Mesajul Consiliului Pontifical al Pastoraţiei pentru Migranţi şi Itineranţi cu ocazia Zilei Mondiale a Turismului 2014 - 11 iulie 2014

Publicăm în continuare Mesajul Consiliului Pontifical al Pastoraţiei pentru Migranţi şi Itineranţi cu ocazia Zilei Mondiale a Turismului care, ca de obicei, va fi celebrată la 27 septembrie, anul acest cu tema: "Turism şi dezvoltare comunitară":

1. La 27 septembrie, cu tema "Turism şi dezvoltare comunitară", se celebrează Ziua Mondială a Turismului, promovată ca în fiecare an de Organizaţia Mondială a Turismului (OMT). Conştient de importanţa socială şi economică a turismului în momentul actual, Sfântul Scaun vrea să însoţească acest fenomen din domeniul care-i este propriu, îndeosebi în contextul evanghelizării.

În Codul Etic Mondial, OMT afirmă că turismul trebuie să fie o activitate benefică pentru comunităţile de destinaţie: "Populaţiile locale vor fi părtaşe de activităţile turistice şi vor împărtăşi în mod egal beneficiile sale economice, sociale şi culturale, îndeosebi în ceea ce priveşte crearea directă şi indirectă de ocupaţie"¹. Asta înseamnă că trebuie să se instaureze între cele două realităţi o relaţie de reciprocitate, care să ducă la o îmbogăţire reciprocă.

Noţiunea de "dezvoltare comunitară" este strâns legată de un concept mai amplu care este parte a doctrinei sociale a Bisericii, adică acela de "dezvoltare umană integrală", de la care pornind îl citim şi-l interpretăm pe primul. În această privinţă sunt iluminante cuvintele Papei Paul al VI-lea, care în enciclica Populorum progressio afirma că "dezvoltarea nu se reduce la simpla creştere economică. Pentru a fi dezvoltare autentică, trebuie să fie integrală, ceea ce înseamnă îndreptată spre promovarea fiecărui om şi a omului întreg"².

Cum poate turismul să contribuie la această dezvoltare? Pentru a răspunde la această întrebare, dezvoltarea umană integrală şi, prin urmare, dezvoltarea comunitară în domeniul turismului trebuie să fie îndreptate spre obţinerea unui progres echilibrat care să fie sustenabil şi să respecte trei domenii: economic, social şi ambiental, înţelegând cu asta atât sfera ecologică cât şi contextul cultural.

2. Turismul este un motor fundamental de dezvoltare economică, datorită contribuţiei importante pe care o aduce la PIB (între 3% şi 5% la nivel mondial), la angajare (între 7% şi 8% din locurile de muncă) şi la exporturi (30% din exporturile mondiale de servicii)³.

În momentul prezent, în care se întâlneşte o diversificare a destinaţiilor, fiecare loc al planetei devine o ţintă potenţială. Pentru aceasta, sectorul turistic se evidenţiază ca una dintre opţiunile cele mai realizabile şi sustenabile pentru a reduce nivelul de sărăcie din zonele mai înapoiate. Dacă este dezvoltat în mod adecvat, el poate să fie un instrument preţios de progres, de creare de locuri de muncă, de dezvoltare de infrastructuri şi de creştere economică.

Suntem conştienţi că, aşa cum a afirmat Papa Francisc, "demnitatea omului este legată de muncă", şi că prin urmare ne este cerut să înfruntăm problema şomajului cu "instrumentele creativităţii şi solidarităţii"⁴. În această linie, turismul apare ca unul dintre sectoarele cu mai mare capacitate de a genera un tip de angajare "creativă" şi diversificată, de care pot beneficia cu mai mare facilitate grupurile mai dezavantajate, din care fac parte femei, tineri şi unele minorităţi etnice.

Este esenţial ca beneficiile economice ale turismului să ajungă la toate sectoarele societăţii locale şi să aibă un impact direct asupra familiilor şi, în acelaşi timp, trebuie să se folosească la maxim resursele umane locale. Este fundamental, de asemenea, ca pentru a obţine aceste beneficii să se urmeze criterii etice, care să respecte, înainte de toate, persoanele, atât la nivel comunitar cât şi de fiecare individ, fugind de "o concepţie economicistă a societăţii, care caută profitul egoist, în afara parametrilor dreptăţii sociale"⁵. De fapt, nimeni nu poate construi propria prosperitate pe cheltuiala celorlalţi⁶.

