Papa Francisc a efectuat sâmbătă, 5 iulie 2014, o vizită pastorală în regiunea italiană Molise, cu etape în oraşele Campobasso, Castelpetroso şi Isernia. Din agenda vizitei, au făcut parte: întâlnirea cu reprezentanţii din domeniul muncii şi industriei în aula mare a Universităţii din Campobasso, sfânta Liturghie la Campobasso, prânzul cu un grup de persoane ajutate de asociaţia catolică "Caritas", întâlnirea cu tinerii din regiunile Abruzzo şi Molise, vizita la penitenciarul din Isernia, întâlnirea cu mai mulţi bolnavi în catedrala din Isernia, întâlnirea cu autorităţile civile şi religioase din Isernia şi proclamarea Anului Jubiliar în cinstea sfântului Celestin al V-lea.

Papa Francisc în Molise (V): Întâlnirea cu municipalitatea şi convocarea anului jubiliar celestinian
Piaţa Catedralei (Isernia)
Sâmbătă, 5 iulie 2014

Iubiţi fraţi şi surori,
Mulţumesc pentru primirea voastră călduroasă! Îi mulţumesc Monseniorului Camillo Cibotti, noul episcop de Isernia, şi predecesorului său, Monseniorul Salvatore Visco, primarului, distinselor autorităţi şi tuturor celor care au colaborat la această vizită. Aceasta este ultima întâlnire de astăzi şi se desfăşoară într-un loc simbolic: Piaţa Catedralei. Piaţa este locul în care ne întâlnim drept cetăţeni, iar catedrala este locul în care ne întâlnim cu Dumnezeu, ascultăm Cuvântul său, pentru a trăi ca fraţi, cetăţeni şi fraţi. În creştinism nu există contrapoziţie între sacru şi profan, în acest sens: cetăţeni şi fraţi.

Există o idee puternică ce m-a uimit, gândindu-mă la moştenirea sfântului Celestin al V-lea. El, ca sfântul Francisc de Assisi, a avut un simţ foarte puternic al milostivirii lui Dumnezeu şi a faptului că milostivirea lui Dumnezeu reînnoieşte lumea.

Pietro del Morrone, ca Francisc de Assisi, cunoşteau foarte bine societatea din timpul lor, cu marile sale sărăcii. Erau foarte aproape de oameni, de popor. Aveau aceeaşi compasiune a lui Isus faţă de atâtea persoane trudite şi împovărate; dar nu se limitau să împartă sfaturi bune sau consolări pioase. Ei cei dintâi au făcut o alegere de viaţă împotriva curentului, au ales să se încreadă în Providenţa Tatălui, nu numai ca asceză personală, ci ca mărturie profetică a unei Paternităţi şi a unei fraternităţi, care sunt mesajul Evangheliei lui Isus Cristos.

Şi întotdeauna mă uimeşte că aceşti sfinţi, cu această compasiune puternică faţă de oameni, au simţit nevoia de a da poporului lucrul cel mai mare, bogăţia cea mai mare: milostivirea Tatălui, iertarea. "Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri". În aceste cuvinte din Tatăl Nostru este un întreg proiect de viaţă, bazat pe milostivire. Milostivirea, indulgenţa, iertarea datoriilor, nu este numai ceva devoţional, intim, un paliativ spiritual, un soi de untdelemn care ne ajută să fim mai suavi, mai buni, nu. Este profeţia unei lumi noi: milostivirea este profeţie a unei lumi noi, în care bunurile pământului şi ale muncii să fie egal distribuite şi nimeni să nu fie lipsit de cele necesare, pentru că solidaritatea şi împărtăşirea sunt consecinţa concretă a fraternităţii. Aceşti doi sfinţi au dat exemplu. Ei ştiau că, fiind clerici - unul era diacon, celălalt episcop, episcop de Roma - fiind clerici, amândoi trebuiau să dea exemplul de sărăcie, de milostivire şi de despuiere totală de ei înşişi.

Iată aşadar sensul unei noi municipalităţi, pe care o simţim puternic aici, în această piaţă în faţa catedralei, de unde ne vorbeşte amintirea sfântului Pietro del Morrone, Celestin al V-lea. Iată sensul foarte actual al Anului Jubiliar, al acestui an jubiliar celestinian, pe care din acest moment îl declar deschis şi în timpul căruia va fi deschisă larg pentru toţi poarta milostivirii divine. Nu este o fugă, nu este o evadare din realitate şi din problemele sale, este răspunsul care vine din Evanghelie: iubirea ca forţă de purificare a conştiinţelor, forţă de reînnoire a raporturilor sociale, forţă de proiectare pentru o economie diferită, care pune în centru mai degrabă persoana, munca, familia, decât banul şi profitul.

Suntem cu toţii conştienţi că acest drum nu este cel al lumii; nu suntem nişte visători, nişte amăgiţi, nici nu vrem să creăm oaze în afara lumii. Credem mai degrabă că acest drum este cel bun pentru toţi, este drumul care într-adevăr ne apropie de dreptate şi de pace. Dar ştim şi că suntem păcătoşi, că noi cei dintâi suntem mereu tentaţi să nu urmăm acest drum şi să ne conformăm mentalităţii lumii, mentalităţii puterii, mentalităţii bogăţiilor. De aceea ne încredem în milostivirea lui Dumnezeu şi ne angajăm să facem cu harul său roade de convertire şi fapte de milostenie. Aceste două lucruri: să ne convertim şi să facem fapte de milostenie. Acesta este motivul conducător din acest an, din acest an jubiliar celestinian. Să ne însoţească şi să ne susţină mereu pe acest drum Fecioara Maria, Mama Milostivirii.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.