Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Reflecție la duminica a XVII-a de peste an - A

Pentru Isus, noi am fost comoara și mărgăritarul. Oare pentru noi Isus este la fel?

Și în această duminică, Isus continuă să ne învețe prin parabole. Scurtele parabole ale comorii și ale mărgăritarului scot în evidență adevăruri care îl privesc pe Isus și adevăruri care ne privesc pe noi.

Deși noi oamenii eram păcătoși și pierduți, pentru că eram din neamul lui (cf. Fap 17,28), Isus a găsit o mare bucurie și plăcere în noi; de aceea ne-a cotat la un preț foarte mare, preț pe care l-a și plătit pentru noi cu patima și moartea sa de pe cruce.

O frumoasă istorioară scrisă de Bruno Ferrero, preot și scriitor italian, ne spune că fiul unui mare rege, care urma să primească domnia, în peregrinările sale prin țară, a întâlnit o tânără pe care a apreciat-o a fi potrivită ca să-i devină soție și regină. Pentru că era îmbrăcat în straie regești și cu alai domnesc lângă el, fata i s-a plecat și l-a salutat zâmbind. Dar el a voit ca tânăra să-l prețuiască și să-i zâmbească nu influențată de rangul și poziția lui, ci din drag pentru ceea ce este el. De aceea, s-a dus acasă, a dezbrăcat hainele regești și a venit să locuiască și să muncească ca simplu muncitor în satul tinerei. A trăit și a lucrat atât de frumos și de cinstit, că tânăra și toți oamenii din sat l-au lăudat, l-au apreciat și l-au cinstit. Atunci tânăra l-a îndrăgit atât de mult că și l-a dorit de soț, și a spus că acel tânăr necunoscut ar fi singurul bărbat lângă care ar putea trăi. De aceea, atunci când tânărul a cerut-o de soție, ea a răspuns fericită cu un sincer "da". Abia când mirele a luat-o acasă la el tânăra mireasă a descoperit că mirele ei era de fapt regele ei. Acest mire regesc este Isus. Iar mireasa pentru care a părăsit cerul suntem noi.

Tot aici trebuie să spunem că și satana ne vrea cu el, dar nu pentru că ne iubește, ci pentru că vrea să ne transforme în monștri; ne vrea cu el pentru ca prin noi să strice lucrările lui Dumnezeu (cf. Gen 6,1-5).

Parabolele comorii și ale mărgăritarului de astăzi ne lasă să înțelegem că Isus este atât în persoana căutătorului de comori cât și în persoana căutătorului de mărgăritare frumoase. Iar noi pământenii suntem atât comoara ascunsă cât și mărgăritarul de mare preț (cf. Ex 19,5; Ps 135,4).

Pe noi oamenii, iudei și păgâni deopotrivă, Isus ne-a găsit, ne-a îndrăgit, ne-a voit de mireasă și de regină a sa. De aceea și-a lăsat straiele divine, s-a îmbrăcat cu un trup ca al nostru, a venit să locuiască între noi, a muncit în mijlocul nostru, ne-a adus lumina evangheliei, a suferit în locul nostru și chiar a murit pentru noi. Apoi a înviat, s-a înălțat și s-a glorificat la dreapta Tatălui, pentru ca noi să-l iubim, pentru ca noi să-i devenim mireasă și regină, pentru ca noi să intrăm în familia lui, adică a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, pentru vecie.

Acum că Isus ne-a găsit pe noi, că a lăsat toate ale sale, ba chiar și-a dat viața pentru a ne răscumpăra pe noi (cf. In 11,51) și pentru a ne face mireasa și regina sa, și noi trebuie să-l alegem zilnic pe el, să-l căutăm zilnic pe el și găsindu-l, să-iubim și să-l slujim, ca să ne mântuim. Și noi, mireasa sa, trebuie să lăsăm toate cele ce ne împiedică să stăm aproape el, de iubirea și slujirea sa. Și noi, pentru a ne arăta dragostea și fidelitatea față de el, trebuie să ne dăm chiar viața, ca să nu-l pierdem.