Beneficiile unui turism în favoarea "dezvoltării comunitare" nu pot să fie reduse exclusiv la aspectul economic, ci există alte dimensiuni de importanţă egală sau mai mare. Între acestea apar îmbogăţirea culturală, oportunitatea întâlnirii umane, construirea de "bunuri relaţionale", promovarea respectului reciproc şi a toleranţei, colaborarea între instituţiile publice şi private, potenţarea ţesutului social şi asociativ, îmbunătăţirea condiţiilor sociale ale comunităţii, stimularea la o dezvoltare economică şi socială sustenabilă şi promovarea formării profesionale a tinerilor, ca să cităm câteva.

3. Dezvoltarea turistică cere ca protagonistul principal să fie comunitatea locală, care trebuie să şi-o însuşească, prin prezenţa activă a partenerilor sociali, instituţionali şi a instituţiilor civice. Este importat să se creeze structuri oportune de participare şi coordonare, favorizând dialogul, asumând angajamente, integrând eforturile şi determinând obiective comune şi soluţii bazate pe consens. Nu este vorba de a face ceva "pentru" comunitate, ci "cu" comunitatea.

În afară de asta, o destinaţie turistică nu este numai un peisaj frumos sau o infrastructură confortabilă, ci este, înainte de toate, o comunitate locală, cu contextul său fizic şi cultura sa. Trebuie promovat un turism care să se dezvolte în armonie cu comunitatea care primeşte, cu ambientul, cu formele sale tradiţionale şi culturale, cu patrimoniul său şi stilurile sale de viaţă. Şi, în această întâlnire respectuoasă, populaţia locală şi vizitatorii pot să instaureze un dialog rodnic care să încurajeze toleranţa, respectul şi înţelegerea reciprocă.

Apoi, comunitatea locală trebuie să se simtă chemată să salvgardeze propriul patrimoniu natural şi cultural, cunoscându-l, simţindu-se orgolioasă de el, respectându-l şi revalorizându-l, pentru ca să-l poată împărtăşi cu turiştii şi transmite generaţiilor viitoare.

În sfârşit, şi creştinii locului trebuie să fie capabili să arate arta lor, tradiţiile, istoria, valorile morale şi spirituale, dar mai ales credinţa care este la originea tuturor acestora şi le dă sens.

4. Pe acest drum spre o dezvoltare integrală şi comunitară, Biserica, expertă în umanitate, vrea să contribuie oferind propria viziune creştină de dezvoltare, propunând "ceea ce are propriu: o viziune globală despre om şi despre omenire"⁷.

Pornind de la credinţa noastră, noi putem oferi sensul persoanei, sensul de comunitate şi de fraternitate, de solidaritate, de căutare a dreptăţii, de a ne şti păzitori (şi nu proprietari) ai creaţiei şi, sub acţiunea Duhului Sfânt, să continuăm să colaborăm cu opera lui Cristos.

Urmând ceea ce cerea Papa Benedict al XVI-lea celor care lucrează în pastoraţia turismului, trebuie să înmulţim eforturile noastre cu scopul de "a lumina acest fenomen cu doctrina socială a Bisericii, promovând o cultură a turismului etic şi responsabil, în aşa fel încât să ajungă să respecte demnitatea persoanelor şi a popoarelor, accesibil tuturor, drept, sustenabil şi ecologic"⁸.

Cu bucurie deosebită vedem cum în diferite părţi ale lumii Biserica a recunoscut potenţialităţile sectorului turistic şi a pus în mişcare proiecte simple dar eficace.

Tot mai numeroase sunt asociaţiile creştine care organizează călătorii de turism responsabil în zone aflate în dezvoltare, precum şi cele care promovează aşa-numitul "turism solidar sau de voluntariat", în timpul căruia persoanele profită de timpul vacanţelor pentru a colabora la proiecte de cooperare în ţările în curs de dezvoltare.

