Papa Francisc: Omilie la Caserta

Sâmbătă, 26 iulie 2014

Isus se adresa ascultătorilor săi cu cuvinte simple, pe care toţi le puteau înţelege. Şi în această seară - am auzit - el ne vorbeşte prin scurte parabole, care fac referinţă la viaţa zilnică a oamenilor din acel timp. Asemănările comorii ascunse în ogor şi a mărgăritarului de mare valoare îi au ca protagonişti pe un ziler sărac şi un negustor bogat. Negustorul este din toată viaţa în căutarea unui obiect de valoare, care să potolească setea sa de frumuseţe şi umblă prin lume, fără a se opri, în speranţa de a găsi ceea ce caută. Celălalt, agricultorul, nu s-a îndepărtat niciodată de ogorul său şi face munca din totdeauna, cu obişnuitele gesturi zilnice. Şi totuşi pentru amândoi rezultatul final este acelaşi: descoperirea a ceva preţios, pentru unul, o comoară, pentru celălalt, un mărgăritar de mare valoare. Ambii sunt uniţi şi de unul şi acelaşi sentiment: uimirea şi bucuria că au găsit satisfacerea oricărei dorinţe. În sfârşit, amândoi nu ezită să vândă totul pentru a dobândi comoara pe care au găsit-o. Prin aceste două parabole, Isus învaţă ce anume este împărăţia cerurilor, cum se găseşte, ce trebuie făcut pentru a o avea.

Ce este împărăţia cerurilor? Isus nu se preocupă să explice. O enunţă încă de la începutul evangheliei sale: "Împărăţia cerurilor este aproape"; - şi astăzi este aproape, printre noi - totuşi n-o arată niciodată direct, ci mereu din reflexie, relatând acţiunea unui stăpân, a unui rege, a zece fecioare... Preferă s-o lase să fie intuită, cu parabole şi asemănări, manifestându-i mai ales efectele: împărăţia cerurilor este capabilă să schimbe lumea, ca plămada ascunsă în aluat; este mică şi umilă ca un grăunte de muştar, care totuşi va deveni mare ca un copac. Cele două parabole asupra cărora vrem să reflectăm ne fac să înţelegem că împărăţia lui Dumnezeu se face prezentă în însăşi persoana lui Isus. El este comoara ascunsă, el este mărgăritarul de mare valoare. Se înţelege bucuria agricultorului şi a negustorului: au găsit! Este bucuria fiecăruia dintre noi atunci când descoperim apropierea şi prezenţa lui Isus în viaţa noastră. O prezenţă care transformă existenţa şi ne face deschişi la exigenţele fraţilor; o prezenţă care invită să primim orice altă prezenţă, şi pe cea a străinului şi a emigratului. Este o prezenţă primitoare, este o prezenţă bucuroasă, este o prezenţă rodnică: aşa este împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul nostru.

Voi veţi putea să mă întrebaţi: Cum se găseşte împărăţia lui Dumnezeu? Fiecare dintre noi are un parcurs deosebit, fiecare dintre noi are drumul său în viaţă. Pentru unii întâlnirea cu Isus este aşteptată, dorită, căutată îndelung, aşa cum ne este arătat în parabola negustorului care umblă prin lume pentru a găsi ceva de valoare. Pentru alţii are loc dintr-o dată, aproape din întâmplare, ca în parabola agricultorului. Asta ne aminteşte că Dumnezeu se lasă întâlnit oricum, pentru că el este cel dintâi care doreşte să ne întâlnească şi cel dintâi care caută să ne întâlnească: a venit pentru a fi "Dumnezeul cu noi". Şi Isus este între noi, el este aici astăzi. A spus-o el: Când voi sunteţi adunaţi în numele meu, eu sunt între voi. Domnul este aici, este cu noi, este în mijlocul nostru! El e cel care ne caută, el e cel care se lasă găsit şi de cel care nu-l caută. Uneori el se lasă găsit în locurile neobişnuite şi în timpuri neaşteptate. Când îl găsim pe Isus, rămânem fascinaţi, cuceriţi şi este o bucurie a lăsa modul nostru obişnuit de a trăi, uneori arid şi apatic, pentru a îmbrăţişa evanghelia, pentru a ne lăsa conduşi de logica nouă a iubirii şi a slujirii umile şi dezinteresate. Cuvântul lui Isus, evanghelia. Vă pun o întrebare, dar nu vreau ca voi să răspundeţi: Câţi dintre voi citesc în fiecare zi un text din evanghelie? Dar câţi dintre voi, probabil, se grăbesc să termine munca pentru a nu pierde telenovela... A avea evanghelia în mâini, a avea evanghelia pe canapea, a avea evanghelia în geantă, a avea evanghelia în buzunar şi a o deschide pentru a citi cuvântul lui Isus: aşa vine împărăţia lui Dumnezeu. Contactul cu cuvântul lui Isus ne apropie de împărăţia lui Dumnezeu. Gândiţi-vă bine: o evanghelie mică mereu la îndemână, se deschide într-un loc la întâmplare şi se citeşte ce spune Isus, şi Isus este acolo.