Iată ce ne spune sfântul Paul în acest sens: "Dar cele care erau pentru mine un câștig, de dragul lui Cristos eu le-am considerat o pierdere; ba, mai mult, de acum consider că toate sunt o pierdere în comparație cu superioritatea cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate și le consider gunoi ca să-l câștig pe Cristos și să mă aflu în el, fără a avea justificarea mea proprie, care vine din Lege, ci pe aceea care vine din credința în Cristos, justificare ce vine de la Dumnezeu, bazată pe credință. Pe el vreau să-l cunosc și puterea învierii lui și comuniunea la pătimirile sale, fiind conformat cu el în moarte, doar voi ajunge cumva la învierea din morți" (Fil 3,7-11). Iată, cum au răspuns și sfinții:

Sfânta Dorotea (+ 311) din Cezareea Capadociei, Turcia de astăzi, a fost o nobilă fecioară, fidelă numai lui Cristos, pe care guvernatorul păgân Sapricius a încercat prin toate metodele de tortură să o determine să renunțe la hotărârea ei de a-i fi mireasă credincioasă lui Isus. Nereușind să o clintească, a condamnat-o la moarte. Îndreptându-se spre locul de execuție, Dorotea cânta și-și laudă mirele ceresc. Un tânăr, Teofil, auzind-o, i-a spus ironic: "O, frumoasă și amabilă mireasă a lui Isus, vei fi tu așa de bună ca, atunci când vei ajunge în casa mirelui tău din cer, să-mi trimiți și mie măcar un măr sau vreo floare din grădina lui?" "Dacă mirele meu, Isus, îmi va permite așa ceva, îți voi trimite din paradis ceea ce ai cerut doar în batjocoră, ca să vezi că mirele meu te iubește și pe tine". Deși era în plină iarnă, când în grădină nu se mai aflau nici flori și nici fructe, îndată după ce sfintei Dorotea i s-a tăiat capul, un tânăr a venit și i-a adus lui Teofil un coș plin cu flori și fructe, zicând: "Teofile, primește darul acesta pe care Dorotea ți-l trimite din cer!" Imediat batjocoritorul Teofil s-a convertit, s-a declarat creștin și a primit și el martiriul în aceeași zi.

Sfântul Sebastian (263-304), ofițer în armata romană, înainte de a fi arestat, era unul dintre creștinii buni din Roma. Persecuția lui Dioclețian (244-313) a trezit în el o și mai mare iubire și credință pentru Isus, pe care l-a mărturisit printre soldați și nobili - convertind pe guvernatorul roman, Cromatius, și pe fiul său Tiburțius, care au murit martiri - și cu al cărui nume i-a mângâiat pe creștinii închiși pentru credință. Pentru credința și mărturisirea lui Cristos fost legat de un stâlp și a servit drept țintă pentru săgețile camarazilor săi. Apoi a fost decapitat din ordinul împăratului Dioclețian.

Așadar, în ciuda lucrării disperate a lui satan în lume, Isus își formează treptat, treptat Biserica, căci el "a vândut" tot ceea ce avea pentru a și-o cumpăra, iar diavolul nu-l poate împiedica să-și facă lucrarea.

Comoara ascunsă în pământ sunt toți oamenii pentru care el a lăsat cerul și a venit ca să-i mântuiască. Mărgăritarul, sau perla, simbolizează Biserica, adică numai pe acei oameni care l-au acceptat ca mire și rege. Biserica, ca și perla, este produsul unor grele suferințe. Biserica s-a născut din pătimirile și moartea lui de pe cruce. Apoi, ca și perla, creștem în Cristos, treptat, numai prin credință, speranță, dragoste, convertire, pocăință, răbdare în suferințe și multă jertfă.

