Frumuseţea prin ochii celei care priveşte

De ceva timp Praga este un altfel de cămin pentru mine. Prima lecţie pe care mi-a oferit-o a fost toleranţa. Apoi am observat respectul faţă de cel de lângă tine. Şi nu în ultimul rând, am văzut responsabilitate la orice nivel. Şefii lor sunt împovăraţi de griji, nu te privesc de sus şi muncesc la fel de mult ca subalternii lor. Sunt "jocuri" şi aici, la fel cum sunt şi "uscături", dar, odată ce intri în joc, te autoelimini dacă nu eşti bine pregătit.

În rest, nu văd multe diferenţe faţă de ceea ce facem noi. Ba cred că aş putea vedea mai multe lucruri bune - avem oameni frumoşi, primitori şi deschişi pentru noi începuturi.

Cele mai frumoase momente le-am simţit în biserica "Pruncul Isus de Praga". Biserica este în Malé Straně din oraşul vechi, nu foarte departe de o altă biserică catolică "Sfântul Thomas". Eşti bine primit chiar de la intrare de când urci scările bisericii care o înalţă în frumuseţe şi timp.

Duminică de duminică, după ce ascult slujba de la Radio Iaşi, merg la Liturghia de la ora 12 care este în limba engleză. Cred că frumuseţea acestei Liturghii vine din diversitatea naţionalităţilor ce ascultă cuvântul Domnului. O parte dintre ei lucrează în Praga şi îi poţi recunoaşte cam în fiecare duminică, însă majoritatea vin în grupuri turistice. Unele grupuri sunt însoţite de păstorul lor ce participă la oficierea slujbei dând o nuanţă de sărbătorire a momentului de a fi împreună.

Sub cupola bisericii sunt oameni evlavioşi din Cehia, Filipine, Anglia, Spania, Japonia, India, ţări africane şi chiar Canada, SUA sau alte colţuri ale lumii, aşa cum undeva în timp "parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!" (Fap 2,9-11).

Nu poţi rămâne indiferent când părintele Louis prezintă evanghelia în cuvinte simple, dar mişcătoare prin retorică şi când toţi aceşti creştini răspund "Lord, have mercy" sau "Thanks be to God". Vibraţia momentului e amplificată de orgă şi cor care dau slujbei un farmec aparte în fiecare duminică.

După rostirea cu umilinţă a rugăciunii "Tatăl nostru" - unii cu braţele deschise înspre cer, iar majoritatea cu capul plecat - se oferă pacea: o mână albă strânge o mână neagră, o mână muncită strânge mâna unui cărturar şi toate strângerile de mână sunt sub priviri zâmbitoare ale normalităţii de a fi cum suntem şi fără vreo anume ierarhie.

Părintele încheie slujba cu mulţumiri şi binecuvântare şi apoi merge să ne aştepte la ieşirea din biserică pentru a da pacea fiecăruia dintre noi.

Un grup de tineri negri se salută bucuroşi şi se adună în jurul ambasadorului lor venit la slujbă cu soţia şi cei patru copii ai lor. Este o imagine a comunităţii care îşi păstrează integritatea aşa cum sunt şi comunităţile noastre de acasă şi de oriunde în lume.

Devoţiunea la Pruncul de Praga este sărbătorită în primele zile ale lunii mai. Atunci se merge în procesiune cu statueta Pruncului Isus pe străzile înguste şi pietruite din Praga aducând omagiu şi mulţumire lui Dumnezeu şi lucrărilor sale.

Frumuseţea prin ochii celei care priveşte este o imagine a simplităţii, aşa cum vine din însuşi cuvântul care o defineşte, fără analiză şi întrebări, doar ca o bucurie în iubirea lui Cristos. Alţi vrednici slujitori ai Domnului au fost în măsură să aştearnă scrieri elaborate despre Pruncul Isus, la fel cum alţii au devenit admiratorii lui cunoscuţi - sfânta Tereza a Pruncului Isus, sfântul Francisc de Assisi şi sfântul Anton de Padova.

Comportamentul ceh admirat la început se aşează frumos în balanţă lângă credinţa în Pruncul Isus vădit manifestată de către turişti alături de localnici în Praga.

Ce se poate simţi printr-o prezentare în limba română a unei rugăciuni în engleză într-o biserică din Praga?

Să fie frumuseţea universalitate în credinţă pe globul din mâna Pruncului Isus?

Simona-Graţiela Pîrţac

lecturi: 17.