Apoi, sunt vrednice de amintit acele programe de turism sustenabil şi solidar, promovate de Conferinţele episcopale, dieceze sau congregaţii călugăreşti în zone dezavantajate, care însoţesc comunităţile locale ajutându-le să creeze spaţii de reflecţie, promovând formarea şi autodeterminarea, sfătuind şi colaborând la redactarea de proiecte şi favorizând dialogul cu autorităţile şi alte grupuri. Acest lucru a dus la crearea unei oferte turistice gestionate de comunităţile locale, prin asociaţii şi micro-firme dedicate turismului (cazare, restaurant, ghizi, producţie artizanală, etc.).

În afară de asta, numeroase sunt parohiile din zonele turistice care primesc vizitatorul oferind propuneri liturgice, formative şi culturale, cu dorinţa ca vacanţele "să fie rodnice pentru creşterea lor umană şi spirituală, convinşi că nici în acest timp nu putem să-l uităm pe Dumnezeu, care niciodată nu uită de noi"⁹. De aceea, ele caută să dezvolte o "pastoraţie a amabilităţii", care să permită primirea cu un spirit de deschidere şi fraternitate, arătând faţa unei comunităţi vii şi primitoare. Şi pentru ca ospitalitatea să fie mai eficace, devine necesară o colaborare efectivă cu celelalte sectoare implicate.

Aceste propuneri pastorale sunt în fiecare zi mai semnificative, în special când creşte un tip de "turist experienţial", care încearcă să instaureze legături cu populaţia locală şi doreşte să se simtă membru al comunităţii gazdă, participând la viaţa sa zilnică, valorizând întâlnirea şi dialogul.

Grija eclezială în domeniul turismului s-a concretizat, de aceea, în numeroase proiecte, care au origine dintr-o mulţime de experienţe născute din efortul, din entuziasmul şi din creativitatea atâtor preoţi, călugări şi laici care doresc să colaboreze, în acest mod, la dezvoltarea socio-economică, culturală şi spirituală a comunităţii locale şi s-o ajute să privească la viitor cu speranţă.

Conştientă de faptul că prima sa misiune este evanghelizarea, Biserica vrea de aceea să ofere colaborarea sa adesea umilă, pentru a răspunde la situaţiile concrete ale popoarelor, în special ale celor mai nevoiaşi. Ea face asta convinsă că "evanghelizăm atunci când încercăm să înfruntăm diferitele provocări care pot să apară"¹⁰.

Cetatea Vaticanului, 1 iulie 2014

Cardinal Antonio Maria Vegliò
preşedinte

+ Joseph Kalathiparambil
secretar

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note
¹ Organizaţia Mondială a Turismului, Codul Etic Mondial pentru Turism, 1 octombrie 1999, art. 5 § 1.
² Paul al VI-lea, Enciclica Populorum progressio, 26 martie 1967, nr. 14.
³ Cf. Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) şi Consiliul Mondial al Călătoriilor şi Turismului (WTTC), Scrisoare deschisă către conducătorii de stat şi de guvern despre călătorii şi turism.
⁴ Francisc, Discurs adresat conducătorilor şi muncitorilor din oţelăriile din Terni şi credincioşilor din dieceza de Terni-Narni-Amelia, 20 martie 2014.
⁵ Francisc, Audienţă generală, 1 mai 2013.
⁶ "Ţările bogate au demonstrat că au capacitatea de a crea bunăstare materială, dar adesea pe cheltuiala omului şi a categoriilor sociale mai slabe" (Consiliul Pontifical al Dreptăţii şi Păcii, Compendiu de Doctrină Socială a Bisericii, 2 aprilie 2004, nr. 374).
⁷ Paul al VI-lea, Enciclica Populorum progressio, 26 martie 1967, nr. 13.
⁸ Benedict al XVI-lea, Mesaj cu ocazia celui de-al VII-lea Congres mondial de pastoraţie a turismului, Cancún (Mexic), 23-27 aprilie 2012.
⁹ Al VII-lea Congres mondial de pastoraţie a turismului, Declaraţie finală, Cancún (Mexic), 23-27 aprilie 2012.
¹⁰ Francisc, Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 24 noiembrie 2013, nr. 61.

lecturi: 8.