Să nu ne speriem de durerile creșterii în Cristos. Sfântul Paul ne spune astăzi că "Dumnezeu toate le îndreaptă spre binele celor care îl iubesc pe el, care au fost chemați potrivit planului său" (Rom 8,28).

Un pescar credincios a fost furat de violența valurilor mării și a ajuns în adânc; dar a scăpat ca prin minune de la o moarte sigură. Ajuns la țărm, soția, în timp ce storcea și usca hainele soțului ei, era supărată de pericolul prin care a trecut. Dar când a pus haina soțului la uscat a găsit într-un buzunar al hainei o scoică. Când a scos-o afară ca s-o arunce, a căzut din ea o perlă de mare valoare. Cu acea perlă au scăpat de sărăcie și de necazuri. Atunci au înțeles și ei bine cum "Dumnezeu toate le îndreaptă spre binele celor care îl iubesc pe el" (Rom 8,28). Tot astfel procedează și Dumnezeu cu noi: ne trece prin necazuri și dureri ca să ne îmbogățească material și spiritual.

Celor care fug de durerile creșterii în Cristos, sfântul apostol Paul le spune: "Până în ceasul de acum suntem flămânzi și însetați, suntem goi și chinuiți și pribegim. Ne trudim, muncind cu mâinile noastre. Fiind batjocoriți, binecuvântăm; fiind persecutați, răbdăm; fiind insultați, răspundem cu blândețe. Am ajuns gunoiul lumii, murdăria tuturor până acum. Vă scriu acestea nu ca să vă fac de rușine, ci ca să vă mustru ca pe niște copii iubiți ai mei" (1Cor 3,11-14).

Însă, pentru a putea vedea și citi toate în această cheie, ne trebuie înțelepciunea de sus de la Dumnezeu. Solomon a cerut-o și a primit-o (cf. 1Rg 3,5-12). Și noi, dacă o vom cere, o vom primi.

Astăzi sfântul Paul ne arată că Dumnezeu ne iubește și că prin tot ceea ce ni se întâmplă el vrea să reproducă în noi chipul Fiului său, pentru a ne putea face părtași de slava sa în ceruri (cf. Rom 8,28-30).

Iubirea și mântuirea lui Isus sunt înțelepciunea și comoara, pentru care trebuie să jertfim totul.

Când primii misionari conduși de sfântul Paulin (584-644), un călugăr din Roma, împreună cu sfântul Mellitus și alți creștini, trimiși de papa Grigore cel Mare (540-604), au sosit în Marea Britanie pentru a predica evanghelia împărăției cerurilor, regele, sub impulsul harului, a simțit nevoia de a-i deschide inima lui Isus. Dar mai întâi a voit să se sfătuiască și cu nobilii săi. Un nobil, care a ascultat și el evanghelia împărăției de la Paulinus și misionarii săi, i-a vorbit astfel regelui: "Sire, noi nu știm exact de unde am venit și nici nu știm exact unde mergem. Acum, că au venit în țara noastră acești oameni, și cunosc misterul de unde venim și încotro mergem, părerea mea este că trebuie să le dăm ascultare și să-l primim pe Cristos ca mântuitor al nostru, să credem în el și să facem ceea ne spune el". Cuvintele nobilului i-au plăcut mult regelui și, toți împreună, rege, nobili și majoritatea oamenilor din regat, l-au primit pe Isus ca mântuitor și împărăția lui ca moștenire și s-au făcut creștini.

Povestea merge mai departe și ne spune că Anglia, simbolizată pe atunci prin trei săbii, reprezentând cele trei popoare care o compuneau: Anglia, Scoția și Irlanda, a mai adăugat la simbolul ei și o a patra sabie, cea a cuvântului divin (cf. Evr 4,12).