Ce trebuie făcut pentru a avea împărăţia lui Dumnezeu? Asupra acestui punct Isus este foarte explicit: nu e suficient entuziasmul, bucuria descoperirii. Trebuie pusă mai înainte de orice alt bun pământesc mărgăritarul preţios al împărăţiei; trebuie pus Dumnezeu pe primul loc în viaţa noastră, de preferat în locul a toate. A da lui Dumnezeu primatul înseamnă a avea curajul de a spune nu răului, nu violenţei, nu samavolniciilor, pentru a trăi o viaţă de slujire a celorlalţi şi în favoarea legalităţii şi a binelui comun. Când o persoană îl descoperă pe Dumnezeu, adevărata comoară, abandonează un stil de viaţă egoist şi încearcă să împărtăşească cu alţii caritatea care vine de la Dumnezeu. Cine devine prieten al lui Dumnezeu, îi iubeşte pe fraţi, se angajează să salvgardeze viaţa lor şi sănătatea lor, respectând şi ambientul şi natura. Eu ştiu că voi suferiţi pentru aceste lucruri. Astăzi, când am sosit, unul dintre voi s-a apropiat şi mi-a spus: Părinte, daţi-ne speranţa. Dar eu nu pot să vă dau speranţa, eu pot să vă spun că acolo unde este Isus acolo este speranţa; acolo unde este Isus se iubesc fraţii, se angajează să se salvgardeze viaţa lor şi sănătatea lor, respectând şi ambientul şi natura. Aceasta este speranţa care nu dezamăgeşte niciodată, aceea pe care o dă Isus! Acest lucru este deosebit de important în acest ţinut frumos al vostru care cere să fie ocrotit şi păstrat, cere să se aibă curajul de a spune nu oricărei forme de corupţie şi de ilegalitate - cu toţii ştim numele acestor forme de corupţie şi de ilegalitate - cere tuturor să fie servitori ai adevărului şi să asume în orice situaţie stilul evanghelic de viaţă, care se manifestă în dăruirea de sine şi în atenţia faţă de cel sărac şi faţă de cel exclus. A fi atent faţă de cel sărac şi faţă de cel exclus! Biblia este plină de aceste exortaţii. Domnul spune: Voi faceţi asta şi aia, pe mine nu mă interesează, pe mine mă interesează ca orfanul să fie îngrijit, ca văduva să fie îngrijită, ca să fie primit cel exclus, ca să fie păstrată creaţia. Aceasta este împărăţia lui Dumnezeu!

Astăzi este sărbătoarea sfintei Ana, mie îmi place s-o numesc bunica lui Isus, şi astăzi este o zi frumoasă pentru a le sărbători pe bunice. Când tămâiam am văzut un lucru foarte frumos: statuia sfintei Ana nu este încoronată, fiica, Maria, este încoronată. Şi acest lucru este frumos. Sfânta Ana este femeia care a pregătit-o pe fiica sa pentru a deveni regină, pentru a deveni regina cerurilor şi a pământului. A făcut o muncă frumoasă femeia aceasta! Sfânta Ana, patroana de Caserta, a adunat în această piaţă diferitele componente ale comunităţii diecezane cu episcopul şi cu prezenţa autorităţilor civile şi a reprezentanţilor diferitelor realităţi sociale. Doresc să vă încurajez pe toţi să trăiţi sărbătoarea patronală liberă de orice condiţionare, expresie curată a credinţei unui popor care se recunoaşte familie a lui Dumnezeu şi întăreşte legăturile fraternităţii şi solidarităţii. Sfânta Ana probabil că a ascultat-o pe fiica sa Maria proclamând cuvintele din Magnificat, pe care Maria cu siguranţă le-a repetat de atâtea ori: "I-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri" (Lc 1,51-53). Ea să vă ajute să căutaţi singura comoară, pe Isus, şi să vă înveţe să descoperiţi criteriile acţiunii lui Dumnezeu; el răstoarnă judecăţile lumii, vine în ajutorul săracilor şi al celor mici şi umple de bunuri pe cei smeriţi, care încredinţează lui existenţa lor. Aveţi speranţă, speranţa nu dezamăgeşte. Şi mie îmi place să vă repet: Nu lăsaţi să vi se fure speranţa!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.