Familia lungeşte viaţa

De Antonio Gaspari

În timpuri în care divorţurile cresc, timpuri de atacuri la adresa familiei şi presiuni pentru a schimba căsătoria dintre bărbat şi femeie, încălzeşte inima să descoperi că în lista recordurilor Guinnes este şi acela al unui cuplu care a trăit împreună în căsătorie timp de 87 de ani.

Este vorba despre Herbert şi Zelmyra Fisher din North Carolina (SUA), căsătoriţi în 1924. Herbert s-a născut în 1905 şi Zelmyra în 1907. S-au întors la casa Domnului la vârsta de 105 ani: el în 2010, ea în 2013.

În 87 de ani de căsătorie au văzut familia lor crescând: 5 copii, 10 nepoţi, 9 strănepoţi şi un stră-strănepot. Cu privire la acest eveniment merită de prezentat reflecţia de pe situl spaniol Religion en Libertad care a scris: "O anumită ideologie răspândită în lumea modernă ar vrea să demonstreze că a sta împreună în căsătorie timp de atâţia ani este plictisitor şi o solemnă nebunie. Şi totuşi dacă sunt întrebaţi cei care trăiesc această experienţă se descoperă că o căsătorie între două persoane, deşi prin mii de dificultăţi, este obiect de mângâiere, bucurie, iubire. Şi suferă mult mai mult cel care din vreun motiv sau nenorocire pierde familia".

În cursul vieţii lor, Herbert şi Zelmyra au trăit crize dramatice, un război mondial, atâtea războaie duse de ţara lor. Au trebuit să înfrunte probleme, dificultăţi zilnice, suferinţe. Dar au făcut asta mereu împreună, găsind în unirea lor şi în credinţa creştină forţa pentru a înfrunta totul în modul cel mai bun.

Cei doi soţi au povestit experienţa lor într-un interviu (http://www.epicdash.com/their-marriage-broke-a-world-record-but-their-secret-is-simple-everyone-needs-to-know-this/) difuzat în reţea. La întrebarea cu privire la motivul care l-a convins să se gândească să-şi trăiască propria viaţă împreună cu Zelmyra, Herbert a afirmat: "Ceea ce m-a asigurat este că în fiecare zi pe care o petreceam împreună cu Zelmyra, relaţia noastră era mai solidă şi sigură. Divorţul - a adăugat el - n-a fost niciodată o opţiune şi nici un gând posibil".

"Cum ai înţeles că Zelmyra avea să fie soţia potrivită pentru tine?", a fost apoi întrebat bărbatul. "Noi am crescut împreună - răspunde el - eram mari prieteni înainte de a ne căsători. O prietenie este pentru viaţă. Căsătoria noastră a durat toată viaţa".

Şi în această viaţă nu există niciun regret. De fapt, când jurnalistul îl întreabă pe Herbert dacă ar fi existat ceva ce ar fi voit să fie altfel în aceşti 87 de ani de căsătorie, el nu se gândeşte nici măcar un pic: "Eu n-aş vrea să schimb nimic din ceea ce s-a întâmplat. Nu este niciun secret deosebit care explică a noastră căsătorie. Am făcut ceea ce era necesar, unul pentru alta şi pentru necesităţile familiei noastre".

"Căsătoria - a adăugat el - m-a învăţat respectul, sprijinul şi buna comunicare unul cu celălalt. Şi apoi m-a determinat să fiu încrezător, cinstit şi adevărat. Regula este să ne iubim unul pe altul şi să-i ţinem pe toţi în inimă".

Dulce, îndrăgostită, dar în acelaşi timp sigură şi decisă este şi Zelmyra, care este întrebată care sunt calităţile cele mai importante ale soţului. "Este un mare muncitor şi un om bun - răspunde cu promptitudine -. În anii '20 situaţia era foarte dură, însă Herbert a muncit pentru a asigura ca noi să avem ceea ce este mai bun. M-am căsătorit cu un mare om".

Femeia povesteşte şi "cea mai bună zi de sfântul Valentin": "Am gătit paste în fiecare zi - spune ea -. Herbert s-a învoit de la muncă şi m-a uimit, pentru că a gătit pentru mine. Şi am descoperit că este un bucătar foarte bun". "I-am spus că aş fi gătit şi am văzut că era fericită - îi face ecou «bucătarul» -. A privi chipul ei senin şi farfuria fără să rămână nimic în ea m-a umplut de bucurie!".

O viaţă din bucurii mici şi simple, dar şi din preocupări şi jertfe. Ca atunci când - aminteşte Herbert - "a trebuit să stau două luni departe de ea. Era în spital pentru nişte complicaţii legate de al cincilea copil al nostru. A fost momentul cel mai dificil din viaţa mea. Mama lui Zelmyra m-a ajutat pentru îngrijirea casei şi a celorlalţi patru copii, altminteri aş fi intrat în panică".

"În afară de iubirea voastră umană ce anume v-a ajutat să înfruntaţi dificultăţile?", este ultima întrebare adresată cuplului. "Căsătoria nu este un meci pentru a obţine un punctaj", răspund unanimi, "Dumnezeu pune două persoane împreună pentru a învinge dificultăţile. Noi suntem amândoi creştini şi credem în Dumnezeu. Căsătoria este o angajare comună în faţa lui Dumnezeu. Noi ne rugăm şi ne-am rugat cu şi pentru fiecare, în fiecare zi".

(După Zenit, 22 august 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.