Acest raționament și această consfătuire nu le-au făcut căpeteniile și oamenii din Israel atunci când le-a predicat Isus; dar, din păcate, această consfătuire și acest raționament nu l-au făcut nici mulți dintre oamenii de atunci și nu-l fac nici mulți dintre oamenii de astăzi. Chiar dacă nimeni de pe pământ nu ar mai face astăzi o astfel de consfătuire și un astfel de raționament, noi să le facem, căci fără Cristos nu este mântuire.

Cu părere de rău, trebuie să spunem că predicare evangheliei nu convertește pe toți oamenii din lume.

Asta ne-o spune parabola năvodului, pe care tocmai am ascultat-o. Biserica lui Isus este ca un mare năvod care adună tot felul de pești: unii buni, alții răi. Isus, când se va întoarce, îi va separa pe cei buni de cei răi, așa cum desparte păstorul oile de capre (cf. Mt 25,32). Separarea celor buni de cei răi se face de către îngeri. Cei răi vor fi aruncați în cuptorul de foc iar cei neprihăniți vor merge în cer.

Este o istorioară tristă, unde ni se spune că un rege, voind să-și cunoască mai bine supușii și să le împartă darurile sale, a trimis crainicii săi pentru a le anunța voința marelui rege. Ajungând crainicii la porțile oamenilor din regat, au început să le spună la fiecare dintre ei: "Deschideți, avem pentru voi un cuvânt bun din partea regelui nostru"! Dar, din spatele porților încuiate, s-au auzit cuvinte ca acestea: "Nu mă interesează nici cuvântul și nici darul regelui"! Alții s-au făcut că nu aud. Alții au lăsat de înțeles că nu sunt bucuroși de astfel de solii. Mai peste tot o atitudine de respingere și chiar dispreț față de cuvântul regelui și de darurile lui. Când crainicii se întorceau triști acasă, au mai bătut și la casa unui sărac de la marginea unei localități. Au strigat și la poarta acestuia: "Deschideți, avem pentru voi un cuvânt bun din partea regelui nostru"! Cum au auzit mesajul crainicilor, toți cei din casă au deschis poarta, și fiecare dintre ei a rostit: "Vreau să ascult binecuvântatul cuvânt al iubitului meu rege"! Pe aceștia crainicii i-au condus la palatul regelui, care le-a oferit titluri de noblețe și i-a copleșit cu darurile sale.

Respingându-l pe Isus, așa cum au făcut cărturarii, fariseii și o parte din poporul iudeu, am respins viața veșnică și împărăția cerurilor. Primindu-l pe Isus, primim de fapt fericirea împărăției cerurilor și viața veșnică.

Când Isus a terminat de rostit aceste parabole i-a întrebat pe omenii care îl ascultau atunci, dar ne întreabă și pe noi, care l-am ascultat astăzi, dacă am înțeles aceste învățături. Ei au putut răspunde cu "da". Oare noi cei de astăzi putem răspunde cu același "da"?

Pentru a ne arăta responsabilitatea pe care o avem față de evanghelia împărăției, Isus a mai rostit parabola cărturarului discipol, care trebuie să caute adevărul din care să trăiască, atât el cât și cei din jurul lui, în cuvintele vechi și noi ale Scripturilor. "Domnul a spus: "Cine este administratorul credincios și înțelept pe care stăpânul îl stabilește peste servitorii săi ca să le dea porția de hrană la timpul potrivit? Fericit este servitorul acela pe care stăpânul, când va veni, îl va găsi făcând astfel! Adevărat vă spun că îl va stabili peste toate bunurile sale" (Lc 12,42-44).

Prin toate aceste parabole de astăzi, Isus ne spune: "Iată, eu stau la ușă și bat. Dacă cineva ascultă glasul meu și-mi deschide ușa, voi intra la el și voi sta la masă cu el și el cu mine. Pe cel care va învinge, îl voi face să stea împreună cu mine pe tronul meu, așa cum și eu am învins și stau cu Tatăl meu pe tronul lui" (Ap 3,20-21).

Pr. Ioan Lungu


 

lecturi: 15.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat