirea îndreptată spre esenţial. De fapt, problemele mai grave apar când mesajul creştin este identificat cu aspecte secundare care nu exprimă inima vestirii. Într-o lume în care, după două mii de ani, Isus a devenit din nou un necunoscut în atâtea ţări şi în Occident, "merită să fim realişti şi să nu considerăm sigur că interlocutorii noştri cunosc fundalul complet a ceea ce spunem sau că pot lega discursul nostru cu nucleul esenţial al Evangheliei care îi conferă sens, frumuseţe şi atracţie" (Evangelii gaudium, 34).

Pentru aceasta, o lume în aşa rapidă transformare cere creştinilor să fie disponibili să caute forme sau moduri pentru a comunica noutatea perenă a creştinismului cu un limbaj comprehensibil. Şi în asta trebuie să fim realişti: "De multe ori este mai bine a încetini pasul, a pune deoparte anxietatea pentru a privi în ochi şi a asculta, sau a renunţa la urgenţe pentru a-l însoţi pe cel care a rămas pe marginea drumului" (ibid., 46).

Sanctitatea Sa oferă aceste reflecţi drept contribuţie la săptămâna Meeting-ului tuturor celor care vor participa, îndeosebi responsabililor, organizatorilor şi vorbitorilor care vor veni din periferiile lumii şi ale existenţei pentru a mărturisi că Dumnezeu Tatăl nu-i lasă singuri pe fiii săi. Papa doreşte ca mulţi să poată retrăi experienţa primilor discipoli ai lui Isus, care, întâlnindu-l pe malul Iordanului, au auzit întrebarea: "Ce căutaţi?". Fie ca această întrebare a lui Isus să însoţească mereu drumul celor care vizitează Meeting-ul pentru prietenia dintre popoare.

În timp ce cere să se roage pentru el şi pentru slujirea sa, Papa Francisc invocă ocrotirea maternă a Fecioarei Maria şi din inimă trimite Excelenţei Voastre şi întregii comunităţi a Meeting-ului Binecuvântarea Apostolică.

Cardinal Pietro Parolin

Secretar de Stat al Sanctităţii Sale

______________

Excelenţei Sale

Mons. FRANCESCO LAMBIASI

Episcop de Rimini

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 6.